Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ How to Believe?

Razele blande are soarelui rece intrau pe fereatrele inchise. Pe cerul ambastru senin nu era nici un nor iar Rose nu putea sa viseze cu ochii deschisi. Dar acum, mergand ceva mai repede pe coridoarele scolii, soimita se piedu in acele interminabile holuri. Mereu fusese la fel. Niciodata orientarea s-a in spatiu nu dadea roade.

In dreptul unei usi de lemn tare, aparent simpla, Rose incetinii pasul. Parca mai vazuse undeva acea usa si simti ca trebuie deaparat sa afle ce ascunde. Dar... unde? Drumul catre biblioteca nu i se mai paru asa de interesant ca la inceput asa ca putea fi amanat fara nici o problema.

Atinse sfioasa clanta din metal, si intra. Un scartait prelung se auzi pe intreg coridorul incat Rose inchise ochii rugandu-se sa nu fi auzit nimeni. Intra in incapere si o oglinga trona in interiorul acesteia.

Tora statea in fata oglinzii. Nu vroia sa-i arate nimic. Astepta o schimbare de orice fel insa sticla opaca nu se modifica. Ofta, ecoul starnindu-se in sala mare. Se apropie de oglinda si o atinse usor simtind materialul rece. Ii analiza fiecare centimetru. Nu avea nici o imperfectiune. Rama de metal era modelata foarte fin, ca si cum nu ar fi fost facuta de cineva, ci ar fi aparut de nicaieri. Daca se gandea mai bine nu cunostea originea Oglinzii. Trebuia sa cerceteze putin. Mai privi odata in oglinda in speranta ca va vedea ceva, insa aceasta nu se lasa induplecata. Probabil cea mai mare dorinta a ei in acel moment era sa vada ceva in oglinda. Si chiar vedea: pe ea insasi.
Un scartait usor o facu sa isi intoarca privirea. In cadrul usii statea o tanara soimeanca. Nu o cunostea. Daca oglinda era atat de ostila incat sa nu-i arate niste indicii pentru intrebarile sale macar putea gasi un prieten nou.
"Buna! Nu cred ca ne-am cunoscut pana acum... Eu sunt Tora!"

O analiza pe fata intrebandu-se daca era sau nu bine ca se afla acolo. Toare semnele indicau o cercetasa. Soimita zambi timid si se apropie de fata. Buna. Eu sunt Roselyn, dar Rose e mai scurt. Raspunse soimita in cele din urme. Privirea ii ramase atintita asupra oglinzii. Era ceva magic si in acelasi timp misterios. Nu parea sa fie la del ca celelalte oglinzi, in care reflexia ta te privea asa cum simteai in acele clipe.

Isi dadu parul dintre ochi, privind in interiorul ei. Nimic. Ceata gri care ii cuprindea interiorul parea de nepatruns si totusi o silueta stearsa se putea deslusi undeva in departarea Oglinzii. Din relex, Rose se intoarse catre usa. Oare ... mai era cineva inafara de ele doua? Introcandu-se inapoi la acel obiect mare, privirea i se opri asupra literelor aurite si frumosc scrise. Erised stra ehru oyt ube cafru oyt on woshi. citi soptit copila incercand sa inteleaga ce vor sa insemne acele cuvinte.