Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ If tomorrow never comes

Era o zi destul de placuta, afara vantul nu prea batea, doar la intervale neregulate de timp cand iti mai lovea putin fata o rafala taioasa ca de la mama ei de acasa, insa de plouat ploua cu galeata.Trebuia sa recunoasca ca avea o slabiciune pentru vremea ploioasa, si iubea si mai mult ploaia cand era pe undeva pe acasa cu o ceasca de ceai fierbinte alaturi fumand hulpav din tigarea cu aroma de menta pe care o adora.Si totusi, nu se afla inca acasa, fiind in schimb pe strada acoperit cu o pelerina vrajita, mai exact un fel de scut impotriva picaturilor de ploaie ce il mentinea uscat in timp ce ceilalti nefericiti din jurul lui incercau sa gaseasca un adapost.Nu ii intelegea pur si simplu pe unii, daca tot aveau o bagheta, de ce nu o foloseau naibii si se agitau atat?Desigur, in acest moment fostul viperin din sine urla ca un dement, insa el era calm pe dinafara si inspira.

Scoase deci bagheta din buzunarul interior al paltonului aprinzandu-si o tigare, fiind aproape destul de cliseic acest lucru, plictisindu-se cumva de acelasi obicei de a fuma de fiecare data cand ploua afara.Eh, insa fumul cald ce ii umplea plamanii il facea sa uite de orice astfel de gand indreptandu-i atentia asupra altor lucruri, si anume in special a locului in care se afla.Little Hangleton era un orasel renumit in lumea vrajitoreasca, si multi se temeau sa treaca pe acolo, el insa, nu.El era intr-un continuu extaz de faptul ca se afla in acel loc incercand sa caute deci un raspuns, sau chiar mai multe la intrebarile lui, si daca acela nu era cel mai bun loc pentru a face asta, altul cu exceptia castelului clar nu avea cum sa fie.Surase destul de rautacios pentru cateva secunde, doar ca apoi sa isi continue drumul, ''imprumutand'' o umbrela neagra de la un incuiat pe langa care trecu, avand grija sa ii stearga destul de repede memoria dupa aceea.Nu avea probleme cu plimbarile lungi, insa trebuia sa se si opreasca la un moment dat, si tocmai gasi exact locul potrivit in care ar fii trebuit sa se opreasca.Deschise imediat cu o atingere usa unei case aceasta trantindu-se brusc, iar apoi intra fara nici o grija usa inchizandu-se usor in urma lui.
Buna seara!zise el, buzele curbandu-se doar putin la varfuri, formand un el de suras destul de rautacios.Cred ca este oricand o placere sa ne revedem nu este asa?

• Era cald, dar fata parea ca nu mai poate distinge schimbarile de temperatura. Statuse prea mult afara, inconjurata de stropii mari de apa ce nu se jenau sa-i acopere ca o mantie trupul, udandu-i hainele pana la piele. Se parea ca nici focul semineului n-o putea ajuta sa se incalzeasca. Refuzase sa-si schimbe hainele preferand sa ramana imbracat cu vesmintele sale initiale, un pulover alb si o pereche de jeansi. Materialele ii atarnau grele pe langa corp facand-o sa-si doreasca sa fi avut schimburi la dansa. Statea intr-un colt retras al imcaperii pe un fotoliu vechi si rapciugos tremurand si strangadu-si genunchii la piept. Mai arunca din cand in cand o privire in camera, dar isi intorcea capul de fiecare data cand intalnea ochii cuiva. In cea mai mare parte a timpului prefera sa se uite pe geamul din spatele sau. Putea vedea reflexia camerei si se putea holba la oamneii prezenti fara a fi remarcata. Intr-un colt prezenta unor lumanari licarind lumini aurii era vizibila, iar in spatele acesteia se vedea cu o oarecare dificultate strada principala. Nu era inca intuneric, dar nu era foarte multa lume pe afara. Probabil ca majoritatea se ascunsesera din cauza ploii si a vantului care batea cu putere.
  Si-ar fi dorit sa fie afara, sa se bucure de vremea ploioasa. Doar in zilele ca acestea se simtea cu adevarat bine. Simtea ca demonii din trecutul sau nu mai au cum sa o bantuie pentru ca, pur si simplu, n-o puteau gasi printre milioanele de picaturi de apa. Stia ca cineva acolo sus plange si vroia sa planga si ea. Vroia sa-si verse lacrimile pe care le tinuse prea mult in dansa. Lacrimi pentru tot lucrurile pe care le avusese si acum le pierduse. Regrete pe care nu mai avea cui sa le spuna si amintiri care o ardeau pe dinauntru.
  Sirulu gandurilor i se opri pentru ca pe usa de lemn care abia se mai tinea in balamale intra un barbat inalt a carui par saten stralucea in lumina difuza a lumanarilor. Fata fu surprinsa de aparitia individului, dar continua sa se uite la sticla lucioasa a geamului ce reflecta imaginea camerei, refuzand sa-i arunce vreo privire directa barbatului.

Isi dadu ochii peste cap.Inca o persoana ce nu era atenta la el.Chiar trebuia mereu sa se poarte ca un mitocan cu domnisoarele?Desigur, nu avea nici o dorinta sa faca asta, insa de la duritate la mitocanie erau totusi cativa pasi buni, iar el, nu avea nici un chef sa ii depaseasca.
Ah..va rog sa ma iertati pentru intrarea furtunoasa, in mod normal as batea frumos, si probabil linistit, daca nu as stii ca este vorba de ceva ce imi apartine la mijloc!zise el savurand pentru un moment linistea patrunzatoare pe care el o spargea cu tonul sau.Si totusi, ma deranjeaza sa vorbesc peretilor, multumesc frumos!zise el rotindu usor bagheta, respectiv intorcand scaunul domnitei cu fata in spre el.Minunat, acum ca ne putem privir in sfarsit in ochi, draga mea domnisoara, te rog mult sa imi revendici ceea ce imi apartine!zise el destul de nonsalant uitandu-se mai mult prin camera, inainte de a-si fixa privirea de reptila asupra brunetei din fata lui.

Si in fond despre ce era vorba cu toata agitatia asta care deranja o gramada de persoane.Ei bine, orgoliul nebun al batranului sau prieten spunea ca trebuia sa faca rost de o anumita carte de la o anumita femeie ce trebuia sa locuiasca in acel loc.Desigur, detalii, zero, insa pe el nu il deranja.Detallile desi erau folositoare, nu spunea nu, nu reprezentau o provocare, iar el, ei bine, iubea provocarile.Si totusi, nu prea avea chef sa se ia la harta cu o vrajitoare cel mai probabil nu mai mare de 18 ani, care nu avea absolut nici o treaba cu el.

• Barbatul intra ca o furutna in camera. Comportamentul sau se asemana foarte tare cu vremea nabadaioasa de afara. Isi ceru scuze pentru purtare sa, iar apoi facu un comentariu deloc prietenos. Isi scoase bagheta si o sficui usor, iar fotoliul pe care statea fata se intoarse brusc punand-o fata in fata cu noul musafir. I se adresa folosind la inceput cuvinte placute, dar apoi discursul sau se indrepta in alta directie. Ii ceru vrajitoarei sa-i inapoieze un lucru care-i apartinea.
  Fata se uita ciudat la el, iar apoi se ridca in picioare atingand cu talpile goale podeaua rece si prafuita de lemn. Fiecare pas al sau lasa in urma o dara subtire de sange. Avea picioarele ranite, pielea fiindu-i crestata in cele mai multe locuri. Continua sa mearga pana ajunse in dreptul unor scari acoperite cu un covor lung de lana ce se potrivea cu fotoliul de pe care se ridicase. Isi ridca piciorul drept pentru a ajunge la prima treapta, iar apoi urca scarile pe rand pana ce ajunse la o usa de lemn identica cu cea de la intrare. Dadu usa la o parte si intra in odaie. Merse agale pana unul dintre putinele corpuri de mobilier aflate in camera, o masa micuta a carui lemn se scorojise. Deschise un sertar al mesei si scose de acolo un rucsac maro din piele decorata cu motive florale. Lua rucsacul, cobori scarile si o lua in directia usei de la intrare, trecand in graba pe langa barbat.

Isi dadu ochii peste cap oftand apoi.Ura pur si simplu sa alerge dupa persoane, mai ales dupa copilite, bine, nu ca ea ar parea o copilita, insa nu avea absolut deloc chef de astfel de jocuri puerile, era un om ocupat, avea treaba.Trebuia sa tortureze, sa faca rost de lucruri, sa il stranga de gat pe mosul acela agasant, iar fata chiar isi imagina ca avea timp sa stea sa fuga dupa ea?Ei bine, daca da, isi imagina groaznic de prost acest lucru.O vazu totusi cum urca sus, o urmari cu privirea, apoi se pregati sa o urmeze, insa dupa ce o vazu venind inapoi jos se lasa de acest lucru.Continua sa o urmareasca cu privirea pana in punctul in care ea se pregati sa iasa pe usa, si deci, fara nici un stres ridica bagheta inchizand usa si aplicand un blestem destul de dragut asupra ei.
Ntt ntt ntt...nu cu fuga rezolvi lucrurile draga mea!Acum..daca imi dai voie..stai jos!zise el indreptand apoi bagheta spre fotoliul care se pozitiona imediat in fata fetei, ce parea totusi abia sa se tina pe picioare.
Sa lasam joculetele, si sa devenim seriosi vrei?Nu am toata ziua, si daca nu termin in cateva minute intr-un mod placut va trebui sa ajungem la lucruri clar neplacute, si nu cred ca vrem nici eu nici tu asta!Corect?zise el pe un ton desi calm, defapt al naibii de calm, aplicand o oarecare doza de venin asupra fiecarui cuvant folosit.

Si totusi, ce cauta el exact.Ei bine, se preumbla o oarecare vorba ca aceasta tanara domnita ar fii fost o eleva foarte silitoare a viperinilor, ceea ce il incanta si il facea sa nu isi doreasca chiar sa o ucida atat de repede, insa se parea de asemenea ca cineva cunoscut ei ii facuse viata un cosmar evident inca din momentul in care se hotarase sa ascunda in casa aceea un pergament foarte foarte impotant pentru mosul lui, iar asta nu mai era deloc bine.
Haide sa ne intelegem putin, nu am de gand..sa te ranesc!Sau bine, cel putin atata timp cat o sa ne intelegem bine nu am de gand sa te ranesc, insa asta depinde doar de tine!Ai deci idee de ce as putea avea eu nevoie?

• Se uita cu ochii sai mari si verzi la barbatul din fata sa. Nu stia ce ar fi putut dori acesta de la ea, dar prefera sa ramana in tacere pentru ca avea prea multe lucruri care nu-i apartineau. Cine stie, unul dintre acelea ar fi putut fi a lui.
  Ar fi dorit sa plece, dar blestemul o tinea prizoniera. Repeta in gand o vraja protectoare, dar aceasta nu era mai puternica decat blestemul vrajitorului. Singurul lucru cu care o ajuta era acela ca nu se aseza cand dori barbatul. Vraja n-o ajuta sa fuga, dar macar nu era obligata sa faca alte lucruri pe care nu le-ar dori.
  In dreapta sa se afla un alt geam micut cu rama de lemn putrezita. Arunca o privire suprafetei lucioase si observa ca ploaia se mai potolise. Stropii mari de apa devenira mai marunti, iar vantul de abia daca adia printre ramurile copacilor.
  Dupa ce memora imaginea dezolanta de afara isi intoarse privirea catre vrajitorul din fata sa. Nu ii parea cu nimic mai bun decat toti ceilati care o amenintasera in trecut. Ce putea avea el in plus? Magia lui nu era cu nimic mai puternica, ba chiar mai slaba, dat fiind ca vraja sa de protectie functionase partial. Nu avea nimic special, dar totusi dorea o confruntare. Nu avea nici cea mai vaga idee ce facuse ea in zilele petrecute in soltitudine. Nu stia cat de tare se antrenase in anul ce trecuse. Ar fi putut sa rupa blestemul ce-o tinea prizioniera, dar asta implica prea multa concetrare si putere. Incerca sa nu-si foloseasca ultimile puteri ramase decat daca era o urgenta, iar dupa cate vedea ea, aceasta nu era o urgenta.
  Ranile incepura s-o deranjeze. Repetand la nesfarsit vraja de protectie, nu mai putea canaliza destula energie pentru a se ingriji de ele. Isi putea simti pielea de pe coaste crestata pana la os, spatele traversat de atatea lovituri insangerate si copasele zagriate parca de ghearele unui animal. Daca pielea sa ar fi putut tipa, s-ar fi auzit un urlet feroce asemnator cu a unei bestii salbatice.
  Stia ca nu mai era mult si ranile aveau sa-i sangereze, patandu-i puloverul alb si perechea tocita si rupta de jeansi. Ii arunca o privire barbatului din fata sa si o lacrima i se rostogoli gratios pe obrazul drept. Ochii ii devenira mai verzi ca niciodata, iar pielea ce-i inconjura se colora intr-un roz bolnavicios. Arata demn de mila, dar pana la urma, acesta era planul.

Se intreba oare de ce isi pierdea vremea cu o astfel de persoana.Parea sa fie cu totul in lumea ei si in plus nu vorbea absolut deloc.Putea sa termine exact in acel moment cu ea si sa plece fara sa il mai intereseze de ce avea sa urmeze, si probabil ca asa avea sa si faca.Sau bine, putea sa o lase in viata doar pentru placerea de a-i dovedi cat de scarbit era de faptul ca un viperin se purta astfel.Stramba din nas.
Hm..se pare ca nu am ce face cu tine!Pacat..nu ma asteptam sa dau peste un pufulet!zise el scuipand cuvintele ca si cum ar fii vorbit cu un astropuf, iar asta era o jigire uriasa mai ales pentru un viperin.
In fine, nu il interesa mai deloc ce si cum, fiind deja furios pana peste masura.Tranti fotoliul cat mai departe apoi ridica blestemul usii.
Haide..fugi!De asta macar cred ca esti capabila!zise el asezandu-se pe fotoliu si uitandu-se la ea cu ochi reci.


Nu se mai obosea sa incerce sa o roage, sa se faca dragut, sa o ameninte.Nu merita si se parea ca mosul se inselase.Ea nu era in mod evident cea cautata.

• Isi lasa lacrima sa curga si zambi in sinea sa, nelasand nicio emotie sa i se distinga pe chipul palid. Invatase in timpul petrecut in singuratate cum sa para inofensiva. In urma cu un an ar fi preferat sa moara decat sa lase pe cineva sa-i vada slabiciunile, s-o vada plangand, dar cu timpul invatase ca aceasta slabicune o putea ajuta. Nu-i era greu sa se prefaca. Fizicul sau o ajuta foarte tare. Era destul de scunda, nedepasind un metru si saizeci si cinci de centimetri, iar trupul ii era uscativ. Slabise foarte mult in ultimul timp, lucru care o facea sa para foarte fragila.
  Se autoeducase sa nu-i pese de nimic. Uitase cum este sa ai sentimente. Tot ceea ce ii mai ramasese era durerea. Cantitati enorme de durere administrate zilnic. Durerea devenise refugiul sau. Durerea era singurul sentimnet care o mai putea face sa se simta in viata. Durere era ceea ce simtea in acel moment. Isi simtea pielea arzandu-i si putea declara ca inca nu murise.
  Ii arunca o privire barbatului si isi duse mana la buzunarul din spate al blugilor. Isi puse mana pe bagheta sa alba din par de unicorn si inima de dragon. Ii simtea textura dura de lemn de trandafir si se simti pentru prima data in multe luni acasa. Individul ii spuse ca poate pleca. De ce n-ar fi facut asta pana la urma? Pentru ca-i cunostea pe cei de teapa lui. Ar fi lasat-o sa fuga, iar apoi ar fi fugarit-o. Ar fi fost o vanatoare, iar ea se saturase sa fuga, sa fie mereu vanatul.
  'Crucio' se rasti ea dupa ce-si indrepta bagheta catre barbat. Acesta cazul la pamant sub influenta vrajii. 'Cine este pufuletele acum? Nu-mi stii nici macar numele, dar esti pregatit sa ma judeci' tipa aceasta infigandu-i barbatului bagheta sub barbie.
  Buza inferioara ii fu crestata paraca de adierea vantului, iar mici picaturi de sange incepura sa se prelinga pe fata barbatului. Stiuse care era pretul unei astfel de vraji, dar n-avea de gand sa se opreasca nici daca nesabuinta sa urma s-o omoare.

Se trezi pe jos in urmatoarea secunda si incepu sa rada ca un apucat.Fata chiar il luase prin surprindere trebuia sincer sa recunoasca, iar el o calcase pe coada, insa era incantat.Stramba scurt din nas simtindu-i bagheta infigandu-se in barbia lui, insa acest lucru nu avea sa dureze prea mult.Misca mana drapta doar usor soptind destul de incet un Avis facand ca din bagheta sa sa rasara un stol dragut de ciori apoi continua cu un Oppugno ce facu ciorile acelea sa atace fata cat el sa reuseasca sa se ridice repede in picioare.Isi duse usor mana la inima, fiind sigur ca era in regula, apoi se uita in spre domnita care il intaratase destul de mult.
Se pare ca nu esti un pufulet!Dar nici viperin nu esti!zise el intinzand bagheta spre ea.Incendio!Serpensortiazise el trimitand ambele vraji una dupa alta, astfel incat in cazul in care ar fii scapat de prima, a doua sa o loveasca automat.Surase abordand o pozitie eleganta, chit ca pieptul inca il durea, apoi o privi pe domnisoara ocupata cu pasari respecitv cu vrajile ce veneau spre ea.
Ti-a ajuns?zise el nonsalant fiind mult mai atent la domnita din fata lui..mda..viperin..ce putea sa spuna..
Brusc ii veni in minte momentul in care fusese el insasi nevoit sa se lupte cu un vrajitor.mancase bataie, insa apoi, il surprinse intr-un mod total surprinzator si scapase de el, fata reusise sa il surprinda, insa de scapat, nu prea avea de gand sa o lase, in fond, habar nu avea cu cine se punea, iar asta il facu sa surada rautacios.


OOC: citeste Avis-ul de mai sus

• Era inconjurata de un cerc de foc, mai multi serpi isi tarau corpul solzos inspre ea si un card de pasari nesuferite o atacau necontenit. Tremura toata, iar buza inferioara i se misca frenetic. Ranile o dureau mai tare ca niciodata si si-ar fi dorit sa tipe. Se abtinu, insa, pentru ca nu mai dorea sa-si arate neputinta. Vroia ca vrajitorul s-o vada exact asa cum era, rea, cruda, schimbatoare, imorala, vanitoasa si foarte chibzuita.
  'Opriti-va. Doar nu vreti sa ma raniti, nu-i asa?' ii intreba pe serpi in reptomita, in acelasi timp tinandu-si mainile in forma de X pentru ca pasarile sa n-o poata ataca. Reptilele se oprira instantaneu lasand-o sa le admirea pielea verzuie lucind la lumina focului si ochii sticlosi, neexpresivi, privind-o cu raceala caracteristica. Uitandu-se la ei isi aminti cu mandrie de casa din care facea parte. Nu avea sa-o dezamgasca, isi spuse catre sine, iar gandul o facu mai puternica ca niciodata.
  'Aaguamenti' spuse vrajitoarea indreptandu-si bagheta catre cercul de foc. Acesta se stinse rapid, iar singura dovada a existentei sale era arsura neagra in forma circulara pe care-o lase pe parchet.
  Pasarile inca zburau in perimetrul sau, dar nu-si facea griji. Nu erau nimic mai multe decat niste origami de hartie enervante. O ciupeau pe alocuri, dar nimic care s-o raneasca, ci doar s-o incetineasca. Vraja care le oprea nu era grea. O spuse in gand, iar zburatoarele cazura pe podeaua de lemn. Ii era foarte usor sa invoce astfel de vraji, dat fiind ca urma sa fie profesoara de Transfigurare.
  Dupa ce termina cu focul se lasa pe vine si incepu sa mangaie serpii, atingandu-le cu degetele sale osoase pielea groasa.
  'Asta-i tot ceea ce poti? Nu-mi spune, esti un fost cercetas sau astropuf. De ce nu vrei sa discutam ca doi adulti si sa-mi spui ce doresti de la mine?' intreba viperina, iar apoi le sopti serpilor ceva in reptomita. Era constineta ca jocul de abia incepuse si vroia sa-l joace pana la sfarsit.
  
  OOC: Sorry, neatentia asta!