Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ If tomorrow never comes

Surase defapt nu, era pur si simplu incantat, extaziat.
Ai nevoie de niste ajutor cu acele rani?ii vorbi el in reptomita ascultand ceea ce spunea ea spre dragutii lui serpisori care in cateva secunde disparura intr-un nor de praf verzui sclipitor.
Ce putea sa spuna, acum chiar stia ca este un vierpin, nu ca se inselase inainte, insa lipsa ei de reactie pur si simplu il innebunise.Acum insa, era calm, de multe ori mai calm decat inainte.Se apropie usor de fata privind-o drept in ochii ei neobisnuiti.
Te rog sa ma ierti de faptul ca te-am jignit astfel!Stiu ca nu esti slaba, dar vroiam sa o si vad!Legat de ceea ce vroiam sa iti cer..ei bine..nu imi datorezi absolut nimic, caci mi-ai oferit deja!Si totusi...poti sa imi spui de unde ai astea?zise el facand clar referire la ranile care ii displaceau enorm, si nu prin faptul ca erau rani, ci prin faptul ca se aflau pe pielea viperinei.
Cine ti le-a facut va plati scump!zise el pe un ton acid revenind apoi la calmul sau de fier.

ooc: nici o problema scuze si eu ca am uitat sa evidentiez..

• Era liniste in camera. O liniste macabra, mai puternica decat orice zgomot. Viperina se simtea calustrofoba sub presiunea acesteia. Se ridica incet pentru a putea fi la aproape acelasi nivel cu barbatul. Il lasa sa vorbeasca, iar apoi, pentru cateva secunde continua sa-l priveasca absenta. Diferenta de inaltime dintre cei doi era extrem de vizibila, cel putin zece centimetri. Fata era nevoita sa se uite in sus deschizandu-si complet ochii de culoarea smaraldului. Isi duse mana la pandantivul din argint ce-i atarna de gat si il apuca cu intreaga palma indesandu-l in pumnul sau firav. Inchise ochii pentru cateva secunde si incepu sa-si miste buzele de parca ar fi murmurat ceva, in schimb, niciun sunet nu iesi. Se opri repede dupa aceea si isi desfacu pumnul lasand sa se vada pandantivul care acum era deschis. Inauntrul acestuia se gasea o fiola din sticla transaparenta umpluta cu un lichid stacojiu. Viperina scoase capacul, un frumos ormanent facut din mici pietre pretioase, si isi turna o picatura minuscula din lichid pe deget. Isi ridica degetul osos in dreptul gurii si lasa picatura sa-i curga pe proaspata rana. Continua apoi sa murmure ceva in liniste cu ochii inchisi.
  'Un blestem' spuse aceasta pe un ton lenes ca raspuns la intrebarea vrajitorului.

Se uita la ea surazand scurt apoi ridica o spranceana.Se sprijini de un perete apropiat fixandu-si privirea asupra ei si asupra ranilor sale si isi linse usor buzele.
Un blestem zici!Ei bine, nu prea pot pedepsi acest blestem..dar poate te pot scapa de el..si totusi...am intebat cine nu ce ti-a pricinuit asta..deci pot considera raspunsul incomplet!zise el clipind scurt inainte de a-si aranja putin haina.
Se uita putin apoi in jurul sau, casa parea destul de draguta, desigur putin cam dezordonata caci de obicei pe unde trecea el lucrurile deveneau dezordonate, insa destul de draguta.Isi plimba scurt degetul pe suprafata stralucitoare a unei mese verificand conditia acesteia apoi privi spre domnisoara din nou.
Si..imi vei spune?Sau vrei sa ne despartim asa, fara sa ne spunem nimic?Mie mi-e indiferent..depinde insa de tine!

ooc: scuze de intarzierea asta colosala xD

• Zambi uitandu-se la barbatul din fata sa si se tranti cu spatele de peretele pe care statea sprijinit si el.
  'O vrajitoare' spuse fata zambind intr-un mod ciudat.
  Simtea cum gura i se umple cu sange. Nu-i placea gustul acela usor metalizat asa ca fu fortata sa-l scuipe pe podeaua din lemn. Probabil avea sa pateze locul in care cursese sangele, dar nu-i pasa. Isi sterse gura cu maneca puloverului care devnise din alb, satcojiu si isi indrepta din nou privirea catre individ.
  'Ai de gand sa pleci?' intreba aceasta lasandu-se pe vine, inca sprijinita de perete. Intr-un fel isi dorea ca indivul sa plece, dar parca fusese pret de prea mult timp singura. Oscila intre ceea ce-si dorea cu adevarat si ceea ce avea nevoie. Avea nevoie de singuratate pentru ca erau lucruri pe care le facea si nu le putea explica, si pana la urma cel mai bine-i era cand nu era nimeni in preajma, dar isi dorea companie pentru ca nu mai avusese parte de o discutie adevarata in luni de zile.

Edit By Raizen

Galeoni
Veronique A. Dupont - 70
Raphael J. Vonderheide - 70


Topic Closed !