Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul Misterelor / If we ever meet again

**Bell Evans** · 13 Mar 2011, 14:55

OOC: Just me and Rose

Luna de argint dainuia pe cerul ca de onix, urmarind pasii grabiti ai celor doua. Siluetele se miscau cu repeziciune prin intunericul de nedescris, incercand sa nu atraga atentia nimanui. Oricum era liniste..o tacere mormantala, care parea imposibil de patruns. Ceva nefiresc se intinse pe deasupra Londrei in acea noapte..ceva de rau-augur.

Ajunse in holul principal, se oprira in fata fantanii slab luminate.
"-Pe aici" sopti una din voci.
In timp ce alergau, gluga de la pelerina unei fete cazu, dezvaluind un chip palid, obosit, incadrat de mai multe suvite ondulate de par. Bell Evans lupta din nou impotriva Magiei Negre.
"-Esti sigura ca trebuie sa o luam pe aici? Liftul era in partea cealalta" remarca cealalta voce.
"-Haide, Rosalie; mama lucreaza aici" mormai Bell.
Tanara isi dadu si ea gluga jos, lasandu'si parul liber pe spate.

Departamentul Misterelor era situat in adancurile Ministerului, la etajul 9.
"-Avem ceva de coborat" ofta Bell.
Apasa butonul liftului si astepta.
"-Oare e aici?" murmura Rosalie, incet.
"-Nu avem nimic de pierdut daca il vom cauta" remarca cercetasa.
Spera sa fie acolo; auzise din surse sigure ca cei doi devoratori facusera o vizita cu doar o zi in urma la Departamentul Misterelor.

**Rosalie Vivienne Alden** · 13 Mar 2011, 15:03

Daca Bell era sigura ca vom gasi acolo ceea ce cautam inseamna ca asa si era. Am tras adanc aer in piept gandindu-ma la ce se va putea intampla astazi. Am avut cateva zile de liniste,insa se pare ca acum trebuie sa luptam din nou impotriva celor rai. Am tras adanc aer in piept,mi-am dat jos gluga de la roba si am pasit in lift alaturi de Cercetasa. Etajul noua - se pare ca aceasta era destinatia noastra de astazi. Probabil va fi lupta finala,incheierea razboiului nostru,sau poate doar una dintre luptele in care vom fi invingatoare,sau cel putin asa speram.

Mi-am mutat privirea catre Bell,incercand sa ne intelegem din priviri. Era foarte riscant sa vorbim acum despre acele obiecte pe care noi le cautam. Daca vom gasi inca unul,va fi un pas inainte pentru noi.

**Bell Evans** · 13 Mar 2011, 15:11

Pasii lor rasunau in tacerea nepamanteana cu un ecou aproape insuportabil. Iti puteai auzi fiecare bataie a inimii, pulsandu'ti dureros in urechi. Iar secundele traganate alunecau atat de incet prin nemurirea timpului, incat erau ferm convinse ca mergeau pe acel coridor de ore intregi si nu doar de cateva minute. Inca de cand iesise din lift, Bell incepuse sa se simta ciudat.

Avea o senzatie proasta, care ii apasa sufletul; de parca toata fiinta ii urla din rasputeri sa se intoarca. Sa nu intre in acea camera. Sa lase Misterul Profetiilor si al Horcrux'urilor in mainile altcuiva.
"-Dar in ce camera sunt?!" murmura Rosalie.
Bell paru putin dezorientata.
"-Profetiile?!" sopti ea.
Tanara clatina incet din cap in semn de da.
"-La capatul coridorului; dar nu sunt sigura ca horcrux'ul e acolo" ofta Bell.

Nu stia nimic despre el; nici cum arata..nici unde se afla. Era ferm convinsa ca Porrin si Lestrange il ascunsesera acolo. Departamentul Misterelor era cel mai bine pazit loc din intreg Ministerul. Deci, se presupunea ca acolo ar fi trebuit sa fie.
"-Oare horcrux'ul e ascuns intr'o profetie?!" sopti Rosalie.
"-Nu are cum; Profetiile nu cred ca pot ascunde fragmente de suflet" raspunse cercetasa.

**Rosalie Vivienne Alden** · 13 Mar 2011, 17:01

Ascultam cu atentie fiecare cuvant pe care Bell il rostea,analizam cu sfintenie fiecare gand care imi trecea prin minte. Ne aflam pe coridoarele Departamentului Misterelor dar nu stiam nici eu,nici Bell prin care parte sa o luam. Eram foarte dezorientate: am pasit practic , catre necunoscut. Dar am acea siguranta ca daca acel Horcrux se afla in Ministerul Magiei - il vom gasi. Aveam un inceput din care puteam sa ne indreptam mai sigure pe noi: In Vrajustitie nu avea cum sa fie, mi-am petrecut cateva ore cautand ceva suspect si nu am gasit absolut nimic. Aveam un punct de plecare,asa ca sper ca vom reusi si de data aceasta. Reusisem sa gasim doua pana acum,de ce nu am mai avea parte de o reusita? Noi nu suntem facute pentru a esua in asa ceva,destul de grav.

Am oftat usor doar gandindu-ma ca nu am gasi obiectul acela mult cautat,dar am alungat acest gand fiindca era necesar sa fim cat mai pozitive pe durata cautarii,sper , nu prea lunga.

**Bell Evans** · 13 Mar 2011, 21:05

Era atat de liniste, incat aproape reusea sa'si auda propriile ganduri; fiecare bataie a inimii..fiecare respiratie..fiecare pas. Totul se reflecta in atmosfera tacuta ca o oglinda a cruntului adevar. Nu stiau incotro sa mearga; erau intr'un labirind de coridoare. Departamentul Misterelor fusese mereu o provocare pentru ea. Isi aminti cum venea aici cu Arwen. De cand se angajase la Minister, se indepartase; Nevorbitorii..asa isi spuneau cei care lucrau aici.

Probabil munca aceasta impunea anumite sacrificii. Poate de asta renuntase si ea la slujba de la Hogwarts..poate nu pleca in Germania, cu Luke..poate ramanea la Ministerul Magiei, in cercetare. Nu se gandise niciodata la asta, dar acum, cand ideile i se invarteau in minte, facandu'i capul sa vajaie, totul parea mult mai credibil. Si totusi..Arwen nu ar fi mintit'o..desi, nu se stie niciodata ce ascunde un om.

"-Bell?" intreba Rosalie, incet.
Se intoarse panicata.
"-Nu e nimic, stai linistita" chicoti tanara.
"-Atunci?" murmura cercetasa, rece.
"-Ma intrebam; Arwen nu ne'ar putea da o mana de ajutor?!".
Ofta incet, privindu'si poalele lungi ale pelerinei.
"-Nu cred ca stie ceva despre asta" raspunse ea.

**Rosalie Vivienne Alden** · 13 Mar 2011, 21:16

Bell avea dreptate. Nu ma gandisem la acest lucru mai inainte,dar intr-adevar Arwen nu avea cum sa ne ajute si nici nu cred ca stie ceva despre asta. Si si daca ar stii ... tot nu ne-ar spune nimic,datorita slujbei ei riscante. Da,nici ce faceam la Vrajustitie nu aveam dreptul sa spun : absolut nimic din 'misiunile' secrete ce le aveam. Atunci cum as putea sa imi imaginez ca din Departamentul Misterelor se poate afla ceva? Doar nu degeaba are acest nume: "Departamentul Misterelor". Am oftat usor amintindu-mi ca nu sunt singura aici si am spus dezamagita:
"Da,Bell,ai mare dreptate... Nu cred ca stie!"
Si nici nu am putea risca sa intrebam pe cineva o chestiune atat de delicata. Trebuie sa ne descurcam,sa luptam cu propriile noastre arme.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 24 Mar 2011, 19:43 by Bell Evans.)

Pasii le rasunau adanc in tacerea de sticla a holului; parea infinit. De parca ar fi mers in continuu si nici nu s'ar fi cunoscut macar doi-trei pasi. Devenea stresant, dar nu se puteau opri; trebuiau sa isi continue cautarea..sa mearga in continuare..chiar daca totul se intindea in jurul lor cu umbre impaienjenite ale reflexelor baghetelor. Luminile mici - doua sfere albastre-verzui - abia tineau piept intunericului ce parea ca mai avea putin si le inghitea.

Brusc insa, un zgomot de ceva spart umplu intreg coridorul.
"-Ai auzit si tu asta, nu?" sopti Bell, cu vocea scazuta.
Rosalie doar dadu usor din cap, privind atenta in jur.
"-Cred ca s'a auzit din partea aia" remarca ea, dupa cateva clipe lungi de tacere.
"-Mergem?!" intreba cercetasa.
O urma de indoiala se strecura in interiorul ei; daca se indreptau spre o capcana?!
"-Avem de ales?!" sopti Rosalie.
Avea dreptate; era singura lor pista pentru moment.

Isi indrumara pasii spre usa cenusie, din spatele careia se auzise acel zgomot; ajunse in fata ei, soptira Alohomora! iar balamalele vechi scartaira fantomatic.
"-Urasc chestia asta" mormai Bell, dandu'si ochii peste cap.
Rosalie ii facu semn sa taca, dupa care intra.
Se aflau intr'o camera de marimea unei catedrale, plina cu rafturi. Iar rafturile erau intesate de sfere mici, in care parea sa pluteasca un fel de substanta care nu era nici lichid, dar nici gaz.
"-Suntem in Camera Profetiilor!" anunta Bell, cu o voce glaciala.

**Rosalie Vivienne Alden** · 25 Mar 2011, 15:58

Am inghitit in sec cand Bell imi daduse confirmarea locului unde noi ne aflam acum. Si am facut asta gandindu-ma la faptul ca s-ar putea sa se fi spart,de fapt,mai bine spus... ca cineva sa fi spart ceva ce pe noi ne-ar fi ajutat foarte mult,cum ar fi o amintire a cuiva destul de importanta incat sa fie necesar ca o persoana ;malefica; sa sparga recipientul. Totul devenea din ce in ce mai straniu,dar stiu ca acum Cercetasa imi transmitea un gand conform caruia va trebui sa fim pregatite pentru orice in loc sa fugim ca doua persoane care au avut parte doar de lasitate.

Nu imi placea sa ma aflu in Minister cand nu sunt la locul de munca pentru a cauta ceva ce poate nici nu exista aici. Daca Porrin a pus totusi,acel ceva pe care il cautam noi - in Minister - inseamna ca a fost ajutat sa se infiltreze aici .. de catre cineva.
Daca vom afla si cine este voi lua niste masuri drastice asupra lui.

**Bell Evans** · 25 Mar 2011, 20:21

Ridica bagheta astfel incat sa vada mai atent detaliile ce se ascundeau in spatele peliculei de praf care invelea miile de bile din cristal; pareau atat de vii, incat aproape de asteptai ca una din ele sa inceapa sa iti vorbeasca, dezvaluind misterul din interiorul lor. Daca stateai bine sa te gandesti, chiar asta era rolul unei Profetii; isi aminti insa cu regret ca un asemenea obiect magic nu poate fi ascultat decat de persoana careia i'a fost destinata.

Si aici se opreau iar toate sperantele ei; spera in continuare..spera si iar spera. Pana cand ajungea sa se intrebe daca nu cumva ea e cea care ar trebui sa inceteze. Si sa lase lucrurile sa decurga de la sine. Era prea inversunata impotriva destinului. Si stia ca asta trebuia sa inceteze. Pentru ca nu puteai sa schimbi cursul sortii. Indiferent de cat de mult ti'ai fi dorit sa faci asta. Era ceva natural..dar ea vroia sa realizeze imposibilul.

"-Nu inteleg de ce s'a auzit de aici zgomotul" sopti Rosalie.
O trezise din multimea de ganduri, iar cercetasa tresari usor.
"-Nu are sens" remarca ea.
Intr'adevar - era ceva de'a dreptul tampit; sa vii intr'o incapere plina de Profetii, dar sa nu poti sa asculti nici macar una dintre ele. Insa nu avea probleme cu chestia asta; nu fusese niciodata o persoana prea curioasa.
"-Daca Porrin e aici totusi?" murmura Rosalie.
Bell ridica din umeri.
"-Nu ne ramane decat sa'l gasim noi pe el..sau el pe noi.." raspunse ea, incet.

**Rosalie Vivienne Alden** · 27 Mar 2011, 13:11

Am oftat usor,intr-adevar ce am putea noi sa facem acum? Sa cautam pe cineva care probabil nici macar nu e aici sau mai e posibil sa ne gaseasca acea persoana pe noi. Pana la urma ne agatam cu ardoare de orice speranta ce ne-a nau ranas, oricum este singura noastra sansa ca sa razbatem raul. Trebuie. Trebuie sa facem totul pana la ultimele noastre puteri ca Porrin sa fie distrus intr-un grandios final.

Nu stiu ce sa mai cred in acest moment. De fapt,nici macar nu mai vreau sa cred ceva,nu mai vreau sa ma gandesc la nimic. Dar nu am cum sa nu ma intreb ce sa facem cu Porrin? Deja devenise o necesitate a zilelor noastre sa il ucidem,deja devine stresanta toata aceasta cautare nesfarsita de parca ne-am afla intr-un labirint imens, din care nu mai exista nicio scapare.