Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Imaginary II

**Bell Evans** · (This post was last modified: 28 Jan 2012, 13:17 by Bell Evans.)

Where the wind will whisper to me,
Where the raindrops, as they're falling, tell a story.
[Image: a-1.png]

Bell Evans & Veronique A. Dupont

Privelistea avea intensitatea unui ocean lipsit de culoare sub lumina nemiloasa a lunii, in timp ce padurea alcatuia o masa compacta si cenusie, asemanatoare unui zid de stanci. Niciuna din ele nu indraznea sa scoata vreun cuvant, asteptand parca ceva. Puteau auzi linistea in sopotul ei nesfarsit, umplandu-le auzul cu traganari ciudate.

Inca tinea in mana micuta eprubeta pe care o gasise Ronnie, cu doar cateva minute in urma; Hagrid iesise la randul sau din coliba, asteptand tacut in spatele lor. Nici el nu indraznea sa spuna nimic; silueta unui animal era la doar cativa metri de ei, nemiscata ca o statuie. Probabil varcolacul le gasise primul.

Totul se petrecu insa in doar cateva clipe - omul-lup o lua la fuga spre Padurea Interzisa, trecand chiar pe langa ei; Hagrid tipa panicat, Bells facu ochii mari si scapa sticluta din mainile tremurande, iar Ronnie privi scena impietrita.

"-Trebuie sa mergem dupa el" murmura cercetasa, cu vocea mai scazuta decat o soapta.

Hagrid paru sa delibereze; ii vedea ezitarea in priviri, observa cum frica isi spune cuvantul si dorinta de a trai devine mai puternica decat onoarea. Vazu cum jubila intre a se intoarce in coliba sa linistita si a le urma pe ele si in cele din urma se intoarse cu spatele, incepand sa mearga cu pasi apasati. Nu stia daca Ronnie avea sa o urmeze, sau se va intoarce pe calcaie, alaturi de Hagrid. Lasa insa un zambet sa-i infloreasca pe chip cand ii auzi pasii langa ai sai si incetini, pentru ca viperina sa o ajunga. O privi cu blandete si dadu usor din cap in semn de aprobare.

**Veronique A. Dupont** · 28 Jan 2012, 13:57

Nu se putea misca. Era impietrita in loc si privea cerul senin, acoperit din loc in loc de stele ce luminau vazduhul. Se temea de acea priveliste nocturna pentru ca parea mult prea perfect pentru a fi reala. Isi tinea respiratia, rasufland din cand in cand cu greutate si avand grija sa nu scoata nicun sunet. Ii era frica de ce s-ar fi putut intampla daca si-ar fi urmat prietena in adancimea padurii, dar trebuia sa-si asume responsabilitatea si riscurile. Ea fusese aceea care venise cu idee de a merge in Padurea Interzisa. Ea isi dorise sa iasa din monotonia castelului macar pentru o zi sau, mai bine zis, o noapte.

Se gandi pentru o secunda sa folosesca vraja Lumos, dar realiza ca asa ar fi putu fi gasite foarte usor de varcolac. In plus, stelele le ofereau toata lumina de care aveau nevoie. Peisajul era mirific, dar ele n-aveau timp sa-l admire. Trebuiau sa-i dea de urma varcolacului si sa se asigure ca nu era Nick. Stia ca ar fi fost imposibil sa fie el pentru ca, in mod normal, ar fi trebuit sa paraseasca Hogwarts-ul in urma cu un an sau noi. Niciun om sanatos la minte n-ar fi ramasa sa bantuie prin coclauriele padurii.

'Cred ca a luat-o pe aici' zise ea si o trase pe Bell inspre un copac ale carui ramuri atingeau timid pamantul manate de adierea blanda a vantului.
Inca era socata de cand varcolacul trecuse in garaba pe langa ea, dar n-avea ce face. Trebuia sa duca misiunea la bun sfarsit si sa se asigura ca nici ea si nici Bell nu aveau sa pateasca ceva in acea noapte. Probabil ca nici n-ar fi fost gasite vreodata daca se pierdeau in acel abis magic. Numai Hagrid cunostea padurea, dar oare era el dispus sa-si riste postul si reputatia doar pentru a scoate ramsitele celor doua varjitoare la lumina? Probabil ca da, dar nu vroia sa se bazeze pe acel fapt. Incerca sa fie cat mai precauta si sa aibe mereu grija ca bagheta sa-i stea teapana in mana dreapta cu care avea s-o stranga pana ce oasele vor incepe sa-i strapunga pielea.

**Bell Evans** · 28 Jan 2012, 14:08

Continuau sa mearga, atente la orice zgomot care ar fi tulburat tacerea adanca; simtea ca ii bubuie timpanele si fiecare rasuflare ca de gheata era singura care se mai auzea. Linistea aceea parea cu totul nepamanteasca, de parca ar fi fost desprinsa din cele mai ingrozitoare colturi ale Iadului. Voia doar sa simta din nou adrenalina din noaptea aceea, in care mersesera pana la Lacul de la capatul Padurii, alaturi de Helena si Nick.

Isi drese usor glasul si cand vorbi, vocea ii era joasa si plina de simpatie.
"-Iti amintesti aventura noastra din Padure, nu?" intreba ea, zambind.

Cum ar fi putut fi uitata. Fusese una din cele mai interesante escapade nocturne. In primul rand, pentru ca si ea si Helena erau internate in Aripa Spitalului, iar Ronnie venea doar in vizite - prelungite, daca putea completa. Iar Nick, ei bine, Nick fusese cireasa de pe tort; cu el se distrasera mai bine decat ar fi facut-o singure. Strabatusera toata Padurea Interzisa in numai o noapte si se si intoarsera inapoi la castel, teferi si doar cu cateva zgarieturi superficiale.

"-As vrea sa ne intoarcem in vremurile acelea" ofta Bells, intrerupand din nou tacerea.

Adevarul era ca le simtea lipsa. Si Helenei, si lui Nick; sa nu mai vorbeasca de sora sa, care era inca la castel pe vremea aceea. Uneori se lasa coplesita de amintiri si sfarsea prin a fi invaluita de o melancolie amestecata cu regrete si frustrari; dar de fiecare data reusea sa zambeasca, de dragul vremurilor de mult apuse.

**Veronique A. Dupont** · 28 Jan 2012, 17:50

Ii zambi in semn de raspuns cercetasei si continua sa inainteze. Gandurile ii erau pierdute undeva in trecut, iar sufletul ii fremata dupa acele momente apuse. Ii era dor de Helena, de zambetul ei dulce, de Nick, care le facuse aventura de o mie de ori mai palpitanta si ii era dor de Ronnie si de Bell cele din trecut. Ii era dor de prietenia lor ce parea ca ar fi putu dura la nesfarsit, dar, adevarul era ca, dupa ce Helena parasise castelul, nici prietenia cercetasei si a viperinei nu mai ramasese aceeasi. Continuau sa se salute cand se vedeau pe holuri sau sa dezbata ultimile zvonuri daca apucau sa stea in aceeasi banca, dar nu mai erau la fel de apropiate si niciuna nu incercase, pana in acel moment, sa restabileasca relatia initiala.

Se intoarse cu capul inspre Bell sa-i spuna cat de mult ii lipseau acele momente, dar vazu o umbra taindu-le cale, iar apoi observa o dunga de blana argintie stralucind in lumina lunii. O lua la fuga in directia in care o luase animalul. Stia ca ceea ce facea nu era bine, dar vroia sa rezolve acel caz cat mai repede. Ce se intamplase de varcolacul nu avusese timp sa-si ia potiunea? De ce Hagrid il lasa sa cutreiere padurea fara a incerca sa-l prinda? Toate acele intrebari o nauceau si, pentru o secunda, isi dori ca Helena sa fi fost acolo cu ele sa le ajute. De cele mai multe ori fosta cercetasa se dovedise a fi cea mai cerebrala dintre ele. Ea gasea mereu raspunsul la intrebari, dar niciodata nu inceta sa puna altele noi.

**Bell Evans** · 29 Jan 2012, 12:45

Incepu sa alerge la randul sau, urmand-o pe Ronnie prin intunericul adanc; nu vedea pe unde mergea, lucru ce reprezenta aproape o sinucidere curata pentru ea. O radacina insa reusi in cele din urma sa-i faca felul, aprand chiar acolo unde nu se astepta. Se impiedica si cazu, zgariindu-si palmele; simti un lichid caldut care incepea sa se scurga din tampla dreapta si injura printre dinti. Reusi insa in cele din urma sa se ridice si sa isi recupereze bagheta; isi sterse palmele lovite si incerca sa opreasca mica hemoragie pornita. Toate astea insa ii luara ceva timp, pentru ca in momentul in care privi in jur nu mai realiza pe unde o luase Ronnie si in ce directie ar fi trebuit sa o urmeze.

Asa imi trebuie! bombani ea, ridicand bagheta mai sus; lumina palida se intindea lenesa pe trunchiurile de copaci, dezvaluind ici-colo cate un cuib de bufnita. Incepu sa mearga totusi din nou, sperand sa urmeze directia corecta; cazatura aceea o ametise usor, dar incerca sa ignore durerea surda care inca ii apasa tamplele.

"-Ronnie?" striga ea, dupa vreo zece minute in care nu gasise nimic.

Stia ca risca sa fie auzita de creaturile Padurii si ar fi putut sfarsi acolo, dar se ruga ca viperina sa fie singura care sa o auda si sa-i raspunda; insa tacerea continua sa se mentina, la fel de adanca. Ofta incet, inchizand ochii si ramanand pe loc pret de cateva clipe. Mergea orbeste, se ratacise si se pierduse si de Ronnie.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / Imaginary II

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Imaginary II