|
29 Jun 2012, 16:36
(This post was last modified: 29 Jun 2012, 16:36 by Chase L. Delmore.)
|
|
Chase & Veronique
- Inca mai era simtit mirosul dezgustator al potiunilor sau mai bine zis a incercarilor inutile de a prepara potiuni cu ingrediente noi, cu efecte diferite de cele intalnite pana acum. Ei bine, nu putea spune decat ca erau jalnici, Aleea Nocturn nu mai era acea de mai inainte, isi aducea perfect aminte cand venea pe aici noaptea fugind de la Hogwarts, infasurat pana la gat cu pelerina neagra si gluga trasa bine pe cap incat ii era greu sa si respire. Mergea ghebos ca un mos batran, astfel nu atragea asupra lui prea multe priviri curioase. Acum insa, nu mai are nevoie de gluga, lumea de pe aici il cunoaste si el la randul sau ii stie pe aproape toti din ei. Isi scoase o tigara din buzunarul pantalonilor si o aprinse usor cu varful baghetei, tragand din tutun incet, savurand fiecare clipa. Imediat ce fumul ii invada plamanii exipra relaxat simtind un gust amarui in gura care nu il deranja deloc. Fuma doar ocazional si cand era agitat, niciodata nu a fost dependent de tutun si considera o prostie sa te tii de el ca halucinatiile de psihopati.
Tusi, fumul pe care uitase sa il expire inecandu-l, facandu-l sa traga mai bine in piept aerul greoi, umplut de miresmele intense ale flacarilor in care ardeau pietre magice alimentate de potiuni. Stinse tigara, privind absent la picioarele sale, nefiind atent la vrajitorii ce treceau pe langa el, ferindu-se de la a il atinge cu la fel de multa sila cu care el insusi se ferea de la a lua contact cu acestia.
Inchise ochii pentru cateva momente imaginandu-si chipul lui, nu merita nici doi bani insa hotari sa faca ceva ca sa-i salveze pielea, desigur, nu avea sa se chinuie foarte mult avand in vedere ca vroia sa se pastreze el insusi curat. Nu avusese niciodata prieteni decat numai pe sine, se baza doar pe sine, avea incredere doar in sine, era pe cont proporiu si era prea mandru, se iubea prea mult pentru a-i observa si pe cei din jurul sau...insa Jensen a stiut cum sa-i intre pe sub piele, plus la asta, era si un vrajitor bun si ascultator ca un catelus cuminte. Acum insa nu ii putea fi de folos daca avea sa stea in Azkaban..dar in dependenta de alegerea Vrajustitiei se va hotari soarta lui.
Zambi vag, rezemndu-se de un perete asteptandu-si in continuare invitata. Desigur era alegerea ei daca isi va face aparitia sau nu, insa fusese anuntat ca ea este exact ceea de ce are el nevoie..si prefera ca sa fie asa..spre binele tuturor.
Omne ignotum pro magnifico.
A mirror blank ocean above me decoy
Superior forces that
head or destroy
|
|
29 Jun 2012, 19:51
|
|
Veronique A. Dupont
|
Posts: 2,317
RP Posts: 754
Joined: May 2010
Reputation:
10
Casa: Viperini
Galeoni: 2873
Animal: Pisica - "Dinah"
Slujba: Angajat la Vrajustitie
|
|
Inspira adanc, pastrand aerul in plamani mai mult decat era necesar si inainta usor. Nu se grabea, ba chiar dorea sa se lase asteptata. Cel care-i somase prezenta trebuia sa inteleaga ca nu el stabilea regulile jocului. Poate ca el daduse startul acelei sarade, dar vrajitoarea avea sa fie cea care ia decizile importante.
Ii facea o nespusa placere sa se gandeasca la sine ca la o razboinica, o regina - dupa cum ii spusese Kurt. Cateodata chiar uita complet de planul sau de cucerire si incepea sa enumere oamenii pe care ii adusese de partea sa, slujitorii sai. Mica ei armata ii era devotata complet si o vedeau pe ea ca pe mesia lor, cea care ii va salva din ruina si le va oferi un nou pamant pe care sa calce ei si copiii lor.
Asta vom face, impreuna, auzi una dintre vocile care-i bantuaiu mintea spunand.
Avea din ce in ce mai multa incredere in sine, iar acest lucru o facea oarecum sa se teama. Stia ca toti conducatorii care devenisera prea plini de sine si avusesera senzatia ca sunt de neinvins sfarsisera tragic. Acest lucru o punea adesea pe ganduri pentru ca nu isi crease niciun horcrux inca si chiar daca ar fi facut-o ar fi fost probabil in zadar. Voldemort avusese sufletul impartit in opt segmente si tot isi gasise sfarsitul. Ea nici nu se compora cu el si din aceasta cauza ii era teama.
Prinsa in gandurile sale nu observa pe unde mergea si se lovi de o vrajitoare batrana si urata care duce in mainile-i zbarcite un ceaun mic plin pana la varf cu o substanta verzuie si vascoasa. Veronique ii arunca o privire uracioasa femeii si apoi continua sa mearga. In mod normal si-ar fi cerut scuze, dar pe Aleea Nocturn astfel de politeturi nu erau acceptate.
Se opri din mers abia cand recunoscu cafeneaua a carui nume era trecut pe biletul ce-l primise chiar in acea dimineata. Isi intoarse privirea de cateva ori si nestiind dupa cine sa se uite ramase in loc si astepta ca expeditorul biletului sa-si faca aparitia.
my momma { raised } me a prophet
|
|
29 Jun 2012, 22:57
(This post was last modified: 29 Jun 2012, 22:58 by Chase L. Delmore.)
|
|
- Nu o vazuse niciodata in viata si nici nu si-o imaginase..ar fi fost complet absurd sa ai in minte o imagine a unei persoane despre care nu stii absolut nimic, inafara faptului ca este influienta, are un caracter dur si rece, iar astea le auzise doar din spuse, nu putea da nici o garantie ca totul era adevarat pana nu vedea el insusi. Ii privi cu indiferenta pe oamenii din jur care ii raspundeau cu aceeasi moneda, si anume, nu ii durea in cot prezenta lui in acel loc asa cum pe el nu il interesa extraordinar ce cautau ei pe acolo. Nici un individ suspect..nici o Veronique..dar timpul trecea fara oprire si nu erau decat doua variante: ori intarzia, ori nu prefera sa-l onoreze cu prezenta ei.
Isi baga mana in buzunar hotarat sa aprinda o a doua tigara, sincer vorbind devenea deja agitat..insa se opri imediat ce observa o domnisoara care se parea ca asteapta pe cineva la fel ca si el. O privea interesat, doar din pura curiozitate, iar cand ea ajunse aproape in fata lui fara sa-l priveasca de parca l-ar fi cunoscut era aproape sigur ca ea era Veronique.
Zambi fals si facu un pas insa se opri imediat doar pentru a arunca o privire in stanga si in dreapta dupa care porni din nou spre ea. Nu se apropie foarte mult incercand sa pastreze o oarecare distanta intre ei si fara sa mai stea pe ganduri spuse destul de incet insa suficient pentru a fi auzit doar de ea. "Domnisoara Dupont presupun." Ridica curios din spranceana fixandu-si privirea asupra ei, cercetandu-i deja, inevitabil, fiecare particica a corpului, nivelul incordarii si bataile inimii. Putea spune ca ramase usor surprins de calmul ei care ii crea o senzatie de confort. Era destul de draguta de aproape insa o posibila relatie cu ea nici ca se punea problema de asa ceva, probabil diverse ocazii de a lucra impreuna insa nimic mai mult.
Omne ignotum pro magnifico.
A mirror blank ocean above me decoy
Superior forces that
head or destroy
|
|
29 Jun 2012, 23:22
(This post was last modified: 07 Sep 2012, 22:35 by Veronique A. Dupont.)
|
|
Veronique A. Dupont
|
Posts: 2,317
RP Posts: 754
Joined: May 2010
Reputation:
10
Casa: Viperini
Galeoni: 2873
Animal: Pisica - "Dinah"
Slujba: Angajat la Vrajustitie
|
|
Il privi pe barbat cum se apropie de ea insa nu lasa niciun muschi al fetei sa i se miste din loc. Se comporta mai mult sau mai putin precum o piatra. Era rece si calma. Nici nu i se parea ciudat sa fie asa pentru ca nu se forta. De data aceasta nu juca un rol si de aceea ii era mai usor sa-l priveasca pe vrajitorul din fata sa.
Ii zambi zeflemitor cand il auzi rostindu-i numele si isi intinse mana dreapta pentru ca acesta sa i-o sarute. Multi oameni sunt de parere ca un astfel de gest este destul de impretinent insa Veronique stia ca mana unei doamne nu trebuie sarutata decat daca este oferita de catre ea barbatului care se presupune ca ar trebui sa efectueze gestul.
Prea mult idei, ii sopti o voce din interior, iar vrajitoarea reusi sa-si goleasca mintea pentru cateva secunde.
Se intreba adesea cum de nu avea migrene pentru ca mintea ii functiona cu o viteza umitoare. In cap i se strangeau mai mult de o mie de ganduri pe secunda si rareori reusea sa se focuseze asupra unei singure idei.
Asa se intampla si acum cand privea in ochii de safir ai tanarului. Era cu adevarat chipes, dar pe Veronique n-o interesau astfel de detalii. Reusise sa respinga un barbat precum Jules si nu avea de gand se indragosteasca de orice strain pe care-l italnea pe o alee sinistra in fata unei cafenele.
Se uita in sus si mai citi inca o data numele localului in fata caruia ii daduse intalnire acest Chase. Trecuse pe Aleea Nocturn de o mie de ori, dar nu sesizase pana atunci sigla maronie care indica ca acolo s-ar fi aflat o cafenea.
'Dragut loc....Foarte elegant' i se adresa barbatului indicand spre mizeria care practic clocotea pe strazile din jurul lor. 'Domnule...?' continua ea prefacandu-se ca nu retinuse numele pe care el si-l trecuse pe bilet.
my momma { raised } me a prophet
|
|
04 Sep 2012, 21:50
(This post was last modified: 04 Sep 2012, 21:51 by Chase L. Delmore.)
|
|
- Se uita profund scarbit in jurul sau, localul avea o infatisare destul de jalnica incat sa ti se faca mila de cei care lucrau acolo si probabil aveau si un salariu la fel de mizerabil ca si incaperea aia. Desigur, cine avea sa se ocupe de reparatii prostesti pe Aleea Nocturn? si de ce ar fi facut-o, din moment ce nimeni nu se plangea de aspectul sinistru al acesteea in afara de domnita din fata lui. Se pare ca era una din fetele alea cu mofturi si care obisnuiau sa bantuie doar prin locuri curatele, scumpe in cautatea unui cavaler bogat si comunicabil care i-ar fi platit bucuros bautura. Totusi ea obtinuse cu succes un post inportant in minister. Deci, ori stia sa lucreze cinstit si era o specialista in domeniul sau, ori stia cum sa convinga usor oamenii sa faca ce vroia ea.
Judecand dupa infatisarea ei, arata ca o femeie destul de inpunatoare si sigura in fortele proprii..exact de cine avea nevoie el.
Zambi fara pic de emotie cand ii auzi cuvintele, se intreba dacaera in regula sa-i spuna lui pe nume, adica doar Chase insa acest lucru putea fi interpretat gresit..ca liguseala sau, ma rog, ca are incredere in ea de la prina intalnire. Nu se abtinuse sa se uite direct in ochii ei. Avea o privire frumoasa, de sub genele mari si negre se putea zari acea sclipire pur femeiasca care fermeca fara dificultate orice barbat.
"Elegant..e putin spus, nu crezi?" comenta scurt cu o voce joasa, rece fara sa astepte raspunsul. "Domnul.." facu o pauza gandindu-se la cum i-ar placea mai mult urechilor sale sa auda adresandu-i-se.
"Hmm..poti sa-mi spui doar Chase" surase vag schitand o expresie amuzata pe chip desi nu i se parea nimic amuzant, poate doar stangaci felul in care ii vorbea. Nu putea spune foarte multe despre ea pentru ca nu-i vorbise decat doua cuvinte. Chiar dacaii placea in general modul formal de adresare, din gura ar nu ar fi sunat tocmai frumos.
"Domnisoara Dupont..ma bucur ca ati acceptat sa ne vedem, e o onoare pentru mine. Deci, unde ati vrea sa vorbim? daca ar fi dupa mine, as sta si aici insa ar fi fost nepoliticos din partea mea sa nu va invit la un ceai, o cafea..sau poate doriti ceva mai tare?" Ridica usor din spranceana si neprimind nici un raspuns continua. "Desigur, mergem la o cafenea care poate fi numita un loc public decent." Ii intinse mana asteptand ca ea sa-si puna la randul sau mana in palma lui pentru a o conduce in locul pe care il avea el in minte.
Omne ignotum pro magnifico.
A mirror blank ocean above me decoy
Superior forces that
head or destroy
|
|
07 Sep 2012, 22:52
|
|
Veronique A. Dupont
|
Posts: 2,317
RP Posts: 754
Joined: May 2010
Reputation:
10
Casa: Viperini
Galeoni: 2873
Animal: Pisica - "Dinah"
Slujba: Angajat la Vrajustitie
|
|
Il asculta vorbind in tot acel timp, iar intr-o anumita masura era fortata sa recunoasca ca-i placuse. Era dragut ca din cand in cand sa se afle intr-o alta companie decat cea a propriei persoane. Insa nu putea contesta ca cele mai bune conversatii le avea cu ea insasi. Venise totusi momentul in care era nevoita sa vorbeasca si cu altcineva, iar acest lucru n-o deranja absolut deloc.
'Veronique' se prezenta la randul sau cu toate ca barbatul ii stia numele. 'Ma bucur la randul meu ca aceasta intalnire a putut avea loc. Mi-ar face placere insa daca ati impartasi cu mine motivul acestei intrevederi, dar cred ca toate lucrurile trebuiesc facute la timpul lor. Ce spuneati de acea cafea?' ii spuse zambind in timp ce-i apuca palma ce-i fusese oferita.
Nu obisnuia sa vorbeasca atat de mult. Se "tratase" ani la rand, iar acum reusise sa scape defintiv de acest obicei enervant. Ceva din comportamentul tanarului insa o facea sa vrea sa spuna tot ceea ce avea in gand. Era totusi bine ca invatase cum sa fie o actrita desavarsita si putea cu usurinta sa-si controleze toate emotiile. Trebuia sa se comporte de parca nu i-ar fi pasat de nimic si orice problema ar fi putut trece pe langa ea fara a o deranja cat de putin. Asa facea de obicei, iar aceasta tactica mergea cu toti oamenii, mai ales cu barbatii care ramaneau umiti privind-o ca pe o regina de gheata ce nu se lasa induplecata de nimic.
my momma { raised } me a prophet
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|