Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next »
/ In cautarea fericirii

**Bell Evans** · 27 May 2010, 18:22

dar eu nu cad..chiar atat de des

Adica, doar ma impiedic

si sunt mandra de asta

eu ma impiedic, iar Justinne cade in locul meu

dar e ciudat..mereu ma prinde cineva inainte sa aterizez pe podea am noroc

**Alice Morris** · 27 May 2010, 18:23

ai avut vreodata norocul sa te prinda cine vroiai tu sa te prinda?
dar cam, deviem de la subiect asa ca,
Ce mai face nextul Ichi? nu team mai intrebat de mult

**Matt I. River** · 27 May 2010, 18:26

Face bine Ce sa faca si el? Si da chiar deviati de la subiect Dar nu-i nimic

**Alice Morris** · 27 May 2010, 18:33

pai nici nu ai putea sa te superi ca facem OFFtopic
si ce sot iubitor[viitor] esti tu
sa astepti sa intre Isa ca sa citeasca si ea

**Isabella River** · 27 May 2010, 21:05

Ah, am mai spus ca ma simt mandra ? Blush

Nu-i nimic. O zic din nou. Love

**Matt I. River** · 27 May 2010, 21:08

Cum v-am promis Capitolul 2 Am intarziat putin dar..na

Capitolul 2 ~ Durere

Nu mi-am dat seama ca mã inselam amarnic…
Chiar si acum când îmi amintesc, dupã toþi aceºti ani, un fior neplãcut mi-se strecoarã in suflet si încep sa îmi imaginez cum ar fi fost daca…

Dupã puþin timp de la nunta, am aflat. Un adevãr, mai crunt ca orice tortura, care distrugea încet tot ce prindea in calea lui. Lauren, draga mea Lauren, era bolnava…foarte bolnava…Cancer…
Nu puteam sa cred una ca asta, pur si simplu nu puteam sa cred. O priveam cum se stinge încetul cu încetul, simþeam durerea ei, o durere insuportabila, care ei ii mãcina corpul iar mie sufletul. De ce trebuia sa mi-se întâmple mie asta? De ce, când gãsisem in sfârºit fericirea?
Am încercat sa fac tot ce am putut. Am vândut tot. Maºina…televizorul pentru care am fãcut economii timp de 2 ani…casa…Am renunþat la tot fara sa stau o clipa pe gânduri, încercând sa gãsesc un leac pentru femeia care m-a fãcut sa zâmbesc din nou. Dar totul era in zadar. Doctorii nu încercau sa mã mintã, sa mã facã sa sper, sa visez. Mi-au spus, cam la 2-3 zile dupã ce am aflat de boala, ca era o faza avansata de cancer, ca probabil ea ºtia ca era bolnava dar nu a vrut sa îmi spunã. Intr-un final mi-au dat si vestea cea mai rea…Lauren nu mai avea decât o luna de trãit.
O ploaie cum nu mai vãzusem niciodatã pana atunci începu, aproape ca din senin. M-am dus pana la geam, împleticindu-mã si refuzând sa cred adevãrul incontestabil. Simþeam cum o amorþeala pãrea sa-mi punã stãpânire pe minte cu fiecare pas pe care îl fãceam.
-Domnule, sunteþi bine? întreba doctorul speriat.
M-am întors spre el, chipul meu exprimând doar ura si durere. Am început sa mã apropii de el ca un somnambul, ceea ce îl fãcu, probabil, sa creadã ca mi-am pierdut minþile.
-Sunteti bine? repeta acesta.
-Doctore, am spus eu punându-i o mana pe umãr, poþi înþelege cum mã simt eu acum?
Acesta mã privi, oarecum nedumerit.
-Inþe…
-Nu, nu poþi înþelege, am rãspuns tot eu la propria mea întrebare. In momentul acesta mã simt lipsit de viaþa, gol pe dinãuntru…mort. Cum mã poþi întreba dacã sunt bine?
Si am plecat, lãsându-l singur pe cel care încercase sa îmi salveze soþia. Probabil ca îi datoram mai multe explicaþii dar in momentul acela singurul lucru pe care vroiam sa îl fac era sa îmi smulg inima din piept, sa nu mai simt nimic, sa uit de tot si de toate…

Hoinãream de unul singur prin oraº, pe strãzile pustii, fara un scop anume. Ploaia cãdea in valuri reci si nemiloase dar mie nu îmi pasa. Mergeam si induram, parca facandu-mi in ciuda. Si ce rost aveau toate acestea? Nici unul. Fericirea mea se terminase la fel de repede cum începuse. Era atât de nedrept, mã uram pe mine însumi si nici nu ºtiam de ce. Inca un pas, o privire trista spre cer si atunci nu am putut sa mai þin in mine toata acea suferinþa: am scos un strigat de durere care pãru sa facã lumea sa vibreze. Si totuºi…ce rost avea…

Am sperat mult timp ca ceva bun avea sa se întâmple in viata mea. Am crezut ca destinul ne adusese împreuna. In timp ce ii priveam sicriul frumos decorat cum intra încet in pamant am realizat: Nu exista destin. Nu puteam sa cred ca o aºa fiinþa perfecta se nãscuse doar ca sa moara atât de devreme.
-Matt, se auzi o voce familiara din spatele meu. Era Nathan, doctorul care încercase sa ii salveze viata iubirii mele si cel mai bun prieten al meu.
-Iarta-ma, doctore, dar chiar nu am chef de vorba acum, i-am rãspuns eu intorcandu-ma cu spatele la piatra funerara in timp ce capacul greu de marmura era aºezat încet pe mormânt.
„O sa te aduc înapoi, dragostea mea” a fost singurul lucru la care m-am putut gândi din acel moment. Probabil ca eram nebun, dar nu îmi pasa, nu îmi mai pasa de nimic.
Si astfel am început sa studiez alchimia…”

PS: Nush ce sa zic Sper sa va placa :-s

**Isabella River** · 27 May 2010, 21:10

E suuper.. Dar stiai asta.. Whistle

Si.. scuzele mele daca Ichi v-a lasat sa asteptati din cauza mea.. Whistle

Thanks, Ichi.. [ ca ne-ai pus nextul ]
Abia astept sa vad ce se mai intampla.. Blush

**Alice Morris** · 27 May 2010, 21:10

logik ca ne place
dar stiai deja parerea mea
te felicit se pare ca suntem o tara de copii talentati
tarii noastre ii lipseste potentialul, ca de talente nu duce lipsa
oricum, sper sa te apuci de next repede

**Bell Evans** · 27 May 2010, 21:13

finally

foarte tare, desi trist

next

**Matt I. River** · 27 May 2010, 21:16

Multumesc foarte mult Mie nu mi-se pare cine stie ce dar...(si cand te gandesti ca eu eram cel care se lua de voi pentru ca va subestimati creatiile Happywide

) daca voua va place imi place si mie

A si nu am de ce sa ma apuc de next pentru ca e terminat de mult Finna

) Dar nu o sa il postez tot azi..maine poate.cine stie?

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next » //  / In cautarea fericirii

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 8 9 10 11 12 … 16 Next »
/ In cautarea fericirii