Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ In cautarea inspiratiei

Soarele se pregatea de culcare, iar natura se bucura de o lumina crepusculara pe cale sa se stinga. Dupa ce ninse o zi intreaga, zapada acaparase totul. Un vant taios colinda din copac in copac, apoi se oglindea in lacul intunecos in unde slabe.
Poppy ingheta de frig, stand ghemuita pe stratul alb de ninsoare. Tinea strans caietul in mana si creionul, ca si cum acestea i-ar aduce caldura. Nu ii placea sa poarte haine groase si neglija mai mereu frigul. Asa ca nu exista iarna in care sa nu fie racita.
Ghiozdanul se afla langa ea, aruncat pe omatul pufos. Era deschis si se zareau mai multe carti, o bagheta si alte lucruri fara sens, intr-o dezordine totala.

Alta zi care a trecut, alta zi, la fel ca restul, in care nimic nu o bine sau prost-dispune pe Victoria. Este atata plictiseala, nimic nu reuseste sa ii ridice moralul, dar ea incearca continuu, si ce poate fi mai bun decat o plimbare prin imprejurimile Hogwarts'ului? Si-a luat pe ea o roba de iarna si a iesit din camera. In camera de zi a Viperinilor, era gol;pe holuri, la fel de multa viata precum intr-un cimitir. A iesit si a pornit inspre lac.
Hm...e mai bine totusi ca este atat de putina viata, macar nu se trezeste cine-stie-cine sa imi strice si mai rau dispozitia
A vazut lacul in departare si s-a hotarat sa dea o tura, eventual sa se opreasca undeva si sa asculte putina muzica. A pornit de-a lungul lacului si privea cum Soarele se pregateste de culcare, zapada incepand sa isi piarda din stralucire, adoptand un "aer" mai intim.
Cum se plimba, a zarit o fata-singura din zona, sau cel putin, asa i se parea, stand. Doar atat.Nu stia daca sa se apropie sau nu...nu o cunostea pe fata, dar s-a dus totusi inspre ea, pana cand a ajuns chiar in spatele ei. A observat ca tine strans un caiet si un creion. Era relativ ciudat, dar a ramas in spatele ei, asteptand o eventuala reactie.

Poppy ii auzise pasii apropiindu-se. Nu stia ce era indicat sa faca, dar se intoarse si spuse pe un ton foarte amabil:
-Buna. Si tie iti place aici?
Parea o fata draguta cea care se "furisase" in spatele ei. Si chiar simtea nevoia sa mai cunoasca lumea de aici, desi daca o intrebai acum cateva luni, ar fi preferat sa stea intr-o pivbita desenand. Dar oamenii se maturizeaza...

Victoria a ramas surprinsa de reactia fetei. Cu cata usurinta s-a intors si a salutat-o. Si ce e cu intrebarea aceea? Fata asta, chiar nu stie cum sa se bage mai rapid in seama?...De fapt, nici ea nu se poate lauda ca a fost mai subtila. Victoria uraste ipocrizia, mai ales cand este ea fata de sine o ipocrita.
Nu stia ce sa ii raspunda fetei. Daca mai ramanea putin in tacere, dadea prost, probabil ca ar parea o ciudata-desi, nu prea i-ar pasa- , dar cum nu avea altceva de facut, s-a asezat pe zapada moale, langa fata care astepta un raspuns de la ea si privi cum Soarele abia se mai distinge. Dupa cateva momente de ezitare, a raspuns stangaci:
-Mda...imi place oriunde...sunt Victoria. Victoria Lixandru.
Abia apoi si-a dat seama cat de stupid trebuie sa fi sunat, dar nu mai avea ce face. Ce e spus e bun spus. Oricum, evita privirea fetei.

Poppy o analiza atent cu privirea, incercand sa nu-i scape niciun detaliu. Era o gresea tampita sa te increzi in altii fara sa-i cunosti, dar nici nu trebuie sa-i judeci.
-Eu sunt Poppy Strange de la Viperini. Incantata!
Intinse mana rosie din cauza frigului spre fata. Simtea un fior generat de frica fata de ce reactie ar putea avea fata. Roscata nu era genul de fata prietenoasa si nu ar fi fost ceva iesit din comun daca Victoria ar fi tratat-o cu raceala.

Victoria a incremenit, daca acesta este cuvantul potrivit. Fata i se paru ca este in aceeasi situatie ca ea...sau doar i se parea. Nu prea este ea de fel genul sociabil, dar nici nu tinde sa urasca pe toata lumea. Oricum, nu s-ar putea increde in oricine. Fata asta totusi, era de la Viperini, din aceeasi casa cu ea. Cum de nu o observase pana acum? Simplu: nu prea baga de fel lumea in seama, prefera sa fie ea si cu sine, sa nu se lege la cap cand nu o doare.
De ce a bagat in seama de data aceasta pe cineva? Ii era greu sa recunoasca, dar poate ca avea nevoie sa schimbe cu cineva macar doua cuvinte, iar aceasta fata nu parea ca ceilalti care se straduiau sa o evite, sa o indeparteze. Pur si simplu plictiseala, sau dorinte de a vorbi cu cineva au impiedicat-o sa o ia la fuga , cat mai departe, undeva unde nu ar mai fi nevoita sa o vada pe aceasta fata. Oricum, putina companie nu a omorat pe nimeni, iar daca fata se hotara sa plece, era libera, nu ar fi simtit nici o remuscare, nici un regret. Pur si simplu...dar, cat de simplu este sa comun ici cu cineva, atunci cand nu esti obisnuit cu asta? Pentru Victoria: foarte greu. Nu ar fi problema cu faptul ca nu stie sa se exprime, a primit o educatie foarte buna, de la niste parinti exigenti, care i-au fost st profesori pentru destul de mult timp,doar ca orice ii trecea prin cap i se parea prostesc. Oricum, s-a hotarat sa continue conversatia, in timp ce s-a intors privirea , cu tragere de inima, inspre fata.

-Super...si eu sunt de la Viperini. Ciudat, dar nu te-am remarcat....aaaa...ce faci pe aici? nu pare o zona prea populata.

Se simtea ciudat. Nu regreta, nu se simtea stanjenita, doar ciudat.Ciudat pentru ca a vorbit cu cineva, fara sa fie obligata.Pur si simplu, a vorbit cu cineva.

-Pai, ei bine... incercam sa fug de agitatia de la castel si cautam un peisaj dragut de desenat, ii raspunse cu vocea tremuranda de frig si retragandu-si mana. Victoria chiar i se parea chiar draguta, mai ales ca nici ea nu o remarcase pana acum printre colegii ei. Pe care ii remarcase mai exact? Citise sau desenase mai mereu, fugise de ei. Dar acum se simtea oarecum vinovata pentru asta.
-Daca nu e prea indiscret sa intreb... tu ce cauti aici? incerca sa mentina conversatia.

Ok, deci tipa era de treaba. Chiar parea genul, dar oricum, era tot de la Viperini, ceea ce inseamna ca semanau cat de cat, desi Victoria mereu ii considera pe cei din jur ciudati, iar pe ea singura persoana normala, ceea ce o facea pe ea destul de ciudata, daca asta are sens. Oricum, era destul de ciudat ca se simtea , in sfarsit, confortabil in compania cuiva, atat de comfortabi ca a inceput sa zambeasca bine dispusa.

- Uite,ma plictiseam prin castel si este o zi mult prea frumoasa sa stau inauntru. Mai bine spus, un apus mult prea frumos. Oricum, speram sa imi delectez putin ochii cu imprejurimile si apoi sa merg sa citesc...hm, nu e putin cam frig sa desenezi? imi ingheata mainile si din manusi...

..a spus Victoria, simtindu-se parca si mai confortabil, desi vorbise cam mult. Cam atat vorbea de obicei, in total , cu cineva intr-o saptamana, deci era ciudat.Ciudat, dar frumos. Oricum, nu o interesa ceea ce avea sa gandeasca Poppy despre ea. Sau, poate o interesa. Oricum, era obisnuita sa isi ascunda emotiile si sa le elimine pe cele "de slabiciune", cum le spuneau parintii ei, cat mai repede posibil.Pentru asta, le era profund recunoscatoare parintilor ei, ca au invatat-o sa nu se ataseze de nimeni, iar daca se ataseaza sa scape cat mai repede de sentimente, de emotii. Asa s-a facut ca nu a avut nici o problema cand mama ei a fost cercetata si inchisa doi ani. In orice caz, s-a descurcat si a reusit sa scape,dar nu a afectat-o asta cu nimic pe Victoria.
Dar, acum? avea rost oare, sa vorbeasca cu fata asta? chiar merita sa lege o prietenie cu ea? Cine stie... Astepta raspunsul ei.

O privi putin speriata - la inceput credea ca e o fire introvertita, dar incepuse sa vorbeasca destul de relaxata. Poate Poppy ar putea face la fel. Ar putea fi mai amabila, mai draguta sau ar putea ramane o izolata pe veci.
-Da, e frig. Iarna e foarte rea. Dar nu la fel de rece ca cei din jur.
Poae nu dorise sa spuna atat de mult. Dar trebuia sa se deschida in fata Victoriei. Parea o fata de treaba, ar putea deveni prietene adevarate.
-Am putea vizita imprejurimile impruna, sugera inchizand ochii in asteptarea raspunsului.

Ups. Ori tipa asta, Poppy era la fel ca ea, mai introvertita, ori a spus ea ceva care a deranjat-o. Dar, nu avea cum sa o deranjeze, altfel Poppy nu o mai chema cu ea la plimbare prin imprejurimi. Victoria incepea sa se simta stanjenita din nou, probabil din cauza avantului care si l-a luat. Mda, trebuia sa stie ca marile dezamagiri vin o data cu marile asteptari, era doara vorba ei de-o viata (sau jumatate de viata, daca iei in calcul faptul ca e doar o adolescenta ) . Oricum, ce avea de pierdut daca se plimba cu Poppy? Mai alunga din plictiseala, cunostea pe cineva-lucru care ar putea fi bun sau rau- si mai cunostea imprejurimile. Avea ea obiceiul sa se plimbe, dar de multe ori stagna la un moment dat, sau se oprea imprejurul lacului. A auzit de celelalte locuri din imprejurimi, dar niciodata nu s-a avantat mai departe decat de lac.

-Mda...ai dreptate, toti sunt reci. Dar, hey! Ai vazut tu pe cineva cald? In afara de familie, nu te poti baza pe nimeni, dar nici pe ei uneori. E mai bine sa nu iti pese, ai mai multe de castigat...Mda, am putea merge. Oricum, nu prea cunosc restul imprejurimilor.

A spus Victoria, incercand sa nu o jigneasca pe fata in vreun fel. Parea destul de stanjenita fata. Si ea era, doar ca ea nu arata cel mai probabil chiar asa, deci era OK. O mica plimbare impreuna cu fata aceea nu ii strica...de fapt, ce ar putea strica? Orice e stricat se poate repara. Fata asta ii parea destul de ok. Desi, ar fi preferat sa o priveasca si sa nu inchida ochii. Oricum, inca spera la o reactie de dezghetare din partea fetei.