Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Lorzii Mierii / In cautarea unei noi aventuri!

"Da!Eu sunt de acord."spuse Ronnie aventuroasa.
"Da,si eu sunt de acord."
"Atunci,hai sa mergem la Urlet In Noapte"zise bucuros Phil.
Dupa ce se jucau inca un pic cu bicicletele lor zburatoare,au pornit spre locul unde vroiau sa ajunga.In tot acest timp Ronnie se gandea la respectarea casei.
"Nu imi respect casa!"gandi fata dezamagita.
Cat timp ea se gandea, Layla si Phil se luau la intrecere.Vazand ca Ronnie a ramas in urma s'au intors dupa ea.
"Hai,Ronnie!"striga Phil nerabdator sa ajunga odata la Urlet In Noapte.
"Puteti sa mergeti inaintea mea."
"Da e mai bine pe langa tine."spuse Layla cu un zambet.Era prea intuneric incat sa ii se vada zambetul,dar ea stia ca zambea pentru ca ziua aceasta era cea mai perfect zi(sau noapte)!

In urmatoarea clipa, tustrei stateau inaintea campiei pe care se afla vechiul conac. Era o cladire impunatoare, prezentand unele particularitati fata de celelalte cladiri din Hogsmeade. O parte a acoperisului era grav afectata de trecerea timpului.
"- Se spune ca "Urlet In Noapte" este cel mai bantuit loc din Marea Britanie." spuse Layla cu un aer academic.
Phil mergea inainte, fiind mai nerabdator decat fetele sa descopere cele aflate in conac.
"- Usa e incuiata. Alohomora!" striga Ronnie incantata.
Intunericul ii impiedica pe cei trei prieteni sa vada ceva.
"- Lumos Maxima!" sopti Layla. Holul capatase o lumina placuta. Podeaua scartaia sub greutatea lor, provocand zgomote suparatoare.
"- Ar trebui sa urcam la etajul I, unde s-a refugiat Cap-de-Mort cand l-a protejat pe sarpele sau." sugera Phil tenebros. La pronuntarea numelui Lordului Intunecat, Ronnie schita o grimasa, care aducea mai mult a mandrie decat a neplacere. Deodata pali, ingalbenindu-se la fata.
"- Ronnie, esti Ok? intrebara Astropufa si Cercetasul.
"- Sunt bine. Poate doar obosita." raspunse fata sec.
Nu se stie de ce, dar orice lucru care ii aducea aminte de magia neagra ii schimba starea de spirit fetei din anul IV. Oare ascundea ceva? Era un secret pe care nu-l putea spune noilor sai prieteni?

Cei trei asadar au pornit spre etajul I.Cand au ajuns acolo incaperea era inconjurata de lemn putrezit.Se vedea ca locul acela era foarte vechi.Deodata se zari o lumina palida in coltul incaperii.
"Ce e asta?"intreaba curioasa Layla.
"Asta ce?"intreaba Ronnie ironica cu un zambet viclean.
"Asta!"arata Layla spre coltul incaperii.
Inradevar era acolo o lumina ce atrase atentia tuturor.Toti au mers spre lumina.S'au uitat jos la podeaua rece si prafuita si au observat ceva ciudat.Phil a suflat puternic indepartand tot praful ce se puse in decursul anilor.Imediat dupa ce praful s'a ridicat in aer se vedea rama unei fotografii.Ceea ce gasisera era o poza veche cu un om din care nu se vedea decat chipul acestuia.Desi se vedea decat fata ,parea un om mic de statura,cu un zambet sters,iar ochii pareau rautaciosi.
Toti priveau cu atentie fotografia,sperand ca raspunsul sa vina din partea celuilalt.

"- Stiu, Stiu! Am mai vazut chipul asta undeva!" striga Phil incantat." Doar ca aici e mult mai tanar! E noul profesor de Potiuni de la Hogwarts!"
"- Ai dreptate",spuse Ronnie. Are aceeasi privire. Dar ce sa caute un portret cu profu' tanar aici?"
Urmara lungi momente de tacere. Pe fereastra se observara zorii unei noi zile, iar Luna cobora tot mai mult in neant. Nu se auzeau decat primele zgomote ale trezirii din Hogsmeade.
"- Trebuie sa fie Varcolac", spuse Layla suspicioasa." Ati observat cat de mult lipseste de la ore ( in perioada cu Luna Plina ), cand Plesneala ii ia locul?"
Toti fura de acord ca era o ipoteza destul de corecta.
"- Ar trebui sa plecam", fu de parere Ronnie." Putem intarzia la ore".
"- Sa mergem atunci!" spuse Phil. Scoateti-va Pelerinile Invizibile, pentru a nu fi observati de Salcia Batausa sau de profesorii de pe coridoare."
Cei trei prieteni se indreptara spre intrarea in Tunelul Salciei, cand...

-Nu. ªtiu o cale mai bunã. le-am zâmbit eu celor 3 prieteni, apãrând în spatele lor. Ã....ããã...îl ºtiu, îl ºtiu! Profu' de poþiuni! am concluzionat eu, zãrind fotografia. Nu mergeþi prin tunelul Salciei, ci prin tunelul Faunului. ªi ãsta e...pãi...veniþi cu mine.
Am mers cu ei pe marginea drumului, pânã când, la o cotiturã, i-am oprit, ei deja începând sã mi-o ia, încetul cu încetul înainte.
-ªi ce facem aici? s-a interesat Veronica, vãzând cã sar gardul(cu o uºurinþã stranie.).
-E simplu. Ichi, ni, san, shi, go, roku, shichi, hatchi, ku, juu, ju ichi, ju ni...am început eu sã numãr paºii.
În cele din urmã, am terminat de numãrat paºii, cu:
-Shi-juu san.(43) Aici e. Tornada loveºte apa!
Pãmântul s-a cutremurat o secundã, apoi a apãrut o crãpãturã cam de 3 metri, având în mijloc o gaurã(în punctul în care lovisem eu).
-Se deschidea ºi dacã îl rugam frumos, dar mai greu. Haideþi ºi voi!

Am intrat cu totii prin crapatura deschisa de Kasumi. Nu era mai mare decat o urma de tintat maghiar. Avea un fel de cenusa pe margini si parea un sac fara fund. Oricum, toti au fost incantati ca au scapat de pericolul la care i-ar fi expus intalnirea Salciei Batause.
Dupa un drum destul de scurt, au ajuns chiar inaintea cabanei lui Hagrid. Acesta era undeva in Padurea Interzisa, cu elevii sai.
"- Se pare ca orele au inceput deja!" concluziona Kasumi
Layla, Phil si Ronnie ii multumira colegei lor pentru ajutor si fugira repede spre intrarea in castel.
A fost prima lui " aventura de cand a venit la Hogwarts. Si a fost o experienta grozava. Noi prieteni, noi locuri descoperite si aflarea unui secret de-al profesorului de Potiuni. Era tot ce-si putea dori un elev din anul I.
Cei trei s-au despartit, promitand ca vor mai iesi impreuna. Pana atunci, probabil vor da de detentie.