Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ ~In lupta cu uitarea~

Am iesit din turnul Ochilor-de-Soim cu un gand necunoscut de mine,acum pur si simplu nu stiam ce voi face,unde voi merge,aveam nevoia doar sa ies,sa merg altundeva,sa plec din locul din care am stat toata ziua. Am iesit din dormitor,apoi tot mergand m-am hotarat sa ma asez putin. M-am pus pe o scara de la capatul unui coridor,acum nu imi pasa. Nu imi pasa daca avea sa ma duca acest coridor altundeva,simteam nevoia sa stau,sa ma asez fiindca aveam o stare nu prea buna,simteam nevoia de a imi elibera toate gandurile...
Deodata s-au auzit niste pasi in spatele meu. Am tresarit putin ,dar mi-am intors privirea si am observat o Viperina.

[color="Black"]Aylee hotara cã o va linisti o plimbare in aer liber, dar scarile alea nenorocite au dus-o undeva la ceva etaj de sus. Era nervoasa. Iar. Si si-a promis sa ramana calma macar azi. Si uite de cine dadu in momentul cand vroia sa coboare o alt scara. In fata ei state Andrews, de la aritmantie. Aylee a sarit la timp pe scara pe care statea, astfel incat a ajuns inainte ca aceasta sa o ia din loc. Au ajuns undeva sus, chiar langa un geam. Fara sa vorbeasca, mute in continuare, s-au ridicat si s-au apropriat de geam. Era afara un soare care lui Aylee displacea. Nu suporta soarele asta puternic. A intors spatele geamului pe care se vedeau o gramada de alti elevi fericiti de discul acela galben pe care il numeau datator de viata. S-au rezemat amandoua de perete la fel de tacute ca si pana acum.[/color]

Ma uitam la Aylee,care probabil ca nici ea nu putea sa stea in turn. Oare se plictisise?
Nu stiam daca sa vorbesc cu ea sau nu,nu parea tocmai dispusa sa stea la povesti. O cunosteam cat de cat fiindca la ora verisoarei mele m-am asezat langa ea,care era singura in banca.
Pare de treaba,desi posibil ca doar nu vroia sa arate acest lucru.
M-am asezat din nou la capatul unei scari in timp ce ma uitam la Aylee sa imi dau seama daca va spune sau face ceva. S-ar putea sa nu imi raspunda,dar eu totusi am intrebat-o:
-Hei..Aylee,ce mai faci?!..
Asteptam un raspuns de la ea acum...

Aylee nu se gandi daca sa ii raspunda sau nu. Poate ar fi fost mai bine sa ii raspunda. Bine. Un raspuns destul de sec. Era de asteptat de la viperina. Nu prea era adepta raspunsurilor lungi si complicate. Il placea sa fie liniste in jur. Singurul loc in care Vorbea si dadea drumul la sentimente erau poeziile, poeziile scrise de ea. Scara de sub Andrews incepu sa se miste, iar viperina sari in ultimul moment pe ea, ca sa nu ramana in urma. Scara le duse pe fete intr-un loc din castel in care nu se prea umbla. Nu erau geamuri si totul era ticsit de praf. Nu se mai auzeau rasetele. Era liniste. Au pornit amandoua fetele inspre capatul coridorului unde parea sa fie un firicel de lumina.

Ma gandeam unde aveam sa ajungem acum. Ma intrebam de fapt in primul rand daca i-am gresit cu ceva Viperinei,fiindca raspunse destul de...sec puteam spune.
"Aylee,esti bine?"
In timp ce asteptam un raspuns ma indreptam cu pasi marunti spre un pasaj al scarilor.
Cine stie unde aveam sa ajungem???
De fapt nici nu stiu daca aveam sa astept un raspuns din partea ei. Parea foarte retrasa,sau probabil ca doar nu vorbea cu persoane aproximativ necunoscute .
Se vedea o unda de lumina in fata noastra si nu stiam ce se afla acolo. Doream sa aflu,de atata timp de cat eram in castel,mereu imi placea sa aflu cate ceva nou.

Ma duceam spre lumina impreuna cu Andrews, amandurora, se pare, ca ne placea sa descoperim lucruri noi. Si atata timp cat era intuneric, mie imi convenea. Lumina venea de dupa o usa crapata doar putin. Am ajuns in fata ei, iar in momentul acel ama lovi o amintire. O fetita cam cu 6 ani mai mica decat mine, stand in genunchi langa o usa crapata un pic, in intuneric. Lacrimi fierbinti ce se revasau pe obrazul ei alb si curat. Niste parinti in spatele usii, care incercau sa schape de ea. Amintiri pe care, din pacate, nu o sa le uite. Si mai erau amintiri care se prelingeau din capul ei fara sa le poata controla, fara se le mai poata retine cateva secunde, cateva vesnicii. 'Uit. Sunt o persoana normala, care uita, si nu pot face nimic ca sa opresc asta.' Era un coridor lung, iar usa noastra era chiar in capat. In stanga si in dreapta noastra erau usi putrezite, roase de vreme, care ne priveau amenintator in intuneric. Mi-am schos bagheta din cizma si am spus o vraja in gand, dar nu se intampla nimic. Intunericul lua lumina baghetei mele. Langa mine, colega mea de clasa incerca acelasi lucru, tot fara rezultat. Eram complet in intuneric, singurul lucru ce ne ghida fiind fasia de lumina din fata noastra. In sfarsit am ajuns la ea. Am intans mana, atingand usa care era rece si tare. Am inpins-o un pic, iar ea se deschise cu un scartait prelung. Am intrat inauntrul a ceva ce parea o sala de clasa veche. Geamurile erau inegrite de praf, astfel ca nici o raza de lumina nu intra pe ferestre. Acelasi praf era si pe jos, formandu-se urme de pasi pe el atunci cand inaintam. In sala toate bancile erau impinse la pereti, astfel ca centrul salii era gol. Chiar in fata usii, in capat, era o masa cu un vas din piatra, din cate se parea. Acest vas raspandea lumina alba. Dar nu era o lumina calda. Era un alb rece si periculos. S-au apropriat de vas. Era plin cu apa curata.

Intr-un moment mi-a trecut prin minte sa ating acel vas dar mi-am tras inapoi palma exact cu o fractiune de secunda inainte sa verific ce era acolo. Cat de inconstienta puteam sa fiu daca incercam sa ating presupusa apa? Mi se parea ca nu arata prea bine,putea sa fie orice tip de potiune si chiar nu doream sa aflu pe pielea mea ce se afla acolo. Ma uitam la Aylee,Viperina care se afla langa mine si bineinteles ca nici ea nu a atins acel vas. Insa eu cel putin eram foarte curioasa si nu stiam ce pot sa fac pentru a afla ce se ascunde acolo. M-am uitat discret,usor in jur cand am observat un bat care parea mai degraba o bagheta foarte,dar foarte veche care era pe cale de disparitie din cauza antichitatii sale. De curiozitate,am luat acea bagheta in mana,insa m-a ars si am scapat-o aproape instantaneu in vasul din fata mea. Bagheta se transforma in maxim zece secunde in scrum. Ramasesem masca,nu puteam sa imi dau seama ce se intamplase,dar am preferat sa ma indepartez de acel loc,de acel vas inainte ca si bagheta mea sa ia foc la contactul cu acea 'apa'. M-am uitat la Aylee de parca asteptam sa imi dea ea un raspuns,dar am preferat sa inaintez in aceasta incapere in care eram. Cine stie ce aveam sa mai aflam? Pana la urma coridoarele ascund multe pasaje secrete,camere care nu au mai fost deschise de ani buni...si multe altele la care de altfel nu m-as putea astepta niciodata.