Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

« Previous 1 2 3 Next »

/ Inceputul

-Da, Ian, stiu. Adica stiu cate ceva despre vraja asta.. nu prea multe insa.. zisa Patricia si isi lua si ea bagheta in mana, la fel cum facu Ian.
Ceva ciudat sigur se intampla sau avea loc sa se intample. Ian parea destul de calm, chiar daca trenul incetinea.
'Calm... calm' isi zise Patricia. Se gandea la Patronus... Citise cate ceva, dar cam uitase. Spera sa fie totul OK.

Ian deschise usa de la compariment sa se uite pe hol.In afara de alti elevi curiosi care iesisera sa faca acelasi lucru nu era nimeni.Baiatul isi intoarse grabit privirea spre dreapta, numai pentru a o vedea pe doamna care vindea dulciuri incercand sa inchida in cabina niste elevi din primul an.
-Intrati acolo am spus!Nu e nimic grav!Dar nu iesiti de aici!le striga femeia copiilor, care insa nu vroiau sa o asculte.
-Defigo!zise Ian, spre usa cu care se lupta femeia.Vraja isi facu imediat efectul, blocand intrarea in acel compartiment.
-Oooh...multumesc!Nu cred ca as fi putut sa ii mai tin si...incepu femeia dar nu mai apuca sa-si termine propozitia.Usa care separa vagoanele se deschise, doi dementori facandu-si aparitia in spatele ei.

Patricia simţi un aer rece intrând în vagon. Putea să fie doar un lucru: DEMENTORI! Nu se mai confruntase niciodată cu ei, de fapt, nu îi văzuse niciodată. Se duse lângă Ian şi zise:
-Ian, sunt dementorii, nu? nu mai aşteptă răspunsul acestuia şi întrebă:
-Ce trebuie să facem?
În vocea ei se vedea o oarecare teamă. "Dementorii" îşi zise ea în gând în timp ce scotea capul afara din compartiment.

-Unu:te gandesti la ceva frumos.Doi:faci patronus-ul.Treiaca nu iti iese nu te panica si incearca din nou.zise Ian, rostind vraja.
Forma unui tigru aparu in fata lor, gonindu-l pe dementorul cel mai apropiat de femeia cu dulciurile si apoi isi continua drumul de-a lungul trenului in cautarea altora.
-Asta e al tau.ii zise Ian fetei, uitandu-se la dementorul ramas, care incepuse sa se apropie de ei.

'E nebun?!' se intreba Patricia in gand cand auzi ultimele cuvinte ale lui Ian. Sa faca ea singura un patronus?? Ce-o fi in capul lui??
Un dementor, dementorul ei se apropia rapid. Inima incepu sa ii bata cu putere. Isi amintea ce citise prin carti despre vraja patronus, dar era cu siguranta prea mult pentru ea. Se uita cu teama la Ian care o indemna sa faca patronusul. Isi lua inima in dinti, se gandi la cea mai frumoasa amintire a ei si striga cu putere.
-Patronuuus!
Iar apoi lesina.

Din reflex, Ian o prinse din cadere pe Patricia.
"Oh,da!Perfect..."isi zise el, gandindu-se ca probabil ar fi fost mai bine sa nu o puna pe fata sa isi exerseze primul patronus pe un dementor adevarat."Bun, sa ne concentarm.Ce facem in continuare?"O ridica pe fata cu usurinta si o intinse pe bancheta din compartiment.Intre timp, doamna cu dulciurile isi revenise din socul provocat de dementori, si se apropie de usa lor.
-Doriti ceva?intreba ea, incercand sa zambeasca.
Ian ii raspunse cu cel mai larg si mai sincer zambet al sau.Cumpara de la ea cateva pungi cu cele mai dulci si mai frumos mirositoare bomboane pe care le vazuse in viata lui.Le desfacu pe toate si astepta sa vada daca aveau vreun rezultat in trezirea fetei.

Patricia deschise incet ochii. 'Grozav, am lesinat' isi zise ea nervoasa. Il vazu pe Ian stand intr-o parte desfacand niste pungi de bomboane. In compartiment era un miros puternic dulceag, de bomboane de toate felurile, caramele si alte dulciuri.
Patricia se ridica usor in coate. Se uita in compartiment. 'Bun, nu-i nici un dementor' gandi ea.
-Ce s-a intamplat? il intreba pe Ian.

-Ia din astea.O sa te simti mai bine.ii zise el, intinzandu-i o punga cu bomboane.Si nu iti face griji de dementori.Au plecat toti acum.Nu au fost victime insa nimeni nu stie de ce au atacat trenul...zise Ian dand din umeri.Te simti mai bine?


ooc:eu marti plec la mare si nu stiu daca o sa pot mai pot sa intru...daca vrei,continuam actiunea duminica,cand ma intorc...?

Ian ii oferi niste bomboane zicand ca o sa se simta mai bine. Patricia le accepta cu placere si gusta una. Avea gust dulceag.
-Da, ma simt mai bine. Multumesc! zisa ea politicos.
Se intreba daca facuse patronusul. Sa il intrebe pe Ian?..
-Ian.. auzi... stii... Lasa, nu conteaza.
Era mai bine sa nu il intrebe pe Ian...

OOC: dadada, continuam cand te intorci.

-Da.zise Ian, ghicind intrebarea.Ai facut un patronus desul de bun...Desi se putea si mai bine.nu se putu el abtine sa nu adauge.Data viitoare nu cred ca mai lesini.O sa fi curioasa,sunt sigur, sa vezi ce forma are patronusul tau...
Se intinse peste pungile cu dulciuri si isi lua o cutie de gogosi cu ciocolata.
"O sa ma urasc pentru asta maine...Dar in momentul de fata, merita sacrificiul."isi zise el, incercand sa nu se gandeasca la greutatea sa.Chiar daca nu aratase vreun semn ca ar fi speriat de dementori, fusese luat prin surprindere intr-un mod nu tocmai placut.Desi se mai intalnise cu dementori in trecut, niciodata nu era incantat sa lupte cu ei, mai ales daca numarul lor era destul de mare.