Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 16 Next »

/ Instinctul

Imi cer scuze de lunga intarziere, dar am fost prinsa cu scoala si nu prea am avut timp sa mai scriu.


Jennifer mă întâmpină cu un călduros „ ’neaţa!”, însoţit de un rânjet.
- Da, ’neaţa! Hai să mergem, nu e politicos s-o facem pe Simshula să aştepte!
- Simshula? apăru mama din bucătărie.
- Da, e noul transforiras de la şcoală.
- Oh! Păi… distracţie plăcută la şcoală!
- Mulţumim!
- Da… Distracţie la şcoală… bombăni Jenny.
Din cine ştie ce motiv, mă simţeam extraordinar azi. Parcă era ceva în aer care mă înveselea. Jennifer observă schimbarea mea de dispoziţie.
- Zâmbeşti?! se interesă ea.
- Da.
- Şi e marţi!
- Da.
- Şi te duci la şcoală!
- Da.
- Şi arăţi ca un om!
- Da.
- Şi omul e chestia aia, ca să te citez, mică, lipsită de apărare şi demnă de milă, dar nu de a mea!
Mi-am amintit că atunci când fusesem obligată să încep să interacţionez cu oamenii spusesem ceva de genu’.
- Nu se poate! pufni Jenny şocată. Ştiam eu c-ai înnebunit!
- Nu, nu am înnebunit.
Faptul că eram atât de calmă când sora mea mai mare mă tachina cu siguranţă că o îngrijora. Eu întotdeauna ripostam, mai ales când era vorba de Jennifer. Am zâmbit la gândul acesta şi m-am uitat la ea. Mă privea cu ochi mari, plini de neîncredere. Era una dintre expresiile mele favorite; Jenny era bună la strâmbături.
- Bine… Cine eşti?
- Mariah Johnson. Tu? am intrat în jocul ei.
- Soră-ta!
Îşi mişcă uşor nasul şi am realizat că mă adulmeca.
- Te-ai lovit la cap sau ceva…? Ai căzut în baie?
- Nu, nici pe departe! am râs eu gâtuit.
Cum putea avea astfel de idei? Mă mir că nu întrebase de extratereştri.
- Mă bucur atunci… cred…
Acum era de-a dreptul speriată.
- Te-au răpit extratereştrii? Continuă după câteva secunde de tăcere.
Deci se gândise şi la această posibilitate. Am zîmbit mulţumită, iar Jennifer privi derutată.
Pe măsură ce ne afundam în pădure, pe poteca şerpuitoare, mirosul de pin devenea din ce în ce mai accentuat. Spre surprinderea mea, eram încântată de idee. În câteva minute aveam s-o văd pe noua mea colegă şi prietenă. Oare de ce mă enervasem ieri? Este o fată de treabă. Şi în alte câteva minute le voi vedea pe Alice şi Suzy Lu.
Surpriza adevărată mă izbi şi am rămas nemişcată, cu privirea pierdută undeva în jos. Eram încântată că puteam să arăt ca un om, că puteam să mă amestec printre ei şi să vorbim. Ce mi se întâmpla?! Jenny mă strânse de umăr.
- Eşti bine?
- Nu! Îmi place să fiu om.
Vocea mea nu a avut prea mult volum. Parcă aş fi gemut.
- Da, văd. Şi mie îmi place.
- Jenny, în cazul meu e altceva! Eu n-am suportat niciodată chestia asta până… azi.
- Tu la ce credeai că mă refeream mai devreme? îşi dădu ea ochii peste cap.
Jennifer arăta ofensată, de parcă am jignit-o rău de tot. Mi-am scuturat capul şi am revenit la sentimentele mele de fericire. Nu trebuia să mă gândesc acum la asta. Vremea frumoasă era de vină! Sper…

Astept continuarea.E superb ficul.

Sti bine cat de mult ador ficul tau, deci degeaba mai adaug ceva! Stiu cum este sa nu ai timp, asa ca astept urmatorul capitol cu rabdare!

In plus, nici nu stiu cum sa-ti spun cat de mult a insemnat comentariul tau pentru mine! Si inca odata, iti multumesc mult ca imi citesti creatiile!