Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ Intamplari neprevazute

Alice era din nou acasa dupa un lung an plin de peripetii si de lucruri mai neplacute. Familia Swan era ca deobicei la servici, iar ea alaturi de fratele ei si de majordomul Lee ramasesera sa aiba grija de resedinta.

"Ah la naiba, intotdeauna ma plictisesc cand vin acasa!" Gandi fata apoi isi lua bagheta de pe masa si isi puse roba iesind din casa. Peisasajul era si el unul pustiu casa fiind asezata undeva in apropierea unor munti pentru ca cei neinvitati sa nu poata patrunde in teritoriul in care se afla casa. Fata incepu sa mearga de a lungul unui drum pe unde incuiatii treceau cu masinile lor, insa acest lucru deobicei se intampla destul de rar.
Muntii care protejau casa se puteau distinge perfect, iar zapada de pe crestele lor le dadea un aer magic. Defapt totul parca era desprins intr-o poveste. Campul era plin de iarba verde, muntii te faceau sa te gandesti la ce ar putea fi dincolo de ei, iar pesterile ce dadeau o aura infricosatoare zonei. Aceasta se indrepta care una din pesterile unde ea si tatal sau exersau apararea contra magiei negre. Pe parcurs ce inainta simtea cum aerul devenea din ce in ce mai rece, iar cum parca toata fericirea disparuse de pe pamant. Se aduna pentru cateva secunde gandindu-se de unde ar putea fi sursa acestei raciri bruste a temperaturii.

"Dementori?!" Gandi fata destul de speriata in momentul cand vazu siluetele lor negre la intrarea in pestera. Se parea ca cineva era intins pe jos, iar ei se pregateau sa ii ofere Sarutul Mortii. Aceasta incepu sa alerge cat o tineau picioarele catre persoana care urma sa fie ucisa de acele fiinte ingrozitoare. In momentul cand fu destul de aproape isi ridica bagheta strigand.

"Expecto Patronum!" Iar din varful baghetei un jet argintiu iesi care se transfora repede intr-o lebada alba ce inota eleganta prin aerul rece ajungand la Dementori doborandu-i unul cate unul sub comanda Aliciei. Dupa ce acestia disparura fata se apropie timida de locul unde se afla acea persoana. Descoperi ca era vorba de un baiat foarte ranit care abia daca mai respira. Stia ca nu putea sa il lase acolo chiar daca acesta era vrajitor sau nu. Isi ridica bagheta ridicandu-l pe acesta de la sol deoarece nu putea sa il care dupa el. Ajunse cu greu acasa, insa in momentul cand isi facu aparitia cu baiatul ranit majordomul Lee ii aparu in cale.

"Dumnezeule, domnisoara Alice vati pierdut mintile! Cine este acest baiat?" Spuse el in timp ce o ajuta pe fata sa il aseze pe unul din paturile servitorilor de la parter.

"Nu stiu Lee, insa nu il puteam lasa acolo sa fie ucis de Dementori!" Spuse aceasta speriata cautand trusa cu medicamente si ierburi intr-un sertar din camera.

"Dementori aici?" Intreba acesta ingrozit, iar fata dadu din cap. Acestia doi incepura sa ii ingrijeasca ranile sperand ca se va trezi si ca va lamuri cine este si mai ales ce cauta aici si de ce era atacat de Dementori.

Theodor a deschis usor ochii pentru a vedea, cam neclar, conturul vag al unei persoane mai inalte langa care era o alta persoana mai mica.

"Isi revine!" spusese o voce de barbat de la silueta mai inalta.

Theodor a inceput sa isi recapete usor vederea, pentru a vedea un domn inalt imbracat respectabil care tocmai ii pusese o perna sub cap, iar in fata lui era o fata tanara cu o bagheta luminoasa indreptata spre el. Din instinct a lovit-o cu piciorul in mana, cazandu-i bagheta din mana.

"Ce vroiai sa faci?" a spus Carter ridicandu-se cu greu si in dureri.

"Vroiam doar sa te vindec." A spus aplecandu-se dupa bagheta de pe jos.

"Tu cine esti?" l-a intrebat domnul inalt.

"Nu e treaba ta." A raspuns Carter.

"Avand in vedere ca te-am salvat, ai putea macar bunul simt sa-l ai sa ne spui." i-a spus fata reluandu-si vraja de vindecare. "Eu sunt Alice." ii spusese.

"Iar eu sunt Lee." Continuase domnul de langa.

"Meh... Ma numesc Carter; Theodor Carter. Urmaream niste Dementori de cateva zile dar se pare ca mi-au intins o capcana." a raspuns asezandu-se inapoi pe perna.

"Urmareai Dementorii? Deci esti vrajitor!" i-a raspuns fata cu o oarecare urma de uimire pe fata.

"Intr-adevar, sunt. Dar nu simt prezenta baghetei mele. Mi-au luat-o cumva?" a intrebat-o pe fata.

"Nu, te-am adus exact cum erai de acolo; nu ti-am luat nimic." i-a raspuns.

"Atunci trebuie sa fie inca acolo. Trebuie sa mi-o recuperez!" a raspuns ridicandu-se rapid din pat si chinuindu-se sa se indrepte catre usa.

"Daca ai rabdare sa ne explici ce s-a intamplat, te vom ajuta." i-a spus domnul Lee.

"Fie!" a raspuns asezandu-se pe un scaun de langa usa. "Acum 7 ani am gasit un fugar care se ascundea pe terenul parintilor mei. Cum banuiam, era vrajitor - acesta m-a invatat tot ce stiu, m-a invatat vraji cunoscute de el, m-a crescut in timp ce parintii mei erau intotdeauna plecati la munca. Timp de 5 ani m-am tot antrenat sub tutela lui. Dar intr-o zi, a disparut pur si simplu. Nicio urma de el nicaieri. Tot ce am gasit in urma lui a fost o bucata de piatra neagra - piatra de pe bagheta lui. Stiam ca nu ar fi plecat pur si simplu lasandu-si piatra acolo. Am luat-o si am mers in cautarea sa. Piatra inca emana cu prezenta sa asa ca putea sa il simt daca era aproape. Cand am salvat un om din ghearele acestor Dementori, am simtit prezenta lui. De asta ii urmaresc... Dar au reusit sa ma pacaleasca unul din ei atragandu-ma in pestera." a spus oprindu-se umpic din cauza durerilor.

"Ideea e ca trebuie sa-mi recuperez bagheta. Fara piatra aia nu il pot gasi. Ma ajuti sau nu?" a spus sprijinindu-se de usa si asteptand un raspuns.

Fata statu pe ganduri cateva secunde deoarece isi dadea seama ca pana la urma el, Theodor era un necunoscut si pana la urma nu avea de ce sa il ajute. Lee ma indemna sa nu fac asta fiindca nu puteam stii cine era acea persoana.

"Chiar daca nu am incredere in tine te voi ajuta!" Zise fata lasandu-i muti si pe Lee si pe Theodor. Lee veni la ea prinzand-o de mana.

"Domnisoara nu puteti avea incredere in el! De unde stiti ca nu a inventat povestea si ca defapt el este un Devorator!" Spuse Lee speriat. Fata ii zambi mergand catre baiat aplecandu-se ricandu-i maneca bluzei. Pe antebratul lui nu se afla nici un Semn.

"Nu este un Devorator, insa daca ar fi fost unul dintre noi ar fi fost si mai bine!" Zise aceasta aratandu-si semnul intunecat. Lee fu speriat pentru cateva secunde, insa isi revenii rapid.

"Te voi ajuta, insa inainte vreau sa te refaci putin fiindca nu arati bine!" Zise fata iesind din camera lasand in urma protestele baiatului care dorea sa plece chiar in acel moment.

"Enervant..." si-a spus in minte deschizand usa si incepand sa fuga catre iesire.

A iesit si a inceput sa se uite in jur incercand sa se gandeasca incotro putea fi pestera. S-a intors inauntru si l-a intrebat pe Lee unde se afla pestera cu bagheta sa.

Nu a primit raspuns, asa ca Carter s-a agitat un pic, impingandu-l catre perete si iesind din nou afara. S-a mai uitat un pic in jur dar nu a gasit nimic.

"ALICE!" a tipat catre casa.

Fata auzi strigatul lui Theodor si iesi rapid din casa nervoasa. Nu suporta gandul razvratirii lui mai ales ca aceasta ii spusese clar ca trebuie sa se odihneasca fiindca ea personal avea de gand sa mearga in Pestera Rece dupa cum tatal ei o denumise pentru a ii recupera bagheta.


"Theodor ai inebunit! Ti-am zis sa ramai in casa si sa te refaci, iar cand te vei fi refacut cu siguranta bagheta ta va fi langa tine deoarece intentionam sa ma duc chiar acum sa ti-o recuperez, insa intentionam sa ma duc singura!" Spuse aceasta subliniind ultimul cuvant cu voce tare. Aceasta il lasa pe acesta in urma, insa el refuza sa o asculte urmarind-o.


"Bine daca doresti sa iti pui viata in pericol nu ai de cat, insa te rog frumos sa nu ma incurci in caz ca apari Dementori!" Zise aceasta pregatindu-si bagheta, grabind pasul, insa ne scapandu-l din ochii pe Theodor care se parea ca isi revenise cat de cat.

A mai mers ceva drum, revenindu-si treptat. Cateva siluete intunecate aparusera in spatele lor.

"Pestera o vad mai in fata! Trebuie sa imi iau bagheta! Poti sa ii tii ocupati un pic?" a zis lui Alice primind un "da" din cap ca raspuns.

A inceput sa fuga catre pestera, numai ca sa ii apara un Dementor direct in cale, dar nu s-a oprit - a alunecat in jurul lui si a continuat sa fuga. Cand a ajuns la pestera a inceput sa se uite dupa bagheta pe care nu o vedea. Intre timp, aparusera alti doi Dementori la intrarea in pestera care se indreptau spre el. Chiar atunci, ca printr-un miracol, si-a vazut bagheta si a sarit dupa ea.

"Expecto Patronum!" s-a auzit din pestera tare iar un jet arigintiu de lumina a iesit din piatra de pe bagheta lui transformandu-se intr-un dragon tanar care i-a alungat pe Dementori rapid. A iesit din pestera fugind catre Alice care era deja inconjurata de destul de multi Dementori. Reusea sa se apere dar erau mult prea multi.

"Sarmale umplute cu intuneric ce sunteti! Gustati din asta! Expecto Patronum!" a strigat iar un jet de lumina argintiu a iesit din bagheta de data asta, transformandu-se intr-un leu. Leul le-a distras atentia permitandu-i lui Alice sa actioneze.

Dementorii fura rapid alungatii de catre Lebada lui Alice si Leul lui Theodor acestia ramand intr-un final singuri in fata pesterii. Fata rasufla usurata deoarece de mult nu mai vazu atatia Dementori adunati intr-un singur loc. Ultima oara cand se lupta asa fu cand ea impreuna cu prietena ei Lily mersera pana in Azkaban. Aceasta se intoarse catre el zambindu-i putin baiatului apoi ii zise.

"Ma bucur ca ti-ai recuperat bagheta! Insa ce a fost cu dragonul acela?" Intreba aceasta nedumerita deoarece era cam imposibil ca o persoana sa aiba doi patronusi. Acestia ramasesera cateva secunde pentru a se odihni, iar apoi se indreptara catre casa. Din departare o silueta se vedea, acea silueta alerga catre ei. Era majordomul Lee.

"Domnisoara Alice! Domnisoara Alice!" Striga acesta alergand catre ei.

"Ce se petrece Lee?" Intreba aceasta foarte speriata.

"Domna Swan nu se simte bine asa ca a fost transportata de urgenta la Spitalul Sf. Mungo!" Spuse acesta aproape cu lacrimi in ochii.

"Te rog dute tu pana la Sf Mungo si stai alaturi de ea deoarece tata nu poate fiindca eu voi mai ramane putin cu Theodor la conac!" Spuse aceasta ajungand in fata casei intrand.

"Theodor acum ca ti-ai recuperat bagheta ce ai de gand sa faci?" Intreba aceasta gandinduse la mama ei care probabil nu se simtea bine.

"Probabil imi voi continua cautarea. Voi continua ce tot fac de doi ani si sper ca pana la urma il voi gasi." a raspuns Carter stergandu-si haina prafuita umpic de evenimentele de adineaori.

"Dar, probabil meriti o explicatie in legatura cu dragonul de mai devreme pentru ajutorul oferit." a spus Theodor scotandu-si bagheta de la curea.

"Vezi piatra asta?" a zis tanarul aratand cu degetul pe piatra rosiatica de la celalalt capat al baghetei sale.

"Asta este piatra sacra pe care o avea cel pe care il caut la bagheta sa. Iar dragonul era patronusul sau - sincer, nu stiu exact cum am reusit sa il invoc pe dragon si nu leul meu dar nu e prima oara cand mi se intampla. Defapt, mi s-a mai intampalt de cateva ori, deobicei in situatii aproape imposibile de iesit din ele." a spus el oftand si uitandu-se catre casa.

"De ceva timp nu am mai stat locului - am calatorit mai mult decat si-ar putea imagina cineva... S itot nu l-am gasit pe fugarul Motuo. Asa il chema..." a spus Theodor bagand bagheta inapoi la curea.

"Cred ca ar trebui sa plec; ti-am facut deja prea multe probleme. Noroc cu mama ta, si sanatate ei!" a zis Carter incepand sa mearga in directia opusa casei.

Aceasta ramase foarte surprinsa de tot ce ii zisese acesta si mai ales de atitudinea lui. Adica avea de gand sa plece asa dupa tot ce se petrecuse.

"Si pleci asa pur si simplu? Pana la urma ma simt datoare fata de tine fiindca eu te-am gasit si te-am ingrijit si intr-un fel nu poti pleca asa!" Spuse aceasta agitandu-se prin camera.

"Voi merge cu tine si il vom gasi impreuna pe acel barbat, iar in ceea ce o priveste pe mama cu siguranta se va face bine atat timp cat Vindecatorii si Lee au grija de ea!" Spuse aceasta agitandu-se prin camera cautand o geanta cat mai mica si incepu sa bage in ea tot felul de lucruri care normal nu ar putea sa incape intr-o gentuta asa mica. Cand ii privi privirea dezorientata aceasta ii zise in agitarea sa.

"Vraja de marire instant! Daca mai ai ceva asupra ta poti sa le pui aici!" Spuse fata intr-un final linistindu-se.

"Se pare ca am luat cam tot, insa va trebuii sa scriu o scrisoare lui Lee pentru a ii spune ca am plecat cu tine!" Zise aceasta gasind o bucata de pergament pe masuta de la intrare. Ii scrise acestuia tot ce dorea sa ii zica apoi o chema pe Willow bufnita familiei. Aceasta odata ajunsa in fata fetei zbura fericita pe langa ea deoarece de mult nu mai fu trimisa cu scrisorii fiindca era destul de batrana. Bufnita ii intinse piciorusul, iar Alice ii agata scrisoarea apoi bufnita zbura pe fereastra larg deschisa.

"Da cred ca am luat cam tot asa ca cel mai bine ar fi sa plecam cat mai repede!" Spuse aceasta iesid din casa nu inainte de a incuia in urma ei.

"Te avertizez de acum ca nu promit ca il vom gasi prea curand. Am cateva piste dar ar putea sa ne duca fie in capcane fie nicaieri." i-a spus Theodor lui Alice uitandu-se catre cer.

"Siguranta ta nu o voi garanta, iar daca nu ramai aproape de mine tot timpul nici nu voi avea cum sa te ajut." i-a zis uitandu-se cu o privire rece catre ea.

"Ar mai fi cateva lucruri care ar trebui sa le stii dar le vei afla cu timpul. Promite-m idoar ca daca va fi cazul, vei pleca la ordinul meu si nu vei face vreo prostie eroica. Imi poti promite asta?" a intrebat-o foarte serios.

Acesta scoase din buzunar un pandativ si il intinsa catre fata. "Pandantivul asta contine o bucatica mica din piatra de la bagheta mea - atata timp cat il porti, iti voi simti prezenta si te voi putea gasi oriunde ai fi daca va fi nevoie" i-a spus acesta aratandu-i piatra pandantivului.