Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala de Primire

« Previous 1 … 7 8 9 10 11 Next »

/ Iris Deonne Parker

Quote:

• Deja, aceea mica adiere, parca inexistenta purta dealungul ei cateva pachetele de fulgi, care dadeau startul unei ninsori lente care pentru el, anuntau un alt sfarsit al iernii. Prima impresie in legatura cu ceea ninsoare care abia incepuse, era aceea ca ea practic se pregatea sa dea veste pentru toate fiintele de pe Pamant ca, timpul de plecare a ei, a sosit, si poate aceasta mica ninsoare putea fi luata ca pe un cadou sau o simpla razbunare pentru cei care aveau locatie pe Pamant. Dar, nu avea parca intentii de a da clapa unei razbunari. Era lenta, inocenta, un mic accesoriu al naturii nimic mai mult. Stia ca deja parul lui era impletit cu aceei fulgi, destul de maricei pentru un inceput de fulguiala dar, incerca sa treaca peste faptul ca caciula lui statea undeva, la caldurica probabil in camera lui, pe cand capul lui avea mare nevoie de ea. Isi trase fularul gros peste nas, acoperind totodata buzele incercand, acum sa se dezmorteasca. Stia ca, ninsorea, trebuia sa-si paraseasca job-ul pe care-l abordeaza fie ca doreste asta, fie ca nu in fiecare an, timp de trei luni.
  Tom era fascinat de aceste teorii ale lui, putin confuze insa poate adevarate din alte perspective. Stia ca fiecare lucru, oricand de marunt, era pus cu atentie cap la cap, de catre o divinitate regland cum dorea ea miscarile, emotiile, dorintele acelui lucru, acum ca de exemplu, aceasta mica ninsoare. O credea o simpla manipulare. Insa, nu era doar atat. Acel lucru avea si el un drept, avea un suflet, o dorinta iar, care-l facea sa creada ca aceea divinitate nu obtinea controlul absolut de la ea, indiferent de cantitatea lui. Fie ea, fenomen al naturii in cazul de fata, o mica ninsoare, curs de apa, briza oceanica, sau o mica unda energietica, transmisa in aer.
  Nu mai prea socotea lucrurile astea, si fara sa se trezeasca din gandurile sale, se apleca usor peste aceea balustrada, simtind o mica miscare langa el facandu-l sa-si intoarca privirea spre aceea unda care veni undeva in, stanga lui. O fata, mica de statura, se apropria destul de grabita de el, parca alunecand cu chipul peste aceea balustrada vrand sa vada si ea bucata de carton, de o culoare dichisita care avea, sau ma rog, incerca sa indice inima, iubirea... si toate alea.
  
  || - Daca ai fluturi in stomac, inseamna ca ai mancat omizi. Mult mai bine. Macar aici sa fiu scutita de porcariile astea dulci - ||
  ..., in scurt timp ii auzi vocea, si ramase putin surprins. Omizi? Fluturasi? Primul lucru pe care-l gandi Tom la adresa ei era ca si ea dispretuia aceea sarbatoare, fapt pentru care, in clipa in care isi intoarse privirea pe aceea mica hartie colorata, aceasta disparu in cateva scantei de un rosu aprins. Ridicandu-si instinctiv sprancenele, isi reintoarse privirea spre ea, incercand sa-i contureze bagheta din maini, ajutat de privire.
  Hopa.
  Daduse peste o micuta vrajitoare, roscovana observand ca avea cativa pistrui partiali pe zona pometilor si cativa peste nas. Tom, era un observator excelent, si deja o citea ca pe o carte deschisa. Nu ramase uimit, gestul ei, il impresiona, dar nu deajuns. Stia ca ea undeva in adancul sufletul ei, aceasta sarbatoare ii conferea o anumita veselie, si stia ca acoperea aceea senzatie cu, o anumita ura teatrala.
  Continua sa o priveasca, stand relaxat acolo, simtind cul acel fular ii descopera nasul si la final, buzele usor uscate. Ca sa impiedice acest lucru, isi trecuse subtil varful limbii peste ele, umezindu-le astfel. Mai derula odata, vocea ei avand acelasi context, si Tom incerca sa nu schiseze nici un mic gest doar ca, dorea sa para iritat de prezenta ei si de lucrul pe care-l facu.
  
  ' ' Serios, de ce ai facut aia? Credeai ca eu am s-o mai las acolo mult timp?, incerca sa-si mentina tonul serios, calculat avand putine tente exagerate insa, care ii confereau un mic avantaj vocii lui. O tintui cu privirea, pentru a-i arata ca el era deranjat de acest lucru marunt, insa undeva in adancul lui nu era, dar nu putea zice ca era fascinat de acel mic, inofensiv si teatral gest. Ninsoarea persista, vedea ca si parul ei nu scapase de aceei mici fulgi, avand intentia de-ai indeparta insa, se abtinu, continuand sa o priveasca aspru. Insa... in scurt timp, privirea lui devenise blanda, lafel si gesturile. Isi ghida chipul acum fiind indreptat in fata, privind cum mii de fulgi aveau o traictiorie bine definita si unii, din ei, sfarseau inecati de acele mici onduleuri ale apei. Fulgii norocosi, se presau peste altii, formand straturi in locurile unde apa era inghetata.
  Nu stia ce sa creada in privita acelei ninsori. Oare chiar se razbuna, sau era aceasta un fapt divers? Nu prea dorea sa o sperie insa nici sa o lase prea moale, chiar daca nu i-a facut nimic, nici macar nu i sa adresat lui, personal. Dar, seriosi sa fim. Cine o facea? Nu prea multi mai tineau legatura cu Tom sau pe putini mai stiau cum il cheama. Se simtea norocos in aceasta privinta. Extrem de norocos. Pentru ca si era, el era scutit de toate lucrurile patetice ale lumii. Era satul de prefacatorii, de santaje, era satul de lumea in sine... si incerca sa se izoleze in gandurile lui nepermitand altora sa intervina acolo, pentru ca cine depasea o limita, era pur si simplu nimicit.