Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Irreplaceable

OOC: Just me and Mina

BIC: Jennifer se plimba usor prin padure.Nu mai suporta galagia de la Castel, vroia liniste, vroia sa fie singura.Simtea nevoia de a fi singura din ce in ce mai des, vrand sa isi limpezeasca gandurile, sa se gandeasca la ce va face in continuare.In familia ei totul era un dezastru.Zilnic se putea astepta sa moara cineva, zilnic ii era frica pentru viata lor si a ei.Trebuia sa fie puternica, pentru a reusi sa il invinga pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, alaturi de verisoarele sale.Razboiul era aproape, si acela va decide viitorul lor pe vecie.

Isi ridica privirea in sus vazand cum stelele aparusera cu sutele pe nesfarsitul cer, alaturi de luna care arata ca un obiect din aur.Linistea domnea peste padurea lui Dean, neauzindu`se nici macar sunetul animalelor.Era prea liniste, fiind asemanatoarea cu linistea dinaintea furtunii.

Tanara Cercetasa se aseza pe jos, pe iarba moale, sprijinindu`se de runchiul unui copac.Nimic nu mai era la fel.Vroia sa aiba o viata normala cum a avut`o si inainte.Dar nu putea, avea niste promisiuni de indeplinit, si trebuia sa isi apere familia, dar pentru asta avea nevoie de ajutor, si stia cateva persoane care i`l vor acorda mereu, la fel cum au facut`o si pana acum.

Dintr`o data se auzi un zgomot de pasi si de crengi date la o parte din stanga Cercetasei.Intoarse usor capul, presupunand ca este vreun animal al padurii.

[i]De dupa brazii falnici aparu Mina.Aceasta o vazu pe acea fata cum statea pe iarba si ii spuse:
-Buna!Iarta-ma daca te-am speriat!soptise incet tragand putin de roba in jos.Eu sunt Mina Potter de la Ochi-de-soim.Frumoasa noapte nu?Privi in jur.Padurea era foarte linistita,nu se auzeau nici macar greierii care era tot timpul prezenti.Se aseza langa acea fata uitandu-se la stele.Dupa cateva momente sari in capul oaselor spunandu-i.
-Vai de mine!Sunt asa de uituca!Eu m-am prezentat dar nici nu te-am intrebat cum te numesti si de la ce casa esti!spuse repede dupa care isi ceru din nou scuze.Deci...Cum te numesti?De la ce casa apartii?zambi Mina, dupa care se aseza din nou pe iarba catifelata.[/b]

Jennifer se uita linistita inspre tufisuri, vazand cum apare silueta unei fete.Nu tresari observand ca nu era foatre inalta, deci nu avea cum sa fie vreun Devorator.Razele lunii coborasera pe fata fete`i Jennifer gandindu`se ca o mai vazuse pe undeva, poate chiar pe la Hogwarts.
Aceasta venise langa jennifer spunandu`i ca o cheama Mina Potter si ca este la Ochi-de-Soim la Hogwats.In acest moment Jennifer isi amintise ca ii vazuse sortarea cu ceva timp in urma.
Se asezase jos langa Cercetasa, dupa care tresarise repede si sari in picioare cerandu`si scuze ca nu o intrebase pe Jennifer la ce casa este si cum o cheama.

-Nu ai de ce sa iti ceri scuze, ma numesc Jennifer Laurette Campbell si sunt la Cercetasi, anul cinci, spuse Cercetasa zambindu`i.Ea ar fi trebuit sa isi ceara scuze ca nu se prezentase, dar avea prea multe pe cap, si nu mai stia ceea ce face.

Mina era foarte fericita ca mai gasise o persoana cu care sa vorbeasca.Noaptea aceea era una foarte frumoasa si linistita asa ca Mina isi lasa la castel oate gandurile si incerca sa se armonizeze cu natura.
-Ce te aduce aici , intr-o noapte asa linistita?zise soimita uitandu-se spre cercetasa care cauta cu privirea stelele.Ai vreo problema?Daca vrei poti sa imi spui ,eu o sa te ajut cu ce pot chiar daca sunt doar anul intai,sopti Mina indreptand privirea ei albastruie spre fata lui Jennifer.

Jennifer isi ridica privirea spre cel.Se uita atenta la steaua care lumina cel mai tare, fiind si foarte apropiata de ea.Stia ca aceea este steaua ei, steaua sa norocoasa.Ofta gandindu`se ca nu are parte de prea mult noroc.Mai mereu era suparata, chair daca de multe ori radea si se distra cu prietenii, sufletul ei era ratacit, fiindu`i frica pentru ce se va intampla in viitor.Incerca sa fie tare, asa cum oinvatase tatal sau mereu.Trebuia sa fie pentru el si familia sa, chiar daca acesta plecase dintre cei vii.

Isi intoarse privirea spre Mina auzind cum aceasta o intreba ce cauta aici, si ca daca are vreo problema sa ii spuna, aceasta ajutand`o chiar daca etse anul intai.Jennifer se gandea ca nu conteaza in ce an esti, ci puterea din tina.Asa era si ea, si acum crescuse.Timpul trecure repede pe langa ea.Ofta usor, vrand sa gaseasca ceva sa ii spuna Soimencei.Chiar si daca ar fi vrut nu ar fi avut cum sa o ajute, nimeni nu avea cum sa le ajute pe ea si familia sa.

-Simteam doar nevoia de putina liniste, spuse Jennifer avand privireain alta parte.Dar tu?[/font]

-La fel,spuse Mina.Si ma gandeam la parintii mei,cum au reusit ei sa ma apere in tot acest timp,ofta ea.Se lasa pe spate uitandu-se si ea pe cer.Era un cer plin de stele.Stele mari si stralucitoare.Pentru moment avu vaga impresie ca isi vazu parintii oglindindu-se in cerul albastru ca marea.Dar intr-adevar era doar imaginatia ei.Era foarte sigura ca parintii ei erau in siguranta,departe de ochii malefici ai Devoratorilor Mortii.Ea stia ca niciodata,orice s-ar intampla ea nu s-ar fi alaturat acelor oameni,chiar daca era ultimul lucru care il facea.Acest lucru o facu sa lacrimeze.Din ochii ei albastrii au inceput sa curga siroaie de margaritare.Isi sterse repede lacrimile,ca sa nu vada colega ei si se intoarse la privit cerul.

Jennifer asculta raspunsul lui Mina.Aceasta se gandea la parintii sai.Or fi morti?! se gandea Jennifer simtind un fior pe sira spinarii.Spera ca presupune ea prost, si motivul sa fie doar distanta dintre ea si ei.
Vazu cum Siomeanca se uita atenta la cerul instelat, dupa care isi intoarse repede privirea.Cecetasa vazuse lacrimile fierbinti care ii cursera pe obraji, dar nu stia ce sa faca.Era dureros sa pierzi pe cineva drag, sau sa iti fie dor de el.Se apropie de Soimeanca si o stranse in brat prieteneste.Chiar daca nu o cunostea cam deloc, vroia sa simta ca este langa ea si ca poate conta pe Jennifer.

-Linisteste`te, murmura Jennifer cu o voce prietenoasa.

-Iti multumesc!ii spuse Mina cu ochii plini de lacrimi.Ma bucur ca am pe cineva ca tine care sa ma linisteasca.Chiar daca nu ne c-cunoastem eu cred ca esti o persoana buna la suflet si o prietena adevarata,reusi sa spuna soimeanca printre siroaiele de lacrimi care ii curgeau pe obrajii ei fierbinti.Dupa cateva momente aceasta se linisiti,multumindu-i prieteneste cercetasei.Noaptea incepea sa fie putin racoroasa,iar fetelor incepu sa le fie putin frig.
-Nu cred ca ne este frig de la vreme!spuse soimeanca cu ochii mari abia scapati de lacrimi uitandu-se tinta spre cer.
Avea dreptate.Pe cer se zareau niste siluete cadaverice.

Jennifer simti cum se inroseste in obraji auzindvorbele Soimencei despre ea.Ii parea bine ca o putea ajuta, si ea fiind o persoana de treaba.Poate canva vor fi niste prietene bune.

Jennifer simti dintr`o data cum trupul ii este invaluit de un aer racoros, strangandu`si mai bine roba pe ea.Dadu afrimativ din cap cand Mina spuse acele cuvinte, dupa care isi indrepta privirea inspre cer.Cateva siluete se indreptau inspre pamant, Jennifer dandu`si seama imediat ce suntementori.Simti pe sira spinarii cum fior rece, mai rece ca gheata, o lua de mana pe mina si incepusera sa fuga prin padure.Avuse noroc ca Eveline, verisoara sa o invatase sa foloaseasca vraja Patronus, doar ca nu stia ca`ti sunt si mai era si Mina cu ea.

Incercand sa se panicheze,Mina o ajuta si ea pe Jennifer cum putu.Tatal ei o invatase cum sa faca o vraja patronus pentru orice eventualitate.Asa ca ,incerca dar nu fusese destul de puternica fiindca dupa cateva momente nu mai simtii nimic decat aerul acela rece cuprinzand-o si incepu sa isi aminteasca de cend era micacum devoratorii mortii ii urmareau,cum tatal ei fusese grav ranit...Dar nu isi aduse aminte bine ca si cazu in genunchi.Lesina.In mijlocul lupttei ea lesina.