Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Is that really you?

Rosalie & Jade

Pasii sai inaintau in noapte spre Camera Necesitatii. De fapt nu - nu era asa. Se indrepta catre un loc mai ascuns al acelei incaperi si anume Camera Dorintelor. Nu a mai fost de ceva vreme acolo, iar acum simtea ca era neaparat necesar sa se afle acolo. Nu stia de ce, dar simturile nu o inselau niciodata asa ca intrarea sa in acel loc nu intarziase sa apara. Camera Necesitatii ii deschise Rosaliei usile mai devreme ca niciodata. Ceva ciudat se intampla. Oare isi dorea ceva atat de mult incat sa vrea sa ajunga in incaperea ascunsa de la Necesitatii ..
Intrase acolo si se asezase intr-un fotoliu care mereu era acolo - disponibil pentru ca ea sa se relaxeze.
"Buna!" , rostise o voce atat de cunoscuta care o facuse pe fosta Soimeanca sa tresara avand in vedere ca mai statea si cu spatele.

Jade chicoti zgomotos apropiindu-se de Rosalie.
-A trecut atâta timp...
Spuse nostalgică dezvelindu-şi chipul din umbră şi sărind în braţele fetei. Rămase acolo câteva secunde bune care părură o eternitate, iar când în final se dezlipi de îmbrăţişarea fetei, ochii îi erai uzi de lacrimi. Un zâmbet sincer îi apăru pe faţă.
-Sunt atât de bucuroasă să te revăd.
Spuse din nou făcând un pas înapoi.
Nu ştia la ce reacţie să se aştepte din partea Şoimencei, aşa că aşteptă.

Cand se intorsese cu fata catre persoana care rostise acel cuvant incremenise de-a dreptul. Era chiar ea - Jade! Nu o mai vazuse de atat de mult timp .. Nu stia unde disparuse, dar avea sa o ia la rost putin pentru ca plecase fara macar sa o anunte pe fata. Ramasese ingrijorata pentru amica sa, iar cand incercase sa dea de ea nu putuse. Aveau atat de multe sa isi spuna, probabil ca acum aveau ocazia fiindca nu se stia cat vor mai sta fetele intr-un loc. Se uitase la ea si incepuse sa rada dupa o buna portie de plans .. Parea o nebuna, dar nu ii pasa fiindca Jade o stia cum era ea de fapt. Emotiile puternice o faceau sa se schimbe de la o stare la alta ..
"Da , a trecut mult timp .. Unde nai .. hm, unde ai fost?!" , rostise Rosalie uimita ca se abtinuse pana atunci.

Jade schiţă un zâmbet misterios şi se aşeză pe cel mai apropiat scaun, fără să-şi ia ochii de la Rosalie.
-E..greu de explicat.
Văzu privirea plnă de uimire a prietenei sale şi continuaă:
-Simţeam că am nevoie de o pauză..Dar am revenit.
Zâmbi sincer. Chipul i se întristă deodata şi îşi lăsă capul în jos.
-Am pierdut multe, nu-i aşa?
Brusc toate amintirile de dinainte de plecarea sa neanunţată îi reveniseră în minte. Trebuie să se fi schimbat atât de multe de atunci...Atât de multe.. Se întreba dacă vechii ei prieteni o mai recunosc, dacă Cofetăria lui Florean a supravieţuit, dacă animăluţele ei i-au dus dorul.. Realiză că plecarea sa fusese o greşeală şi că nu ar fi trebuit sa plece niciodată de langă noua ei casă: Hogwarts. Acum era bine, era din nou acasă, dar simţea undeva în adâncul sufletului că ceva se schimbase.

Asculta cu atentie tot ceea ce spunea Jade si trebuia sa recunoasca macar in sinea sa ca si pe ea a batut-o cel putin o data gandul sa plece, dar acum stia ca in van ar fi reactionat asa deoarece tot aici s-ar fi intors, exact ca prietena sa. Avea mii de intrebari sa ii puna, insa era necesar sa o ia incetul cu incetul altfel s-ar fi ametit si ea, iar Jade ar fi ramas si mai uimita. Se bucurase foarte mult ca s-a intors la Hogwarts. A vrut sa ia o pauza .. hm,poate avea dreptate. Dupa acea pauza luuunga, insa , e aici! Inapoi in castel si dispusa sa recupereze tot ce a pierdut. Atunci Rosalie tresarise si intr-un final murmura:
"Da,ai pierdut multe. Prietenii tai , insa , sunt acolo unde i-ai lasat. Sa stii ca si eu sunt la fel , ma rog ... aproape la fel, dar stii ca sunt inca amica ta,nu-i asa? ", adaugase aceasta intrebarea de .. baraj,cum se spune.

Jade rămase mai mult decât uimită la auzul întrebării puse de Rose. Izbucni în râs şi spuse sincer:
-Ai fost, eşti şi mereu vei fi singura mea prietenă adevărată aici.
Am zâmbit aşteptându-i reacţia. Brusc, o altă întrebare îmi veni în minte, ce căutam amândouă acolo, chiar în Camera Necesităţii? Nici măcar nu ştiam cum ajunsesem eu acolo sau ce am vrut mai exact când am intrat acolo. Am început să mă uit derutată în jur, uitând pentru un moment că nu eram singură. Revenind cu picioarele pe pământ mi-am întors privirea spre Rose şi am întrebat-o:
-Pentru ce ai venit aici??

Cuvintele lui Jade o facusera pe Vrajitoare sa inceapa sa planga, dar nu de tristete, ci de fericire. Si-a sters lacrimile in urmatoarea secunda gandindu-se ca probabil nu ar trebui sa reactioneze asa, dar nu avusese de ales. Asa era modul sau de a fi. Cand avea pentru ce sa planga - plangea, iar cand avea pentru ce sa rada - radea pur si simplu uitand de tot si de toate. Se ridicase din fotoliu , apoi se asezase inapoi nestiind ce sa raspunda noii intrebari a amicei sale. Ce ar fi putut sa ii spuna cand nici macar ea nu stia de ce se aflase cu adevarat aici, in acest loc? Chiar nu stia, iar un raspuns stupid ar fi fost de prisos acum, insa se gandise la ceva logic, care totodata sa fie adevarat. Apoi si-a dat seama de ceva si zambise, dupa care murmura:
"Sincer la inceput nu stiam. Uneori ma intrept spre unele locuri fara sa stiu de ce, dar cred ca acum stiu. Probabil inconstient mi-am dorit sa fii si tu aici si .. iata-te!" , adaugase fosta Soimeanca parand sa fi avut o revelatie.

Aşa era. Poate că destinul le adusese pe cele două prietene în acelaşi moment şi în aceeaşi încăpere. Dar dacă tot se aflau acolo, de ce nu ar arunca o privire? Jade începu să se plimbe de jur împrejur locul. Se întrebă brusc de ce se numea Camera Dorinţelor. Era clar că pierduse multe cât timp lipsise, dacă nici atâta lucru nu ştia. Se întoarse şovăielnic la Rosalie şi o întrebă încet:
-Ce e cu camera asta?
Şoimeanca rămase cu o expresie ce arăta uimire. Râse încet şi preluă un aer de lider, răspunzând:

Observase cum Jade se invartise pe ici , pe colo. Nu stia mai nimic despre incapere, iar curiozitatea sa dadea de gol acest lucru. Chicotise usor dandu-si seama cat de mult i-au lipsit aceste momente in care ele doua stateau pur si simplu palavragind si uitand de lumea din jurul lor. Se uitase in ochii ei incercand sa gaseasca un raspuns concret la intrebarea sa desi simpla, parea extrem de incurcata. Incepuse si ea sa se invarta in jurul fotoliului,apoi se apropiase de amica sa raspunzandu-i usor:
"Pai este o forma mai aparte a camerei necesitatii. Aceasta se numeste camera dorintelor si orice iti doresti devine realitate timp de o ora in aceasta incapere. Wai, cate am sa iti povestesc .. Dar tu ? Ce imi poti spune despre tot acest timp? Ce ai mai facut? Mi-a fost dor de tine!" , chicotise Rosalie din nou.

-M-ai luminat!
Spuse Jade râzând încet. Reveni la un zâmbet subtil şi adăugă:
-Nici nu îţi imaginezi cât de dor mi-a fost de tine.
Rosalie zâmbi iar Jade o prinse într-o îmbrăţişare strânsă ca de la cea mai bună prietenă la cea mai bună prietenă, revăzute după mult timp în care nu au mai ştiut nimic una de cealaltă. Îmbrăţişarea era caldă şi protectoare, iar Jade simţea că ar putea rămâne acolo mult timp. Într-un final se dezlipi de ea şi se aşeză pe scaun.
-Şi deci..trebuie să îmi povesteşti o grămadă. Cum merge cupa caselor? Elevi noi interesanţi?
Am zâmbit cu subînţeles.