Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ It’s 5 o’ clock in the morning~

It’s 5 o’ clock in the morning~

O întorsătură. Două. Trei. Mai multe, una după alta. Mişcările bruşte de pe o parte pe alta care nu o lăsau pe Rose să închidă ochii nici măcar două secunde, deveneau din ce în ce mai enervante. Se puse pe spate, ţinându-şi genunchii ridicaţi, o mână având-o pe burtă, cealaltă fiind prin părul său brunet, încercând să îşi dea câteva şuviţe nărăvaşe de păr la o parte de pe chip. Îşi trânti zgomotos mâna pe saltea fără să îi pese de colegele sale adormite, suflându-şi restul şuviţelor de păr de pe frunte, în timp ce se ridica în şezut.
Se uită preţ de câteva minute în jurul ei, muşcându-şi buzele pe rând, iritată. De ce ele pot dormi şi eu nu? se gândi nervoasă, dându-se în secunda următoare jos din pat. Se lăsă uşor pe vine lângă marginea patului său, în aşa fel încât să se poată uita sub el. Luă de acolo o lanternă şi o pătură cărămizie după ridicându-se brusc în picioare pentru a ieşi din cameră. Trase repede pătura peste ea, acoperindu-şi o parte din trup, până deasupra genunchilor.
Mergea cu paşi greoi, apăsaţi parcă vrând să le trezească şi pe celelalte fete fiind uşor iritată că ele puteau să doarmă. Trase aer în piept când se opri în faţa uşii. Deschise uşa rapid şi ieşi furtunos din cameră, închizând-o cu o uşoară bubuitură. Se uită peste umăr pentru câteva secunde, după uitându-se iaraşi în faţă. Nu voia să dea de vreun paznic, însă dacă dadea rolul ei de fată bună avea să intre în acţiune deşi, de multe ori nu prea era credibilă.
Începu să meargă tip-til pe lângă perete, ascunzându-şi lanterna pe dinăuntrul păturii, având cât de cât suficientă lumină.
-La dracu! exclamă deodată când de după un colţ vocea înspăimântătoare a lui Filch se auzi. Înghiţi în sec, alergând rapid spre o uşa mare, maro, văzând şi că este deschisă. Intră rapid, lipindu-se de peretele încăperii şi încercând pe cât de mult putea să îşi ţină răsuflarea. Filch trecând pe hol, bolborosea încontinuu, Rose strâmbând din nas auzind ce zice acesta. Hmp! Domnişoara Heartfilia, mirare mare că nu este besmetică pe holuri sau că pe ziua şi seara aceasta nu a spart nimic!
Rose rămăsese în încăpere până când pasii lui Filch nu se mai auziră. Era destul de iritată de spusele lui, ştia că este un pericol public însă, prost pentru el că l-a auzit. Asta însemna război! Era o provocarea pentru neastâmpărata prinţesă care nu se îndupleca de la nimic.
Deschise uşor uşa şi ieşi rapid, dând şi ea colţul holului pe unde veniseră înainte gardianul mofturos. Văzând că este liber, o luă rapid la fugă, având însă grijă şi la gălăgie.
Ieşi pe uşă însfărşit afându-se în curte. Era frumos afară, o briză destul de răcoroasă şi un cer plin de stele, mii şi mii. Rose trase aer în piept, sărind ca arsă când şi-a dat seama că a rămas în faţa uşii şi că daca Filch se întorcea pe acel hol, putea să o vadă pe geam. O luă din nou la fugă, uşor aplecată în faţă, trecând şi pe lângă Ceasul-Turn din curte. Ceasul era cinci dimineaţa, destul de târziu iar ea acum, încălca probabil peste zece reguli ale Hogwarts-ului. Însă desigur, nu o interesa şi nu îi păsa.
Se opri din alergat lângă un copac, rezemându-se cu spatele de el pentru a îşi trage puţin sufletul. Se lăsă în jos pe el, trăgându-şi mai bine pătura pe cap şi lăsând lanterna pe iarbă lângă ea, luminând slab în faţa ei pentru orice eventualitate. Se rezemă cu, capul de copac, privind în sus către stele.
-Poate adorm aici deşi e prea târziu..şopti uşor aceasta cu puţinul accent francez pe care îl avea. Dacă adormea oricum mare lucru nu facea. Era deja cinci ceasul, mult somn nu mai prindea până când orele de curs începeau. Rose, besmetica de la cinci dimineaţa. Deja ştia că asta avea să fie viitoarea porecla a sa de la Filch.

Un pas. Încă unul. Încă unul. Coridorul era gol, iar asta i se părea incredibil de ciudat. Dar, ce e drept, el îl văzuse numai plin. Voci şi strigăte, caiete căzând şi paşi grăbiţi către clase. Dacă de gândea mai bine, el nu se grăbea niciodată, chiar dacă ar fi trebuit să ajungă ăntr-un minut la clasă. Era mereu calm, şi asta îi făcea mereu pe cei din jurul lui să îşi iasă din minţi. Nu înţelegea de ce trebuie să se chinuie aşa de tare, sau, cel puţin, să se grăbească către o oră care nu avea nicio logică. Blondinul îşi închide ochii, lăsâdn aerul rece al nopţii să îi atingă chipul, oprindu-se fix în faţa uşii. Era prea linişte pentru el. În cele din urmă, îşi scoate căştile din buzunar şi dă drumul la muzică, alegând să asculte Born to die de la Lana del Ray. Fredonă versurile uşor plictisit, mergându cu paşi mici prin iarba umedă, neştiind exact ce să facă. Nu îşi aducea aminte parola de la cameră şi până pe la şapte jumătate, nu avea ce să facă în castel. Se simţea obosit, poate din cauză că de două zile nu a mai dormit, dar poate că şi din cauza testelor care i se adunau pe cap toate deodată.
Se opreşte lângă un copac,îl înconjoară şi se aşează rezemat de acesta, cu gândul că aşa nu îl va vedea şi, poate, va reuşi să închidă un ochi. Ironic, se gândi la faptul că, dacă s-ar fi dus în Camera Necesităţii de aseară, când a plecat din Bibliotecă, acum putea să doarmă undeva la căldură, nu în frigul de aici, poate că nu ar fi fost aşa de sictirit şi poate că nu ar fi dormit pe el la primele ore astăzi. Nici nu ştia ce zi a săptămânii este. Îşi opri muzica, pentru că nu putea adormi, şi stă cu ochii închişi, auzind paşi rapizi venind înspre el. Strânge din buze, rugându-se ca acel cineva să îşi aleagă alt copac, înafară de acesta. Erau destule aici. Însă când aude cum se aşează la baza lui nu mai are nimic de făcut decât să ofteze, scoţându-şi căştile din urechi. Aude o voce feminină şi tresare, pentru că i se părea mult prea cunoscută.
- Ai venit să faci gălăgie? se auzi spunând, surprinzându-se chiar şi pe el.
Îşi muşcă buza, trecându-şi mâinile prin părul blond, vrând să îşi scoată un ochi sau aşa ceva. De ce a treuit să deschidă gura? Pentru că era prost, normal. Nu putea să tacă. Era împotriva lui Drew cel sictirit, care moare acum de somn, iar un altul, senin şi extrem de prietenos se năştea. Ura asta.

Fata era prea obosită ca să mai fie atentă în jurul său. Probabil daia era şi atât de sigură că dimineaţa avea să intre într-un bucluc imens din cauză că nu a fost atentă. Trase aer în piept, punându-şi antebraţul peste ochii. Nu mai voia să audă nimic, doar să aţipească odată şi să uite de tot. În momentul de faţă chiar nu o mai interesa daca avea să ajungă iaraşi la director şi să fie pedepsită; asta oricum i se întâmpla mereu. Mişcă puţin din spate şi întinse picioarele, acum fiind pregătită să adoarmă. Îşi puse treptat antebraţul pe iarbă, simţind cât de umedă era însă nici nu se mira, ziua trecută plouase destul de rău. Înschise treptat ochii, deschizându-i deodata brusc când auzi acea voce ce o zgârâia atât de rău pe creier, mai ales în acest moment. Îşi între-deschise buzele, lăsând aerul rece să iasă afară în timp ce încerca să îl ignore pe băiat. La cum era ea îi era greu, mai ales la cât de înţepată era deobicei. Ce replică era aia? Una nefelositoare după părerea ei, într-un fel se şi mira că băiatul deschise gura, la cum îl cunoştea ea nu se prea aştepta la sila lui să deschidă gura. Oftă şi ea la rândul ei, ridicându-şi bărbia în sus. Era ciudat că spuse el ceva, dacă tăcea Rose nici măcar nu ar fi ştiu că cineva era în spatele ei. Altă dovadă că a fost neatentă şi grăbită.
-Nici nu te-am observat, monsieur. zise aceasta accentuând ultimul cuvânt cu accentul ei.
Fix de blondin voia ea să dea acum când nu avea nici măcar parte de somn.
-Ia zi..mă urmăreai? zise aceasta pe un ton batjocoritor, brusc ridicându-se în picioare şi trecând pe partea cealaltă a copacului, stând acum în faţa băiatului, în şezut.
Ştia că probabil era o coincidenţă că şi el era aici, însă pentru Rose nu mai conta pentru că îi plăcea destul de mult să îl enerveze pe Prinţul Gheţii.
Îşi mută rapid privirea peste umărul ei, văzând că faţă în faţă cu copacul pe care băiatul stătea acuma, era altul. Se dădu câţiva paşi în spate, rezemându-se cu spatele de el, acum fiind în faţa lui.
-Îmi este prea somn ca să mă cert cu tine acum. zise întinzându-şi picioare şi privind spre iarbă, nemaifiind atentă la baiat. Lăsase pătura pe partea celaltă a copacului lui aşa că acum îi mai era şi frig. Îşi ridică privirea spre blondin, privindu-l încruntată.
-Pătura, partea cealaltă a copacului, acum, pentru că îngheţ. zise pe un ton destul de dulce deşi oricine şi-ar fi dat seama că oarecum era un fel de ordin. Oricum nu trebuia să facă mare lucru, doar să întindă mâna în spate şi să tragă cu uşurinţă materialul cărămiziu şi grosuţ.
Îşi prinse părul brunet cu ambele mâini, punându-şi-l doar pe o parte a umărului său drept. Se întinse uşor în faţă luând una dintre căştile băiatului, vrând să vadă ce melodie asculta acesta. Un zâmbet micuţ îi apăru pe chip, auzind inegalabila voce a uneia dintre cântăreţile ei preferate: Lana Del Rey. Începu să dea uşor din cap, lăsându-se purtată de ritm şi începând să fredoneze versurile în şoaptă. Când privirea ei se intersectă cu cea a băiatului, îl privi ţintă pentru câteva secunde, oprindu-se din fredonat şi scotându-şi casca din ureche lăsând-o din nou lângă băiat, de unde a luat-o. Nu era normal pentru ea să cânte în faţa altora şi nici nu îi plăcea să facă asta. Îşi drese vocea punându-şi o mână pe ceafă, lăsându-şi pentru câteva secunde privirea în jos.
-Hei! exclamă aceasta deodată, ridicându-şi privirea când simţi textura diferită a pielii de la ceafă din cauza tatuajului ei. Pătura!se repetă aceasta văzând că băiatul nu se clinti deloc. Sau ai o plăcere nebună să vezi fetele în pantalonii scurţi şi maieuri? Eşti vreun pervers? întrebă pe un ton iritat, trăgându-şi genunchii la piept şi punându-şi palmele pe ei, încă privindu-l urât pe băiat.
Pufni nervoasă din nas văzând că băiatul tot nu se simţi prea mult! Era din piatră, orice îi zicea ea nu prea părea să îl afecteze.
-Eşti imposibil! spuse ea ridicându-se în picioare şi ducându-se în spatele său rezemându-se din nou pe primul copac pe care stătu, punându-şi pătura pe ea, începând şă îl ignore pe băiat.
-Afurisitule..şopti aceasta şi îşi închise ochii, muşcându-şi cu putere ambele buze pe rând.

Se gândi, fugar, că încă nu er aprea târziu să ameninţe portretul acela afurisit că îl va strica dacă nu se deschide. Şi aşa, Prinţul Gheţii era extrem de serios când venea vorba despre patul său şi, şi mai exact, perna moale şi pătura caldă. Dar era doa ro idee, şi ştia că nu o să ţină. Nu s-ar fi deschis pentru nimic în lume. Oftează, dezamăgit, deschizându-şi brusc ochii când o aude pe tânără vorbind. Îi recunoaşte vocea, pentru că avea o gură efectiv mare, şi nu putea să tacă nici dacă viaţa ei depindea de asta, şi în colţul buzelor sale subţiri, auzind-o cum se ridică. Îşi aruncă privirea asupra ei, la fel de rece ca întotdeauna.
- Să ştii că da. îi spune, zâmbind scurt. Vreau să asimilez Viperinii. adăugă două clipe mai târziu, închizându-şi ochii, deşi putea să îi audă fiecare pas şi fiecare mişcare. Îşi dă drumul din nou la muzică, privind-o cum se aşează în faţa lui.
O auzi murmurând ceva, însă nu era atent. De fapt, era mai mult în lumea lui, decât în cea în care ea striga la el. Era departe de felul în care ea se agita ca un pepsi ca să îl scoată din sărite. Tresare uşor când o simte mergând pe lângă el şi îşi deschide ochii, uitându-se la ea. Se ridică, plictisit, fându-şi jos roba de pe el, rămânâd într-un tricou alb. Se aşează al loc privind-o cum îşi pune casca în ureche. Îşi lasă haina să cadă pe ea, apoi se aşează la loc, luând din loc lângă ea. Zâmbi uşor când o auzi fredonând, însă revine la faţa lui de gheaţă. Un titlu trebuie păstrat. Simţii frigul apăsându-l, dar nu avea de gând să îşi ceară haina înapoi. Îşi căută bagheta scoţând-o din buzunarul brlugilor negri şi o flutură în aer, rostind un cuvânt, încălzind aerul din jurul lor. Nu ava să ţină mult, dar se ruga ca soarele să răsară mai repede, şi să se facă odată cald.
Îşi umezi buzele subţiri, deschizându-şi ochii, pentru că nu putea dormi. Îşi întoarce capul spre brunetă, analizând-o scurt cum stătea aşa înfofolită şi îi veni să râdă. Acum nu arăta la fel de enervantă ca atunci când vorbea. Totuşi, chipul lui nu trădă niciuna dintre toate aceste păreri.

Rose oftă adânc, uitându-se râzând la băiat.
-Oh, deci recunoşti. zise aceasta zâmbind larg, ducându-şi palma peste buze ascunzându-şi zâmbetul prea mare. Îşi luă palma de la gură, clipind de câteva ori des, când auzi a doua replică a băiatului deşi o ignoră. S-a simţit uşor când băiatul i-a dat ei pelerina lui. Era un gest prea drăguţ din partea lui, aşa ceva nu era normal! Şi-a muşcat buza băgându-şi mâinile adânc în materialul grosuţ deşi simţea puţine, puţine remuşcări că îl lăsa pe el doar în cămaşa aceia. S-a ridicat brusc în picioare privindu-l serioasă, mai ales fiind mirată de zâmbetul acela micuţ pe care băiatul îl afişă chiar şi pentru câteva secunde.
-Nu mai fi atât de drăguţ cu mine. zise deodată, punându-şi mâinile în sân.
Se simţea ciudat. Nu se aştepta la aşa ceva din partea cuiva, defapt mai ales din partea lui.
Răsuflă uşurată cu buzele între-deschise când băiatul făcu acea vrajă care îi mai încălzi pe amândoi pentru ceva timp.
Când plecară de lângă el răutatea ei încă era activă. Aşa că, a luat şi roba lui, rămânând cu ea în spate fără să i-o dea înapoi. O trase mai bine pe ea, trăgând deasemenea şi pătura. Ei îi era destul de cald acum. Avea ochii închişi însă conştiinţa o cam enerva, gândindu-se că era prea răutăcioasă. Însă, nici nu avea de gând să devină prea drăguţă cu blondinul. Trase aer în piept şi îşi deschise ochii, întorcându-şi capul pe o parte în momentul în care şi băiatul făcu acelaşi lucru.
Îi privi chipul de nedescifrat, privindu-l şi ea serioasă, fără să i se poată citi ceva pe chip. Oftă încruntată, uitându-se pe lângă chipul său văzând că o parte din pielea sa de la braţe era ca şi de găină, dovada că îi era foarte frig. Rose lăsă privirea în jos, dându-şi cu limba peste buze. Lău roba lui de pe spatele său întinzându-i-o băiatului fără să zică nimic. Ea rămânea cu pătura aşa că nu avea să îngheţe oricum de frig.
-Ştiam eu că mă urmăreşti. zise aceasta şoptind uşor, mutându-şi privirea spre stele.

Nu îşi ia pelerina, nici măcar nu se uită la ea, ci doar o priveşte la fel de inexpresiv ca întotdeauna. Se enervase că a trebuit să plece. Ştia că dacă adormea, şi ea pleca, nu ar fi fost nimeni care să îl trezească prin faptul că se ridica în picioare. Îşi duce mâna la buzunar, scoţându-şi căştile din buzunar, întinzându-i una. Pe buzele lui se strecoară un zâmbet schiţat, uşor, până când ajunge la unul larg, simpatic. Îşi ciufuleşte părul, gâdindu-se dacă făcea ceea ce trebuie sau nu. Nu ar fi avut să afle, în următoarele 24 de ore, toată şcoala, că Drew the Icy poate fi altfel înafară de asta. Îşi umezeşte buzele, uitându-se spre ea, deşi privirea ei nu era aţintită către Drew.
- Nu am chef să fiu the Ice Prince. spune, pe un ton neutru, având în continuare acel zâmbet dulce pe buze.
Nu ştia ce altceva să-i spună. De fapt voia să stea treaz, pentră că era clar că dacă dormea, urma să se trezască sictirit şi să fie aşa toată săptămâna, iar asta nu era bine. Îşi ciufuleşte dinnou părul, lăsându-şi apoi mâna să îi alunece pe lângă corp. În continuare, avea mâna întinsă, aşteptând ca bruneta să ia o cască şi să nu îl timirăt la plimbare. Nici nu avea un de să se ducă.
Îşi umezi buzele, punându-şi o casă în ureche, dându-şi seama că în playlist apăruse fun., deşi de unde nu ştia. Îşi ridică umerii, fredonând melodia Some nights. Îşi pune mâna în buzunar, neştiind ce să mai facă, continuând să se uite la ea cu un zâbet schiţat pe buze.

Rose oftă, privind practic prin băiat. Nu îşi putea da seama deloc de ce era atât de..simpatic cu ea. Rare momentele în care să-l prinzi pe Drew în ala stare. Defapt, nu au fost doar rare momentele, ci şi inexistente. Se mişcă puţin în loc, clipind de câteva ori şi umezindu-şi buzele. Luă casca din mâna băiatului, zâmbind şi ea oarecum forţat, în colţul gurii. Dădu din cap în semn de multumesc, umflându-şi pentru câteva secunde obrajii cu aer. Îşi întoarse rapid privirea după ce îşi băgă casca în ureche, privind din nou în faţa ei.
Se simţi privită de băiat însă nu îi spuse absolut nimic. Se uită la el cu ochii mari doar când acesta vorbi.
-Înţeleg. Nici eu înţepata răutăcioasă. zise ea deodată pe un ton neutru, mirându-se de calmul liniştitor folosit în tonul ei.
Era ciudat că nu se mai certa cu el, practic nu mai era nimic de spus între ei doi. Pentru o lungă bucăţică de timp amândoi tăcură, Rose ascultând una dupa alta melodiile pe care băiatul le avea în playlist. Erau melodii cunoscute care îi plăceau şi ei deasemenea aşa că, fără vreo altă reţinere se apucă să fredoneze şi ea fără să îi mai pese că nu era singură. Dacă gheţarul de lângă ea se putea schimba pentru o seară şi ea putea. Trase aer în piept când ultima melodie se termină, privind spre băiat. Se ridică în picioare, ocolind copacul, acum stând lângă el pe aceiaşi parte.
-Să zicem..că nu vreau să îngheţi de frig. Momentat. zise Rose zâmbind uşor în colţul gurii. Trase pătura cărămizie şi peste băiat, apropiindu-se puţin de el, o distanţă decentă încă fiind între ei doi.
-Nu eşti aşa enervant ca întodeauna. zise surâzând, privind în pământ.

Zâmbeşte uşor când aceasta ia casca, lăsându-şi mâna pe lângă corp. Ştia exact ce gândea. "Cine eşti şi ce ai făcut cu Icy Prince?". Nici el nu ştia exact. Poate că era din cauză că era obosit, sau că era doar plictisit să se comporte aşa când nu se simte în acel fel. Îş ridică umerii când o aude rosint acele cuvinte, clipind des pentru câteva secunde. Mai degrabă vorbăreaţă. gândi, dar nu îi spune asta, ci continuă să zâmbească uşor, privind-o cum îşi mişcă buzele, frrdonând versurile fiecărei melodii în parte. Îşi pune şi cealaltă mână în buzunar, pentru că a ajuns în stagiul în care se plângea de frig şi era oarecum nervos că refuza să îşi poarte uniforma, dar, cum spunea mereu "Style first". Era un fel de motto al său. Prin stil înţelegea mai mult decât felul în care se îmbracă. Însă nu avea chef să se gândească la asta. Tresare când bruneta se ridică şi o urmăreşte cu privirea, zâmbind când aceasta se aşează lângă el. Se balanează în faţă, întorcându-se, pentru a ateriza cu capul în poala ei. O priveşte direct în ochi când îi aude ultimile cuvinte.
- Nimeni. Nu. Trebuie. Să. Ştie. Despre. Asta. spune, făcând o pauză evidentă după fiecare cuvânt, apoi surâde, zâmbind din nou în acel fel dulce către ea. De fapt, dacă nu v-ar enerva faptul că sunt calm, nu aş fi enervant deloc. adaugă după câteva secunde, şi îşi închide ochii, punându-şi mâinile sub cap, frednonând Genie de la Girls' Generation. Era acea melodie care îi rămăsese blocată în cap, şi nu putea să o scoată de acolo sub nicio formă, deşi încercase toate metodele pe care le ştia. Îşi deschide ochii uşor, doar pentru a se asigura că ea era în continuare acolo.

Rose zâmbi. Era destul de plăcut să nu se mai ciondănească cu nimeni şi să găsească şi ea liniştea undeva. Îşi trecu uşor mâna peste ceafă simţindu-şi tatuajul bine pronunţat pe acea porţiune de piele. Pentru prima oară în viaţa sa tatuajul acela nu îi mai inspira răutate, ambiţie prostească şi încăpăţânare. Era ciudat. Îşi luă mâna de la el, oftând. Se uită clipind des la băiat, când îl văzu. Mai bine zise, văzu cât de comod se puse el în poala sa. Rose zâmbi întinzând roba băiatul pe trupul său. Întinse marginile pe tot corpul lui de la picioare pâna la umeri.
Era ciudat cât de grijulie devenise brusc, probabil asta era doar un impuls momentan. Defapt, nici nu se gândea să fie aşa mereu. Îi plăcea destul de mult să fie o singuratică chiar dacă nu era mereu prea plăcut. Rânji uşor când îl auzi.
-Desigur. Nu vrem să ne stricăm reputaţile, ne? zise aceasta încă rânjind, la un moment dat rânjetul transformându-se într-un zâmbet dulce. Prea dulce pentru o fată ca ea, cu o personalitate ca a ei mai exact. Eh? Nu mă enervează că eşti prea calm. Bine, nu atât de rău. surâse după ce termină de vorbit, rezemându-se complet cu spatele de copac, mai trăgând încă odata uşor de robă, întinzând-o mai bine pe spatele băiatului unde era dezgolit.
Începu să cânte şi ea odată cu Drew, însă rămase cu ochii deschişi fiind conştientă că nu va mai putea adormi deloc. După ce fredonă o parte din cântec, îşi puse uşor mâna pe umărul băiatului apropiindu-se uşor de urechea sa.
-Drew, zise aceasta pe tonul ei specific, cu accent puţin francez, nu pot dormi. continuă bruneta. Îşi ridică uşor chipul de lângă urechea sa, acum privind atentă chipul băiatului. Era la doar câtiva centimetri distanţă de chipul său, o şuviţă brunetă picând pe chipul lui. Aşteptă un răspuns, zâmbind firav văzându-i chipul obosit care era destul de drăguţ.
-Eşti ca un copil mic. şopti ea, surâzând, fără să se mişte din poziţia în care era.

Zâmbi uşor cnd o aude şi dă din cap afirmativ, pentru că ce îi trebuia cel mai puţin acum era ca toată lumea să creadă că este o păpuşă de băiat şi că se pot da la el libere, cu şanse să îl dea pe spate sau ceva. Era doar obosit acum, nu se va mai întâmpla să îl vadă vreodată aşa. O urmăreşte cu privirea, cântând de asemenea cu el. Îşi umezii buzele surâzând, gândindu-se că nu a stat niciodată în prezenţa ei mai mult de cinci minute fără să se certe cu ea. Sau să facă mişto unul de altul, sau orice altceva. Dacă se mai gândea puţin, nu a stat niciodată aşa de mult cu ea de bună voie, de fapt. Îşi îndreaptă privirea spre ea,urmărind-o cum se apropie de el. Îi dă bretonul de pe faţă, zâmbind uşor, pentru că în acest el chpul i se luminase extrem de mult. Se uită la ea, dând din cap ca răspunsul pe care îl aştepta aşa de tare, apoi îşi abţine râsul care îl pufni atunci când o aude. Îşi pune o mână pe ceafa ei, apăsându-şi buzele peste ale ei uşor, sărutând-o preţ de două secunde. Se retrage şi îi face cu ochiul, culcându-se la loc în poala ei.
Ţine mine că sunt un copil şi nu ştiu ce fac! spune, privind-o cu o faţă inocentă, după care îşi închide ochii, aşezându-şi mâinile sub cap ca acum câteva clipe. Zâmbi, pentru că simţea în continuare gustul buzelor ei, deşi i se părea că arată ca un prost.