Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ it's called german pride

**Kurt F. Malfoy** · 29 Jan 2012, 18:50

OOC; Me & Elisabeth Dietrich
BIC:Isi lua ochelarii de la ochi si batistuta din buzunar,incepand sa curete lentilele. Tigara ii atarna in coltul gurii iar o carte de Jung i se odihnea pe genunchi. Era placut sa citesti ceva bun in limba materna. Parintii lui plecasera din Germania cand el avusese doar cateva luni. De fapt,nu statusera acolo niciodata,desi le-ar fi placut sa se intoarca. Din pacate,cand lucrezi la Vrajustitie,in Londra,iti e imposibil. Cu toate astea,atat Carsten cat si raposatul sau frate geaman invatasera atat germana,cat si engleza,franceza si spaniola,cea din urma fiind limba vorbita de mama sa inainte ca aceasta sa se casatoreasca. Nu putea decat sa le multumeasca pentru acest lucru,ambilor parinti. Privind medaliile si trofeele,realiza ca nu ce ai este important,ci ceea ce stii.

Privi inspre ceas. Numai cateva minute iar Elisabeth ar fi trebuit sa intre,pentru a isi incepe tura. Agnes era plecata in acea zi,si nu aveau sa se intalneasca oricand prea curand,fiindca nici nu se prea intelegeau. O intalnise o singura data pe Elisabeth si atunci in fuga,explicandu-i exact cum sa dea de el si la ce ore sa il deranjeze. Avea propriile tabieturi,ce nu trebuiau intrerupte. Acum insa nu dorea decat sa se plece sau sa poarte o conversatie placuta. Totul depindea de ea.

**Effy K. Dietrich** · 29 Jan 2012, 21:06

Verifică din nou ceasul argintiu ce îi stătea pe mâna dreaptă, după care aruncă câteva lucruri într-un mic rucsac de piele. Nu putea spune că detesta slujba pe care o alesese, dar uneori era pur şi simplu plictisitor să stai pe un scaun de lemn şi tot ce poţi să faci este să te holbezi la trofeele şi medaliile pe care le-ai mai văzut de mii de ori, sau în cel mai fericit caz putea purta o conversaţie banală cu vreun elev ce se furişa din turn. Se săturase de atmosfera aceea monotă , ura tot ceea ce emana banalitate şi de asemenea nu suporta să nu poată scăpa de sentimentul acela de plictiseală. Lăsă un oftat să-i iasă printre buze , şi ieşi cu rapiditate din Turnul Cercetaşilor.

Liz apăsă clanţa argintie şi deschise uşa sălii cu un scârţâit deranjant. Strâmbă uşor din nas şi privi o clipă balamalele ruginite , întrebându-se de cât timp nu mai fuseseră unse. Uneori avea impresia că special le lăsau aşa neîngrijite pentru a descoperi eventuali elevi furişaţi după ora stingerii. Înaintă câţiva paşi şi privirea îi căzu asupra ceasului , un mic zâmbet apărându-i pe chip atunci când văzu că sosise exact la timp. Îşi întoarse capul spre Carsten, salutându-l pe un ton prietenos, în timp ce-şi lăsa rucsacul pe o măsuţă aflată la câţiva paşi de acesta. Nu vorbise mai deloc cu el, înafara a câtorva saluturi între ture, aşa că avea alături un oarecare aer mai distant. Nu era ceva personal, cam aşa făcea cu toate persoanele pe care nu le cunoştea îndeajuns de bine.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 30 Jan 2012, 10:22 by Kurt F. Malfoy.)

Numele tau de familie e identic cu al doilea prenume al meu.Deutsch frau?.
Remarcase acest lucru mai de mult dar nu putea spune ca l-ar fi surprins in mod special. Stia ca mai erau elevi la Hogwarts,compatrioti de-ai sai,dar nu vorbise cu nici unul pana acum. Plus,Elisabeth era colega lui,deci trebuiau sa se apropie putin,pentru a colabora mai bine. Se ridica in final de pe scaun,lasand-o sa ii ia locul,la propriu. El avea totusi sa ramana. Nu avea ce face acasa,nu era nimeni cu care sa vorbeasca. Toti cunoscutii erau ori la ore,ori la serviciu. Iar Lissie parea cam plictisita.
Sprechen deutsch?
Se apropie de ea,zambindu-i larg apoi ii intinse pachetul de tigari,spunandu-i din priviri ca putea sa se 'serveasca'. Un Pall Mall nu strica nimanui,uneori.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 01 Feb 2012, 00:08 by Effy K. Dietrich.)

Şatena tresări atunci când îl auzi pe Carsten vorbind, şi imediat se certă singură că este atât de aeriană în timpul lucrului. Bine, nu trebuia să facă cine ştie ce, dar totuşi un pic de atenţie nu strica. Se aşteptase ca acesta s-o salute şi să plece, aşa cum făcea de obicei, şi nu îl condamna; era sigură că după câteva ore de stat înceastă sală deloc interesantă ţi se ducea tot cheful de conversaţii, mai ales când dădeai de cineva cum era ea, aparent retrasă.

Liz se încruntă uşor repetând în gând numele ei de familie. Apoi expresia feţei se lumină de un mic surâs. Nu observase acea coincidenţă între nume, şi de fapt nici nu observase originea numelui lui Carsten, iar pentru asta chiar se condamna. Cum putea să nu recunoască ceva ce provenea din ţara maternă? Era patetică în această privinţă. Totuşi nu mormăi nimic, aşa cum avusese tendinţa, ci doar luă loc pe scaun atunci când Carsten se ridică.
"Ja, Ich spreche." Răspunse celei de-a doua întrebări, căci răspunsul primei îl ştia deja. Un mic zâmbet îi apăruse pe buze în timp ce rostise cuvintele. În majoritatea timpului era obligată să vorbească engleză, şi chiar şi acasă uneori conversaţiile erau purtate în engleză, mai mult din obişnuinţă , aşa că era foarte plăcut să rostească din nou cuvinte în limba marternă.
"Danke!" Rosti această veselă atunci când Carsten îi întinse pachetul de ţigări şi luă cu grijă una din ţigări , pe care o aprinse repede cu vârful baghetei. O aşeză între buzele de un roz pal şi suflă uşor fumul, aruncând câte o privire spre cel de dinaintea ei. Tot îi părea ciudat faptul că dintr-o dată sunt aşa prietenoşi unul cu celălalt.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 31 Jan 2012, 16:35 by Kurt F. Malfoy.)

''Mit vergnugen.'' Se aseza langa ea,pe o masuta,cu picioarele la piept continuand sa fumeze. Din cate isi putea da seama ea nu era foarte grijulie cu sanatatea personala. Nici el. Inca un lucru comun. Persoanele prea asemanatoare insa deveneau prea plictisitoare iar el dorea sa gaseasca cat mai repede un lucru important pe care nu-l aveau in comun. Exceptand sexul si parul facial. '' De ce Marea Britanie si nu Germania?'' S-ar fi descurcat mai bine acolo. La fel si el,dar nu era vina lui ca tot ce avea se afla in acel stat insular din vestul Europei. Nu putea parasi Londra doar de dragul unor dorinte nationaliste. Totusi,putea bea bere Heineken cand vroia – iar atata timp cat avea bere si tigari era cel mai fericit. '' Clima de aici e groaznica.''

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 01 Feb 2012, 21:17 by Effy K. Dietrich.)

Liz îşi întoarce uşor privirea spre fereastra aburită din stânga sa, încercând să vadă dincolo de vălul de ceaţă. Nu era o imagine foarte clară , mai ales din cauza gheţii depuse pe stlică , dar îşi putea da seama că ninsoarea nu încetase deloc. Un mic zâmbet îi apăruse pe buze , aparent fără motiv. Deşi uneori ura frigul, iubea zăpada. Unul din motivele pentru care adora Hogwarts-ul atât de mult era faptul că nu trecea iarnă în care să nu trebuiască să înoţi în zăpadă, de vrei să ieşi pe domeniile castelului. Era mult mai bine în comparaţie cu umezeala de care avea parte de cele mai multe ori în Nurnberg.

"Sincer, nu-ţi pot răspunde exact. Provin dintr-o familie Încuiată , dar niciodată nu m-am simţit integrată alături de ei. Aşa că atunci când am primit scrisoarea de la Hogwarts nu am mai stat să mă gândesc şi la alte posibilităţi; tot ce conta era şansa de a scăpa de viaţa aceea oribil de anostă." Îi răspunse aceasta pe un ton scăzut, dar cu zâmbetul încă prezent pe chip. "Scuze." Murmură aceasta după câteva secunde, dându-şi seama că nu trebuia să spună toate acele lucruri.

Îşi îndreptă din nou privirea spre fereastră, şi îşi plimbă degetele pe sticlă pentru a înderpăta acea 'ceaţă' ce-i îngreuna vederea. Ninsoarea nu se oprise deloc, din contră! Se înteţise.
" Mie chiar îmi place ." Spuse pe un ton ceva mai vesel aceasta, făcând referire , bineînţeles, la climă. Trase din nou un fum din ţigară, suflându-l mai apoi în dreapta sa. Se uită mai multe clipe la Carsten , analizându-i mai mult expresia feţei. Era un tic ciudat al ei, dorea întotdeauna să vadă ce simt cei din jur.

" Ai fost elev aici?" Întrebă Liz dintr-o dată pe un ton ceva mai domol. Nu ştia dacă era doar imaginaţia ei, dar mereu avusese impresia că nemţii nu erau prea bine văzuţi de britanici, poate din cauza firii lor hotărâte, chiar dure. Fusese primită cu braţele deschise la Hogwarts, dar întotdeauna nu putuse să renunţe la acest presentiment.

**Kurt F. Malfoy** · 01 Feb 2012, 15:13

Trase deasemeni un fum din tigara apoi se urca pe pervaz,cu genunchii la piept. Incerca sa zambeasca,incerca sa isi dea seama ce naiba gasea ea atat de placut la frig. El era un lenes care ar fi vrut sa stea numai langa foc,numai pe o plaja fierbinte,ca o soparla care ar fi vrut sa isi incalzeasca sangele rece. Lui ii placea sa inoate in apa oceanului,in zilele de vara,nu prin zapada,incercand sa ajunga la matura sa,''parcata'' in Turnul Bufnitelor,acolo unde o lasa intotdeauna.

'' Am absolvit in urma cu aproape 14 ani. La Viperini. In acelasi an cu maretul Potter.''

Ultimele doua cuvinte le rosti pe un ton apasat,plin de scarba. Nu putea uita cat de mult ura Cercetasii si Incuiatii. Elisabeth era si Cercetasa si Incuiata dar avea un caracter de Viperin si prefera lumea vrajitoreasca.Ceea ce il bucura enorm.

**Effy K. Dietrich** · 03 Feb 2012, 23:39

Privi oarecum absentă fumul de ţigară ce se înălţa pe lângă ea şi Carsten , în timp ce aştepta răspunsul acestuia. Deşi nu trecuse mult timp până vorbi, faptul că fusese linişte, doar vântul bătând în fereastră auzindu-se, o făcu să estimeze greşit intervalul. Avea mai mereu acea tendinţă de a se lăsa în astfel de momente, atrasă de gândurile ei vicioase, ce mai apoi nu-i dădeau pace. Ştia foarte bine că asta se va întâmpla, dar mereu făcea această greşeală. Era ca un cerc nesfârşit al slăbiciunilor.

"Să înţeleg că nu aţi fost tocmai cei mai buni prieteni." Murmură Liz cu un zâmbet uşor forţat şi un ton ce voia să fie sarcastic.

Din moment ce aparţinuse casei Viperinilor , nici nu se prea aşteptase la altceva, chiar dacă se străduia din greu să nu facă parte din acea categorie care crede în prejudecăţi. De fapt chiar spera să demonstreze că această 'regulă' de antipatie nu se aplică neapărat; spera ca ea şi Carsten să fie amici. Îşi ridică privirea ca de safir, cercetătoare spre acesta, şi fără să vrea oftă. Din câte ştia el avea sânge pur, iar ea ... impur. Asta făcea uşor neîncrezătoare , dar nu în totalitate.

**Kurt F. Malfoy** · 04 Feb 2012, 14:05

Cuvintele ei il facura sa zambeasca in coltul gurii,usor fortat. Intr-adevar,cum sa fii amic cu cineva care este favorizat? Care atunci cand te privea era plin de mandrie. In spatele acelor doi ochisori albastrii ai lui Potter se ascunse intotdeauna ura pentru Casa la care el fu sortat. Cand il auzise ''Nu la Viperini'' aproape ca ii venise sa il stranga de gat. Nimeni altcineva nu auzise acele cuvinte probabil,insa el stia ca Potter fusese intotdeauna un sustinator a ceea ce el numea bine. Din punctul lui de vedere,simpla existenta a acelui mic parazit nu facu decat sa distruga Lumea Vrajitoreasca. Dumbledore,Snape,Lupin chiar si Sirius Black,ei nu ar fi trebuit sa moara si nu ar fi murit daca Potter nu s-ar fi nascut.

'' Nu am fost nici un sustinator al lui Malfoy. Era la fel ca 'baiatul-care-a-supravietuit'. Desi se urau de moarte. Draga mea,eu tin numai cu aceia care mi se par diferiti,care au ceva de spus si care nu se bazeaza pe trecutul lor,pe statutul social. Am nevoie de oameni neobisnuiti,dar care nu ranesc alte persoane.''

O Incuiata cu suflet de vrajitor. Ei bine,asta era ceva. Ii aducea aminte de Hermione Granger,intr-un fel.Era placut sa isi aduca aminte de persoanele pe care el insusi le intalnise,cu care interactionase,chit ca fusesera amici sau se detestara pur si simplu. Nu fusese un simpatizant al celor trei mari vrajitori - Potter,Granger si Weasley,desi viitoarea sa sotie era ruda indepartata cu cel din urma - insa nu putea sa spuna ca nu insemnau ceva pentru Lumea Vrajitoreasca. Cele trei elemente negative,cele trei dureri in coasta,dar totusi insemnau ceva. '' Probabil pentru un impur ceea ce iti spun eu este extrem de ... rasist.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 04 Feb 2012, 16:05 by Effy K. Dietrich.)

Liz îl ascultase atentă , parcă analizând fiecare cuvânt în parte. S-ar fi aşteptat să-i dea un sec răspuns aprobator, dar în schimb acesta îl explicase întregul lui raţionament, ceea ce o bucura. O ajuta să-l înţeleagă mai bine, şi poate să reevalueze şansele de a deveni mai buni colegi, dar mai ales să reuşească să dovedească că prejudecăţile despre Cercetaşi şi Viperini nu erau tocmai litere de lege. "care au ceva de spus si care nu se bazeaza pe trecutul lor,pe statutul social." Reluă în minte această frază, zâmbetul larg de pe buze pierzându-şi uşor din strălucire. Acele cuvinte i se potriveau ca o mănuşă. Nu avea un trecut glorios în spate, care să dureze sute de ani, nu avea cine ştie ce statut social, tot ce avea era propriile puteri. Trebuia să se descurce singură.

"Nu cred că este rasism. Din contră! Fiecare are propria părere, are dreptul la o opinie personală. Cred doar că eşti diferit, că ai putut vedea şi dincolo de glorie, la greşeli şi la părţile mai puţin bune şi mai puţin cunoscute a lui Potter. " Spuse Liz cu un mic zâmbet amuzat. Nu îi stătea în caracter să judece sau să lase propriile sentimente să-i întunece gândirea, prefera să fie obiectivă.

"Eu sunt neutră din punctul acesta de vedere. Nu îl ridic în slăvi pe Harry, pentru că a făcut de asemenea multe greşeli, dar îl respect ca vrăjitor. A realizat totuşi multe." Continuă şatena , deşi nu i se ceruse părerea, şi trase un alt fum din ţigară.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor 1 2 3 Next » //  / it's called german pride

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ it's called german pride