Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ it's called german pride

**Kurt F. Malfoy** · 04 Feb 2012, 17:47

Se intinse de-a lungul pervazului,privind intr-o parte,intr-un colt al tavanului. Se prinse cu mana de muchia zidului apoi ii zambi larg.'' Dar nu esti neutra din punct de vedere al apartenentei in cadrul gruparilor,sunt sigur. Nu-ti voi vorbi despre Ordin sau despre Devoratori. Iti voi vorbi despre Sfintii Mortali.'' Sfintii Moratli ( sau Deathly Hallows) erau o grupare noua,gruparea lui. Erau noi,erau tineri si plini de forta. Erau uniti si tineau enorm unul la altul pentru ca nu erau doar colaboratori,aliati,erau prieteni,o familie. Nu s-ar fi tradat niciodata. El era liderul lor pentru ca venise cu ideea,fiindca era cel mai puternic dintre ei. Era singurul care ar fi rezistat pana si blestemelor mortale. Fusese torturat cu Crucio,reusise sa scape de Imperio si sa supravietuiasca unei Sectusempra. Era puternic si hotarat.

'' Nu ai incredere in mine,banuiesc. Nici nu esti o Intunecata,nu ai credinte negative. Totusi,orice are un inceput.'' Majoritatea Sfintilor Mortali erau femei. Nu pentru ca avea nevoie de tinere cu care sa se culce,ci pentru ca nu avea incredere in barbati. Femeile erau mai sensibile,nu s-ar fi gandit niciodata sa ii ia locul. Il respectau,tineau la el si il tratau ca pe un egal. In cazul barbatilor,era vorba de o concurenta constanta,acerba. Nu avea nevoie de un rival.

**Effy K. Dietrich** · 04 Feb 2012, 19:02

Şatena îşi întoarse încet capul spre trofee , cu o privire gânditoare. Părea că studiează trofeele şi medaliile acoperite cu un strat subţire de praf, dar de fapt medita asupra cuvintelor sale. Nu se gândise niciodată de ce parte este atunci când venea vorba de grupări, întotdeauna prefera să spună că n-o interesează subiectele legate de Devoratori sau Ordin. Dar adevărul era că mereu se lovea de cele două grupuri. Mulţi dintre prietenii ei aveau legături directe sau indirecte cu grupurile.

Liz tresări şi îşi întoarse privirea ageră asupra lui Carsten când auzi acele două cuvinte, 'Sfinţii Mortali'. Căută timp de mai multe clipe prin memorie orice vagă amintire despre această denumire, dar nu găsi nimic. Nu mai dăduse până acum de această grupare. Îşi ridică privirea vrând să vorbească, dar Carsten îi adresă alte cuvinte asupra cărora să se gândească.
Nu era întunecată, de fapt chiar era prietenoasă şi veselă, cu cine merita bineînţeles . "Totuşi,orice are un inceput.'' Repetă în minte cuvintele şi se încruntă. Avea dreptate , deşi nu-i plăcea să recunoască în interior sălăşluia o umbră ce-i întuneca uneori gândirea, şi pe care atunci când ieşea la iveală nu o prea putea stăpâni. Cercetă o clipă chipul lui Carsten, cu o privire gânditoare şi tulbure, dar nu scoase nici un cuvânt despre acest subiect.
"Şi cu ce se ocupă aceşti Sfinţi Mortali?" Întrebă aceasta cu un licăr de curiozitate în ochii de un albastru uşor şters.

**Kurt F. Malfoy** · 05 Feb 2012, 15:12

Nu ii placea sa se laude,insa facea totul cu un scop. Muncise pe branci pentru aceasta grupare timp de aproape zece ani.Fusese ingrijitor,aliat direct al Ordinului sau membru al Devoratorilor numai pentru a cunoaste oamenii care formau aceste doua tabere,numai pentru a intelege cum functioneaza si care erau punctele lor slabe. Ordinul avea fisuri,avea tradatori. Devoratorii nu erau uniti,nu erau foarte bine 'inchegati' iar lipsa unui lider se vedea si in modul neorganizat in care atacau. Stia totul despre fiecare,dar spunea numai putine lucruri.

'' In general noi mentinem echilibrul dintre aceste doua parti,bine si rau. Ii putem distruge pe oricare,desigur. Avem oameni plasati peste tot,stim unde se duc,cu cine vorbesc,cum,cat,de ce. Nimeni nu stie de existenta noastra pentru ca lucram din umbra. Ii lucram asa cum vrem noi.Scopul cel mai important? Sa folosim Ordinul si Devoratorii ca simple marionete pentru ca puterea sa vina la noi,indivizii,nu catre gruparea propriu-zisa.''

El era un aliat direct al familiei Malfoy,facea oarecum parte din familie,luand cina alaturi de acestia aproape saptamanal. Nu mai vorbea de familia Gaunt. Sotia lui era ruda indepartata cu Weasley iar cea mai buna prietena era o apropiata de-a lui Raizen Isildur. Asadar,avea tangente atat cu Ordinul cat si cu Devoratorii. Dar nimeni nu stia ce facea defapt,ce dorea defapt.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 06 Feb 2012, 00:15 by Effy K. Dietrich.)

Cercetaşa ascultă atentă toate spusele lui Carsten, şi nu îşi putu stăpâni un zâmbet. Aceşti Sfinţi Mortali făceau exact ceea ce îşi dorea ea dintotdeauna,echilibru. Nu putea spune că erau răi, dar nici buni. Erau puţin din amândouă. Nu distrugeau orbeşte, din câte aflase cel puţin, ci gândeau fiecare mişcare astfel încât să fie puşi în avantaj şi să aibă parte de ceea ce au nevoie. Şi totuşi faptul că lucrau din umbră şi faptul că îi manipulau aşa cum doreau o făcea uşor sceptică cu privire la grupaţie. Nu sportase niciodată ideea de a fi controlat , îi părea una din cele mai chinuitoare pedepse. De-ar fi fost vreodată nevoită să aleagă dintre o viaţă de slugă şi moarte, ar fi înclinat spre a doua variantă fără să ezite.

"Şi totuşi dacă spui că lucraţi din urmbră, şi nimeni n-ar trebui să ştie de voi, de ce îmi povesteşti tocmai mie ?" Se trezise vorbind înainte să se gândească bine la ceea ce spune, dar nu-i părea rău. Chiar avea o ciudată curiozitate să-i afle răspunsul. Nu s-ar fi mirat de-ar fi scos bagheta şi ar fi folosit vraja Obliviate pe ea; ar fi fost cea mai simplă şi eficace soluţie. Şi totuşi nu credea că se va întâmpla cu adevărat acest lucru, n-ar fi avut niciun sens. De ce s-ar fi obosit să-i explice în detaliu, dacă până la urmă va fi uitat totul? Era pur şi simplu ilogic.

**Kurt F. Malfoy** · 06 Feb 2012, 15:54

Sterse geamul ud cu maneca hainei apoi privi inspre curtea interioara. Doi Cercetasi tocmai intrau in castel. Cu siguranta Peeves avea sa ii bata la cap. Rase scurt in sinea lui,apoi reveni la pozitia initiala,intins de-a lungul pervazului,cu picioarele sprijinite de zid,la nouazeci de grade. Nu parea un lider de grupare sau un tip cu inclinatie spre Intunecati ci doar un pierde-vara,caruia ii mai lipsea un pai si o palarie de cowboy pentru a se incadra in tiparul clasic. Inchise ochii,incercand sa se relaxeze. Poate ca asa avea sa scape de migrena aceea ingrozitoare. Ii auzi in final intrebarea si zambi amuzat.

'' Pentru ca ai potential,fetito. Ma astept sa pastrezi secretul,cel putin,daca nu chiar sa ni te alaturi. Nu e ceva ce vad in fiecare zi,stii? Nu m-ai tratat ca pe un om superior,fiindca sunt mai in varsta sau fiindca sunt mai priceput in ceea ce priveste vrajile. Nici macar ca pe un egal. Nu am nevoie de oameni care sa ma preaslaveasca si sa incerce sa se apropie de mine din prima zi. Am nevoie de oameni cu mintea limpede,oameni inteligenti,carora nu le pasa de rasplata.''

Pe scurt,oameni care nu se gandesc la lucrurile materiale,ci dimpotriva,spera doar la multumirea sufleteasca,punand banii si prestigiul pe locul al doilea. Averea venea in timp,la fel si recunoasterea meritelor. Daca exista ceva care sa fi facut pentru grupare. Stia ca Lizzie este o vrajitoare iscusita sau cel putin stia sa controleze vrajile cele mai importante. '' Ai ucis vreodata?''

**Effy K. Dietrich** · 06 Feb 2012, 17:41

Avea potenţial. Nu îşi putea stăpâni un mic surâs, deşi nu era unul extaziat sau încântat. Era doar un mic gest ce-i arăta mulţumirea. Nu se gândise niciodată să facă parte dintr-o grupare, mai ales din una despre care nu ştia nimic, în care nu cunoştea pe nimeni, sau mă rog aproape pe nimeni. Ura să fie singură printre străini, ura acel sentiment de singurătate. Dar dacă acest lucru i-ar fi făcut bine , nu ar fi ezitat să-şi dea acordul. Şi da nu îl tratase ca pe un superior, nu îl linguşise şi bombardase cu complimente pentru că nu-i stătea în caracter şi n-avea motive s-o facă.

"Bineîneţeles că voi păstra secretul , dar nu mă voi alătura , deocamdată. " Murmură aceasta pe un ton calm şi gânditor, privind prin locul şters al ferestrei. Era nehotărâtă. Încercase pe cât de mult putuse, deşi nu-i prea ieşise, să se ţină la distanţă de conflicte şi de încăierările dintre cele două grupuri, Ordin şi Devoratori. Această grupare condusă de Carsten susţinea că menţine echilibrul, dar în acelaşi timp nu cumva înclina balanţa controlându-le? Inspiră adânc aer în piept, renunţând la a se mai gândi la acel subiect, pe moment cel puţin.

Îşi întoarse capul şi îl privi oarecum surprinsă pe cel din faţa sa când îi auzi întreabarea. Voia cumva s-o testeze? Să vadă dacă era potrivită pentru aşa ceva? Oricare era motivul nu avea de gând să mintă numai pentru a impresiona, nu avea de gând să-şi încalce principiile.
"Nu. Nu am făcut-o. Încerc să păstrez distanţa faţă de moarte ." Răspunse aceasta pe un ton perfect calm, deşi îşi strâmbă slab buzele când rosti ultimul cuvânt. Folosise blesteme, se duelase, dar niciodată nu considerase necesar să ucidă. Nu era pregătită pentru astfel de fapte.

**Kurt F. Malfoy** · 17 Feb 2012, 16:05

Asta insemna ca ori era slaba de inger,ori era o arma de ucidere in masa,care se ascundea sub masca aceea draguta. Spera sa fie a doua varianta,fiindca asta ar fi insemnat sa gaseasca pe cineva la fel de bun -si nebun- ca el. Avea multi cunoscuti care ar fi ucis,dar indirect. Inca nu gasise persoana care sa iti bage un cutit in gat si sa spuna apoi ce bine se potriveste sangele cu culoarea rochiei si cu perlele. Nu,nu gasise pe nimeni la fel de ciudat si instabil psihic. Oare..ea sa fie aceea?

Incerca sa se tina departe de moarte,dar oare reusea? Probabil ca nu. Moartea era peste tot in jur,de la un gandac strivit pana la o tanara ucisa in plina strada. Florile se ofileau,soarele apunea -desi renastea in fiecare zi,ca un Phoenix. Era imposibil sa te tii departe de moarte,ea reprezentand cel mai sigur lucru din lume,cel mai normal lucru. De ce? De ce te tii departe de ea cand e atat de sublima?E prietena mea cea mai buna.

**Effy K. Dietrich** · 18 Feb 2012, 17:03

Elisabeth îşi întoarce din nou privirea spre fereastră, părând că meditează. Ninsoarea mai încetase, deşi acest lucru abia dacă se observa, din cauza rafalelor de vânt care spulberau fulgii de zăpadă în toate direcţiile, creând un haos alb imaculat. Ochii urmăreau numai aparent acel joc al naturii, căci mintea încă îi stătea la întrebarea pusă de Carsten cu câteva clipe în urmă. Mereu devenea o ciudată absentă şi melancolică când auzea cuvântul moarte. Avusese multe legături cu aceasta, atât indirecte cât şi directe.

Îşi întoarse privirea din nou înspre el, când îi auzi a doua întrebare. Chipul îi rămase la fel de calm, dar simţea cum un nod i se pune în gât. Se ridică încet, şi apucă brusc rucsacul de pe măsuţă, scotocind printe lucrurile aflate în acesta. Scoase în cele din urmă un termos şi două ceşcuţe, reîntorcându-se la scaunul său. Turnă puţin din conţinut în una din ceşti, apoi se uită întrebătoare la Carsten, încă nerăspunzând la întrebare. Era evident că trage de timp.

"Am mai spus că încerc să fiu echilibrată, iar moartea ar atârna balanţa." Răspunde cu un mic zâmbet, forţat ce-i drept, în timp ce privirea îi stătea aţintită asupra ceaiului. Evident nu era numai acest lucru. Îşi dovedise în repetate rânduri că este instabilă mintal , deşi reuşea să ţină sub control acest defect, şi îi era frică să nu treacă bariera şi să se piardă pe ea însăşi. Era puternică , putea suporta multe, dar avea totuşi o limită. Aruncă o privire fugară asupra lui Carsten, apoi o plecă din nou, încercând să ascundă orice i-ar fi trădat încordarea şi tulburarea ce-i puseseră uşor stăpânire pe trup.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor 1 2 3 Next » //  / it's called german pride

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ it's called german pride