|
|
It's compromise that moves us along
|
08 Jul 2012, 22:40
(This post was last modified: 09 Jul 2012, 12:41 by Effy K. Dietrich.)
|
|
Effy K. Dietrich
|
Posts: 1,467
RP Posts: 516
Joined: Jun 2010
Reputation:
73
Casa: Cercetasi
Galeoni: 800
Animal: Tigru - "Lotte"
Slujba: Ingrijitor pentru bufnitele scolii
|
|
Berlin, Germany. Toţi sunt bine veniţi > <
When you finally go back to your old hometown, you find it wasn't the old home you missed but your childhood
- "Dar de ce? Nu înţeleg."Murmurase pe un glas gâtuit fetiţa în timp ce-şi privea mama împachetându-i ultimele lucruri. Micuţa suspină încă o dată -fără a plânge însă- şi strânse ghemotocul de blăniţă gri, pisicuţa ei, Lorette, în mâinile mici şi subţiri. Femeia închise valiza şi se întoarse spre fiica ei. Îşi trase suflul câteva clipe, apoi se aplecă deasupra ei, sărutând-o protectoare pe creştetul capului. Îi dădu câteva bucle rebele, ce-i cădeau jucăuşe pe ochii ca două safire şi îi zâmbi cu blândeţe.
"Pentru că mami a găsit un loc mai bun pentru noi. Unul în care vom fi bine, în siguranţă." Îi răspunde pe un ton catifelat mama sa, după care se îndepărtă, continuând pregătirile.
Fetiţa suspină din nou şi lăsă câteva lacrimi să-i coboare pe obrajii îmbujoraţi, dar le şterse repede. În acelaşi timp porţelanurile de pe rafturile de lângă ea se prăbuşiră, făcându-se ţăndări. Mama copilei tresări puternic, murmură ceva în şoaptă, parcă speriată şi se grăbi să cureţe cioburile. Copila o urmări cu ochii săi ageri şi brusc îşi dădu seama.
"Din cauza mea. Nu a casei. Din cauza a ce pot face. E vina mea, nu-i aşa, mamă?" Întrebă agitată, cu vocea subţire şi catifelată parcă sugrumată.
Mama negă totul şi o trimise în camera ei, până ce vor fi gata de plecare."
Ochii îi rămaseră fixaţi asupra unui punct imaginar din depărtare, în timp ce-şi adusese aminte de această veche întâmplare. Fusese atât de mică atunci şi abia îi venea să creadă că încă-şi aducea aminte de acea zi. Dar nu, nu avea cum s-o uite. O regretase mulţi ani după aceea, şi încă îi aducea un gust amar de fiecare dată când şi-o amintea. Şi aceasta nu era singura. Vizita ei în Berlin, adevărata sa casă, readucea în prezent pasaje din trecut pe care le crezuse îngropate de trecerea anilor.
Deşi se străduia din răsputeri să se 'camufleze', ieşea involuntar în evidenţă. Stătea pe loc, singură, aşezată pe balustrada unei scări, ce ducea către metrou, împotrivindu-se valurilor de oameni ce treceau grăbiţi pe lângă ea. Era îmbrăcată în haine de Încuiat, o pereche de blugi scurţi şi un tricou larg, gri, dar bufniţa roşcată, ce se plimba agitată pe umărul ei, clar nu o ajuta să se integreze. Effy însă nu se stânjenea sau încerca să o ascundă. Nu putea şi nici nu dorea.
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|
|