Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ it's scary what a smile can hide;

• Era intr-adevar iarna. De fapt, nu mai ninsese de ceva vreme, iar zapada care mai era, isi pierduse farmecul. Insa ei ii placuse si iarna aceea, deoarece apucase sa bata pe cineva cu zapada, sa daruiasca cadouri in camera de zi a Soimilor, sa cante si sa il plimbe pe Ronald prin zapada.
  Tinand cont de felul in care ea traia si singuratatea pe care si-o impusese singura, iarna aceea tinuse legatura cu cativa colegi si fosti colegi de la Hogwarts si Beauxbatons. Ba chiar auzise zvonuri ca venisera elevi noi, pe care ea inca nu-i cunoscuse, si daca ii vazuse prin castel, nu avea de unde sti ca erau ei.
  Agnes era bine imbracata, cu niste blugi clasici, pe sub care avea si o pereche de colanti, cu niste bocanci maro, nu foarte caldurosi, deoarece statuse mult afara si frigul patrunse si acolo, si o geaca groasa, care o facea sa arate ca un pinguin.
  Observa un baietel care arunca cu o carte dupa un altul, si-l recunoscu imediat pe Eric McAllister.
  " McAllister!" striga roscata. Fugi spre baiat care se afla in curtea interioara, loc unde majoritatea elevilor veneau sa citeasca sau sa vorbeasca intre ei, si lua cartea din zapada. Spre marea ei fericire, cartea avea o coperta cartonata, deci apa inca nu patrunse in ea. O sterse rapid de geaca ei, dupa care il mustra pe baiat. " Erai baiat bun cat am fost eu Sef-de-Casa; sa nu mai arunci cu carti. Din cate vad asta nici macar nu-ti apartine, babalaule. Scrie Amanda pe ea. Sa stii ca Ema nu va fi prea incantata cand va auzi toata povestea." Il lovi pe baiat cu cartea dupa ceafa, spunandu-i sa se duca in turn pana nu-i vor cadea degetele de la picioare. Cartea ramase la ea, bineinteles.
  Se intoarse spre intrarea in castel, privindu-l cum urca, apoi se aseza pe una din bancile neacoperite cu zapada.

Ozzy era fericita ca iarna isi facu si ea aparita printre ei dar nu ii paru atat de bine cand soarele isi facu aparitia topind din ea , si facand bulgari mai de gheata care acoperea si ultimul strat de zapada.Soimencei ii placea anotimpul acesta deoarece primea cadouri si mereu unde merge se simtea sipirtul craciunului printre ei.Se ridica din pat isi lua o camasa si paltonul gandindu-se ca nu putea sa fie atat de frig afara sperand sa gaseasca pe cineva cunoscut sa poata depana amintiri , chiar asta avand in minte.Se incalca cu perechea ei de bocanci , parand acum serpeliti stand numai intr-un loc fiind nefolositi , luandui pe ea crezand ca le va cruta viata, macar putin.Inchise usa bine , isi trecu mana prin par si il lasa sa se aranjeze singur .Coborî scarile si observa cum soimeni se adunara toti in camera de zi, vazu acolo foarte multe persoane care pe unele din ele chiar le cunostea.Isi ridica privirea, ii saluta si pleca spre curtea interioara astazi avea chef sa faca ceva.Cand deschise usa un vant puternic ii zburi paru si isi dadu seama ca acea camasa nu prea avea sa ii tina de cald.O lua inainte sperand sa se incalzeasca.
Se aseza pe o banca observand o tanara roscata care tine o carte in mana.
"Hei , citesti aceea carte sau ai putea sa mi-o imprumuti putin." Uitanduse gingaseste la ea.
"A da scuza-ma am uitat sa ma prezint ma numesc Ozzy si sunt soimeanca. Imi pare bine ca te cunosc."Spuse aceasta sfioasa intinzandui mana .

• Se intoarse stangace spre fata, incercand sa faca legatura dintre vocea nebunatica si fiinta care i se prezenta. O alta roscata. Ce dragut! Fusese mult timp singura roscata de pe acolo, acum, nu mai era singura soimeanca roscata. Ii parea rau ca fusese detronata. Insa spera ca fata sa fie la fel de tare ca ea.
  " Nu cred ca o poti lua, imi pare rau! Nu-mi apartine. Insa poti arunca o privire daca doresti." Ii placea zambetul lui Ozzy. Din cate intelesese acesta era numele ei; insa de la ce anume provenea?
  " Ma bucur sa te cunosc, Ozzy. Eu ma numesc Agnes. Sunt tot o Soimeanca devotata, care mai incalca regulile din cand in cand.
  " Insa nu mereu. Incerca sa fie un exemplu pentru boboci, si pentru cei mai mici decat ea, poate si pentru cei mai mari. Insa aceia erau prea orgoliosi ca sa bage de seama. Puse geanta crosetata pe banca, deschizand-o.
  " Insa, iti pot imprumuta orice alta carte de aici. Acestea sunt ale mele, si majoritatea sunt citite, iar altele nu." Devenise obsedata de romanele politiste si de cele de dragoste, din cauza propriei sale povesti de dragoste.

Aceasta clipi de cateva ori si lua cartea soimencei cercetando .Ii parea interesanta ,dar vazu ca nu putea sa fie imprumutata io dadu fetei inapoi.
Se bucura ca si aceasta era soimeanca si puteau fi cele mai bune prietene , si foarte multa lume le-ar fi confundat dupa culoarea parului.Uitandu-se apoi la fiecare miscare a acesteia .Si fu atat surprinsa sa vada atatea carti .Ii placeau cele de dragoste in care cei doi luptau pentru dorinta lor arzatoare care statea pitita in cei doi.
"Wow "Spuse aceasta uimita.
"Daca ai avea un roman de dragoste care lai citit pana acum si care ai vrea tu sa mi-l imprumuti mar bucura foarte mult."Spuse aceasta fericita ca primea ceva.
Uitandu-se apoi la cerul care incepu sa fie inorat.Poate ca nu isi dadu ea seama dar vazu cum cativa fulgi ii cazu pe corpul acesteia.
"Ninge sau mi se pare mie?"Spuse aceasta in culmea bucuriei.

• Ii zambi lui Ozzy, vazand ca si ea zambeste. De fericire cel mai probabil. Doar daca nu cumva planuia ceva malefic si se bucura, in mintea ei fiind un adevarat party, iar afara un zambet dragalas.
  " Intr-adevar, cred ca ninge."marturisi roscata, zambind. Gandurile ei fusesera in sfarsit ascultate. Ningea.
  
  Isi incrucisa mainile in jurul bratelor, incercand sa alunge fiorii ce o curpinsesera odata cu ninsoarea. PRobabil erau de bucurie, sau ceva de genul acela. Ozzy parea cu putin mai scunda decat ea, insa Agnes nu putea confirma asta. Parul ei avea o alta noanta de rosu fata de cel al lui Ozzy; Al ei dadea inspre grena, pe cand al fetei de langa ea era mai mult un blond-capsuniu. Un portocaliu natural. Asemanarile.. nu prea existau. Si ochii erau diferiti. Ai ei erau caprui, ai lui Ozzy erau albastri. Doamne, cine si-ar fi imaginat atatea diferente?
  
  " Esti cumva din Franta?"intreba roscata, curioasa fiind de originea fetei. Doar curioasa. Daca era roscata, nebunatica, iubitoare de carti si daca era si nascuta in Franta, atunci aceea era mana destinului.

O privi atenta pe soimeanca incercand din rasputerii sa ii raspunda.
"Pai se pare ca nu ai ghicit , dar daca mai incercai sar putea sa fi ghicit de unde vin, din pacate nu sunt de acolo dar ai dat de o adevarata englezoaica."Incepand a chicoti.


Isi trecu mana prin par se uita la soimeanca .
"Sti tu englezi astia cu romanele lor politiste care niciodata nimeni nu o sa se plictiseasca de ele , adica mie imi plac amandoua, dar totusi sunt fana.Incepand apoi sa tremure , atunci cand vantul incepu sa adie usor , uitandu-se in gol nestind ce sa mai zica se simtea prost fata de ceilalti dar nu stia motivul , isi inchise ochii asteptand ca Agnes sa spuna ceva.