Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ -- it's where my demons hide

• when you feel my heat,
  look into my eyes, it's where my demons hide
  brigitte & alain
  
  
  
  Brigitte inchise usa casei si se aseza la masa din bucatarie. Era a nu stiu cata oara cand intra prin efractie intr-o casa Incuiata, cand proprietarii nu erau acasa. Insa ii placea atat de mult sa le inspecteze lucrurile, incat nu se putea abtine. Aveau lucruri atat de amuzante!
  Dupa ce se mai uita inca o data prin casa, isi sterse urmele si iesi, lasand usa incuiata, la fel cum o gasise.
  Aerul de afara era rece, insa lui Brigitte ii placea. O indemna sa faca tot soiul de tampenii pentru a se incalzi, de fapt acesta fiind doar un pretext, intrucat ea facea prostii pe orice vreme.
  Se opri pe loc, privindu-si pantofii cu tocuri joase, si se simta dintr-odata lovita de cienva, care probabil intrase in ea.
  "Heei", tipa ea, aproape cazand.

Mergea pe strada cu capul intre urechi, cu gulerul rigicat, scotand aburi pe gura si injurand in franceza vremea infioratoare din Anglia. Nu venise aici sa admire peisajul, cu toate ca Pestera lui Godric era incarcat de multa istorie vrajitoreasca, ci ca sa incheie o afacere. Afacere care aproape se duse pe sfarla cand se trezi in fata cu o tanara si se ciocni de ea, scapand din haina oul de dragon pe care incerca sa il vanda.

Il prinse la cativa centimetri de pamantul inghetat si pentru cateva momente ii statu inima in loc. Multumi cerului si zeilor vechi ca inca nu isi pierduse reflexele si, indreptandu-se de spate, se uita cu ciuda la tanara.

"Duduie, aproape ca m-ai costat 1000 de galeoni, cel putin. Fii dr****** mai atenta unde te hotarasti sa te protapesti in mijlocul drumului, poate o sa traiesti sa vezi si ziua de maine!"

Pufni exasperat si baga oul inapoi in haina, uitandu-se atent in jur ca nu cumva sa il fi vazut cineva dar, multumita vremii ingrozitoare, nu se vedea nimeni. Cat pe ce, isi zise, multumind ca nu avea de facut decat o vraja de uitare, asupra domnisoare aiurite din mijlocul strazii.

• Brigitte il privi consternata pe tip. Cum indraznea, mai ales ca nu ea fusese cea care intrase in el.
  "Nu te ratoi la mine...", raspunse ea jignita, cautand o insulta, insa nu gasi nici una indeajuns de usturatoare.
  Observa in treaca oul ciudat de mare pe care il avea, si nu dura mult pana sa-si dea seama ca nu era un ou obisnuit de curca sau rata. Insa ii scapa in acel moment animalul. Struti? Parca ei aveau oua mari.
  "Data viitoare cand intri in cineva, ai putea sa-ti ceri macar scuze. Nu e vina mea ca nu te uiti tu pe unde mergi. Si ce capra ma-sii e cu oul ala? Te-ai decis ca masculinitatea ta nu e indeajuns de bine manifestata si ca ar fi o experienta placuta clocitul unui ou?"
  Dintr-odata, fu constienta de faptul ca individul chiar arata bine. Insa nu avea sa se dea acum la fel, dupa ce fusese lovita si insultata de el. De obicei incerca sa-si foloseasca farmecele pe cei care nu o tratau ca pe orice om.

"Nope, nu e stilul meu. Plus ca mijlocul drumului nu e locul unde sa stai si sa te minunezi ca ce frumoasa e lumea. Unii oameni chiar au treaba..."

Se uita cu o spranceana ridicata spre ea, apoi scurt spre locul din haina unde ascunsese oul apoi din nou spre ea. Il pocni revelatia si incepu sa rada tamp, trecandu-si palma peste fata. "Incuiati!" exclama, hotarind ca tipa trebuia sa fie incuiata, atat timp cat nu recunoscuse oul si nici nu prinsese aluzia la galeoni. "Incuiati peste tot!" Probabil ca il considera un zanatec care cara dupa el un ou de strut, dar asa ii trebuia, daca nu era atenta in cine se loveste. Chiar ii se parea amuzant, asa ca hotari sa nu ii stearga memoria si sa o lase sa se mire catva timp cat de nebuni devenisera oamenii.

Dar din pacate nu avea prea mult timp de pierdut, asa ca se intoarse cu spatele la ea, pregatindu-se sa plece. "Sa traiesti fericita in ignoranta ta, copila, stii doar cum zice poetul: "Ignorance is Bliss"" ii facu cu mana, inca zambind.

• "Incuiata? Nesimtitule! Cum indraznesti sa ma faci Incuiata?"se rasti ea, punandu-si mainile in sold, ca o tata de la marginea drumului, si privindu-l incruntata.
  "Si pot sa stau unde vreau eu, atata timp cat vreau si am chef", continua, pe un ton mai calm.
  Nu stia despre ce poet vorbea, pentru ca ea nu era chiar genul care sa citeasca poezii, insa incepu sa rada, privindu-l uimita.
  "Serios? Nu as fi crezut ca un om care cloceste un ou de dragoon citeste poezii", continua, accentuand cuvantul dragon pentru a fi auzita de ceilalti, desi oamenii nu era chiar atat de aproape incat s-o auda.
  "Si stai linistit, sunt foarte fericita"