Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Jurnalul cosmarurilor

Deci mie mi se pare super ficul.Next

E foarte interesant,te tine in suspans la fiecare propozitie citita.Astept urmatorul capitol ^^

Ok, eu cu intarzierile mele...ce sa fac e prea cald
Deci imi place ideea, nu am ce spune doar next. Spor la treaba in continuare, eu in general citesc ficurile, dat imi este tare greu sa mai si comentez, pur si simplu deja ma dor tastele nu degetele

Bye

Capitolul II : ,,De ce exist?”

Respiratia imi revenise din nou , inecandu.ma cu aerul cald si inmiresmat de … clor ? Am ramas tintuita locului , in genuchi , tinandu.ma de burta si incercam sa trag aer in piept . Nu mai stiam cat am sa mai resist , simteam ca fara aer am sa mor , il respiram pe gura cu atata ardoare de ma speriam pe mine insami . Bataile inimii mele se auzeau in linistea inspaimantatoare ca si cum cineva batea un gong in miezul noptii .
Aveam puterile sleite ,nereusind sa ma misc , niciun muschi nu mai era activ . Simteam ca eram ... moarta . “Oare ? Oare am murit ? Dar atunci .. de ce inima mea bate ? Dar daca .. nu e a mea ? “
Am deschis imediat ochii o lumina orbitoare lovindu.ma din plin . I.am inchis imediat , dar au inceput sa ma ustere si lacrimile si.au dat drumul , curgand pe obrajii mei . “Deci nu sunt moarta ... altfel nu as putea plange !” Incet,incet , i.am deschis din nou , obisnuindu.ma cu acea lumina .

Totul era vag si fara sens , nu puteam sa recunosc nimic , nici macar unde ma aflam . Pur si simplu vedeam alb in fata ochilor . Dar , dupa un timp scurt ce paruse o eternitate pentru mine , vederea si.a revenit . In fata mea era o fereastra deschisa larg iar in spatele ei domnea eterna noapte . In stanga mea se afla un pat cu un asternut alb si o fisa de observatii atarna de capatul acesteia . Am luat.o cu o mana tremuranda citind printre randuri cu rasuflarea intretaiata : ,, Pacientul nr.7824: Melinda Falsoder , 27 de ani , nascuta pe data : 24.09.2062 , dominiciliata in Voikans .... Probleme de sanatate : - , insarcinata . Ziua 1 : lovituri puternice ... ziua 2 : ... “ Si lista continua inca trei pagini , sau chiar mai mult .Numele de Falsoder imi parea foarte cunoscut . Era .. mama .
Mintea mi se golise imediat in urma ei ramanand doar tristetea,ura...suferinta. Da!Suferinta.Imi intrase din nou in mine , in sufletul meu , chiar daca ii oprisem accesul , dar ea nu! Tot venise dupa mine , sa ma hartuiasca . “De ce ? “Dureri groaznice loveau in jurul abdomenului , nelasandu.ma in pace . Lacrimi imi curgeau pe obrajii mei .

Brusc,un sunet ca de clanta distrusese linistea de piatra.M.am ridicat imediat in picioare intorcandu.ma cu tot corpul spre pricina sunetului . Era o usa in fata mea , de lemn, de culoare rosie. Aceasta se daduse la o parte , in spatele ei aflandu.se o femeie si un barbat . Doamna , dupa cum parea, avea un par castaniu inchis , ce cadea pe spate in carlionti , ochii ei argintii priveau camera alba , pierduta , suparata si trista , fata ei era ascutita cu trasaturi reci , in obraji avea pete intunecate , buzele erau muscate de dintii stralucitori si foarte drepti ai acesteia . Era imbracata intr.un halat alb , cu delfini ,,zburand’’ pe el . Intrase in camera urmata de cealalta persoana ce inchisese usa cu o forta nemaintalnita. El avea un aspect mai binevoitor , cu niste trasaturi fine,linistite,atragatoare.Avea un par lunguiet , pana la umeri , putin voluminos si dat cu gel , rosiatic . Doi ochi cristalini o priveau cu dragoste si bucurie spre doamna in alb , dar cate un strop de tristete le mai lovea din cand in cand .Imbracat intr.o camasa simpla , neagra si cu o pereche de bluji , se asezase pe pat alaturi de ,,iubirea’’ lui.
-Ahm..scuzati.ma!Nu stiu cum de am ajuns aici , am murmurat spre acestia , postandu.ma in fata lor .
“Melinda!Asculta.ma,te rog!”
“Nu!Chiar nu vrei sa intelegi?Nu vroiam o fa..”

Barbatul se ridicase de pe pat , apropiindu.se de mine .Se vedea clar pe fata lui nervii ce ii strabateau corpul.
“TACI!!Ce rost mai are acum ? Ai o fiica , nu esti multumita nici macar de atat? “
“Esti incapatanat!Am spus deja...NU VROIAM O FATA!”
“Si ce o sa faci acum ? Ai sa o omori ? Ai sa faci asta ? Doar pentru stupida ta dorinta in a avea un baiat?Sau...”dar se oprise . Usa se deschisese din nou , si o adolescenta de 20 de ani intrase cu un copil in brate .
“Uitati!Aceasta e fetita dumneavoastra!”zise , ii intinse copilul barbatului ,si fara sa mai zica ceva , iesise din incapere.
“Acum!Caci o avem cu noi .. ce nume sa ii dam ? “ intrebase acesta leganand copilul .

Melinda nici nu voia sa se uite la acesta , lacrimi cazand pe obrajii ei ca doua cascade.
“De ce ? De ce ? De ce tocmai mie ..??"
Nu vad rostul pentru care te comporti asa . Eu unul prefer sa o numim Jennifer . Haide Melinda. Uitate-te la ea ‘ , spuse el , punand fata in bratele ei . Doamna se uitase la ea printre lacrimi , unele cazand si pe fata ei micuta , ochii albastrii alunecand in ochii mirifici argintii.Pentru o fractiune de secunda,am sperat,ca mama sa nu mai doreasca baiat ci pe mine . Dar m.am inselat , m.a luat de cap si m.a aruncat pe jos .
-NUU!! Am tipat , dar stiam ca nu eram auzita de nimeni .
“Ce e in mintea ta ! E si copilul tau ! “
“Nu imi pasa!”
Tipau unul la altul , copilul plangand si scotand sunete foarte ascutite si eu plangeam . Aveam un gol mare in mine , pe care nu il suportam defel . Insa , galagia incepea sa se diminueze , iar lumina devenea tot mai intunecata. Fara sa imi dau seama , cazusem , lovind podeaua rece si o voce imi canta in mintea mea : ,,Wish upon a star!”

Foarte tare!Aer inmiresmat de clor .

Quote:"-Nu-mi pasa!"

Wa,ce trist cand cuiva nu-i pasa de propriul sau copil :-S si iubesc numele melinda .Ai lasat mult suspans,sunt foarte curioasa sa vad next-ul.
Si sunt la fel de sigura ca povestea va deveni si mai interesanta(asta nu inseamna ca nu este si acum).

Capitolul III

Aerul rece imi invaluiau plamanii , aburi sidefii ieseau atat pe nas cat si pe gura prin rasuflarea mea sacadata . Ei ardeau , dar nu ii puteam racori , sa abureasca la fel cum aburii intensi se distingeau in fata mea . Nu. Nu pot . Trebuia sa ajung din urma persoana din fata mea , departare cu circa treizeci de metrii inainte . Nu stiam cine era , dar aveam un presentiment ca o / il cunosc . Da . Era un barbat . Credeam .. ba nu ! Stiam ca el este . Ca e tatal meu . Fugea prin padurea rara cu bratele tinute strans la piept . Din cand in cand mai privea in urma cu teama , incapabil sa zareasca vreo silueta . Nici macar pe mine . Dar sa trecem peste mine , la urma urmei , sunt doar o fantoma in acest vis ... sau e un cosmar ? Ma opream de mai multe ori extenuata , trageam aer in piept , gatul usturand si arzand la invadarea temperaturii reci in corpul meu , dar le ignorasem .

Stiam ca asa va fi tot drumul , chiar daca nu stiam cat de lung era , dar ma hraneam cu peisajul . Da...ma sprijineam de un copac gros , capabil sa imi tina greutatea , apoi imi ridicam capul spre cer . Desi eram intr.o padure , cerul era prezent . Erau nori , albi , pufosi , probabil cu mii de fulgi de nea ce asteptau cu nerabdare ca portita sa fie deschisa iar ei sa cada incet incet in gol , gadilind inimile copiilor la atingerea blanda si rece a lor . Da , era iarna .Un anotimp al frigului dar si a frumusetii . Deasupra mea era o creanga infofolita in zapada ca cristalul , apoi o codita rosie ca focul dadea in stanga si dreapta , fulgii cazand pe parul meu , acoperindu.l in intregime , pe urma uscandu.se , iar apa imi curgea in ochi . M.am frecat incet cu pumnii si , dupa ce mi.am revenit , am privit in jos : urmele de pasi ale barbatului . Erau adanci , usor de vazut , prin unele locuri dispareau , dar in altele ma conduceau tot mai mult spre el . Toate duceau spre un arbore batran , cu crengile cazul si uscate , iar persoana pe care o cautam era in fata acestuia .

M.am apropiat incet , atenta sa nu calc vreo frunza , caci , oricat de invizibila as fi ,sunetele pe care le fac , se aud . Statea nemiscat , drept , cu pelerina neagra fluturand la fiecare adiere de vant . S.a oprit brusc , ochii lu cristalini tintuindu.ma . Pareau inspaimantati dar licareau , dadeau semne de curaj , poate chiar curaj nebun.O creanga se miscase , apoi alta si suratele lor faceau acelasi lucru , toate ridicandu.se spre cer iar o usa din trunchiul arborelui. Omul intrase iar eu in urma lui. Un rand de scari ce duceau pana in adancurile pamantului se infatisase in fata mea . Ne aflam intr.un coridor stramt , luminat de tortele prinse , iar treptele ... ei bine , erau in panta , abrupte si culmea...din lemn , apoi din radacinele arborelui . Am pasit incet , dar simteam ca voi cadea , insa , spre norocul meu , am pus piciorul pe pamant .Moale .. dar mai sigur . Peretii erau goi , reci , iar coridorul ducea tot inainte , acesta labartandu.se , pe urma impartindu.se in mai multe coridoare asemenea lui . Am ajuns in fata unei usi masive , mare , dar nicio incuietoare sau clanta . Precum cealalta , se deschise automat , fara niciun sunet . Am pasit pragul acesteia , intunericul luandu.ma pe nepregatite .

Trecusera cateva secunde pana m.am obisnuit cu acea negura , am inaintat , dar .. nu mai era nicio urma de acea persoana . Ma aflam in bezna . Nu tu indrumator , nu tu insotitor , nu tu lumina . Parca eram in van ! Am intins mainile in aer ca o oarba in cautare de un sprijin . Mergeam incet , cu pasi de soricel , iar urechile ciulite .Liniste. Simteam cum nervii se intensificau iar sangele era pus pe foc , la cum imi clocotea in vene . Credeam ca innebunesc in acea liniste inmormantala de pe alta lume , numai bocitoarele mai lipseau . Voiam sa ating ceva pe care sa il lovesc ! Am dat cu pumnii in stanga si in dreapta , durerea amplificandu.se . M.am oprit , cazand in genunchi , acestia facand cunostinta cu podeaua rece , gandindu.ma . "Sunt o fantoma , eu , prin atingerea mea , ar trebui sa intru prin obiect , indiferent de stare si fara sa simt vreo durere . "

Asta e intr.adevar ciudat . "Stai ! De unde provine lumina aia ?" M.am ridicat in picioare , cateva oase pocnind iar ameteala pusese stapanire pe mine insa am ignorat.o si am fugit spre acea lumina , sarind in ea .. sau plutind ? Nu imi pasa , insa de un lucru eram sigura : l.am gasit ! Da ! El era ! In aceeasi roba lunga , neagra , cu gluga trasa . M.am apropiat de el , punandu-ma in fata lui. Era alb ca varul , apoi palid , albul transformandu-se in verde , pe urma intr-o nuanta aprinsa de rosu . Am asteptat sa apara si oranjul , dar ,cineva intrase in incapere .
"Ai adus-o? " intrebase scurt o voce sasaita , inceata si stridenta , cutremurandu-ma la auzul acesteia . Mi-am intors privirea spre acea persoana . Era inalta , acoperit in intregime cu o roba subtire de un rosu inchis , putin sters in unele locuri .
"Da," raspunsese tata . S-a indreptat spre el , nesigur , cu mainile intinse ,pe care se afla o gramajoara mica , invelita cu o paturica cenusie .

"Aceasta e fiica ta ? Seamana cu tine , " zisese acesta , dupa ce ii descoperise chipul .
"Da...stapane . "
"Si totusi , esti sigur ca vrei sa o sacrific ? " continuase cel din fata tatalui meu , ignorand raspunsul la prima intrebare , privindu-l de sub gluga pe barbat . Liniste , si-a aplecat capul , admirand podeaua . Imi intorceam privirea de la unul la altul nedumerita . Ei voiau .. sa ma omoare ? De ce ? Mi-am indreptat picioarele amortite , spre tata , ridicandu-i barbia cu un deget . Plangea , lacrimile curgeau pe fata lui , umezind-o , insa se stersese imediat cand daduse ochii cu stapanul lui .
"Nu se va mai repeta , " murmurase el , cu maneca la gura , tremurand . "Da , e numai a ta ... stapane . "
"Iti dai seama ca daca experimentul merge , iar copila traieste , in mainile tale va ajunge din nou . Nu doresc sa am pe cap o astfel de nenorocire precum un bebelus . Poti pleca , de acum , eu ma ocup de ea . "
Tata a dat din cap , a facut o plecaciune adanca si s-a retras , indreptandu-se tot mai mult de usa . Fara sa mai stau pe ganduri , nemaistapanindu-si nervii , glasul formand cuvintele ce imi zburau prin minte .

"Opreste-te ! Cum iti permiti sa imi faci asta ? De ce ? Sunt singurul tau copil ! Tu singur ai spus ca o sa ai grija de mine si ca ai sa ma iubesti . Asa ma iubesti tu pe mine ?Asa tii tu la mine ? Atunci , de ce ai oprit-o pe mama sa faca avort ? De ce ai tipat la ea si i-ai spus sa taca atunci cand zicea ca nu ma voia? Pentru asta ? Ca intr-o zi sa ma dai pe alte maini ? Sa ma vinzi ? Sa ma vezi ucisa ? De ce nu ai facut-o cu mana ta ! Insa sa iti zic ceva ! Am rezistat in urma acestui experiment . Am trait . Si cu prima ocazie cand voi da de tine .. o sa te fac sa suferi . Asta meriti ! Intoarce-te si ia-ma din mainile acelui strain. Ma auzi ? "Tipam incapabila sa pun cuvintele cap la cap . Pur si simplu nervii imi curgeau , facandu-ma sa tremur . Am cazut la podea , patand-o cu lacrimile ce cadeau din ochii mei . Usa s-a deschis , scartiind , urmand sa fie inchis in scurt timp .
"Deci , nu ai auzit ce ti-am spus ," am rostit incet , ridicandu-mi privirea spre el , asteptand cu speranta ca el sa se opreasca sau macar sa zaboveasca .
"Tata..." soptise o voce senina , auzindu-se in incapere ca un cantec. Mi-am intors capul spre locul de unde provenise acel cuvant minunat . Era copilul . Eu ! Eu , bebelus fiind , am strigat dupa tatal meu , stiind ca sunt in pericol . Insa el , nu facuse nimic altceva decat sa mearga , usa inchizandu-se in urma lui .

Acum , eram eu , in doua variante , si acea persoana , numit "stapan" . Nu voiam sa il articulez , caci imi parea a fi fara rost , iar asta i-ar da o semnificatie anume precum : IL DESTEST ! Acesta a pus bebelusul pe podea , dezvelind-o de paturica cenusie , lasand-o total..goala. Nu imi venea sa cred . Acel om , m-a tinut acolo , in mijlocul unei camere , efectiv , fara nimic pe mine ? Cat mai trebuia sa suport ?"Cate voi mai suporta ? " Stateam in genunchi , incapabila sa ma misc , incapabila sa am vreun sentiment , incapabila sa simt vreo durere . Eram .. goala . Doar ca pe dinauntru . Am privit cum acel om a luat un castron , a pus mana in el , apoi mergand pe langa bebelus , cu pudra alba , cazand peste ea . Formase un semicerc , apoi inca unul , amandoua unite , devenind un sfert de luna . Luase un alt castron , facand la fel cu precedentul , insa , cazand o pudra galbena . Formase un soare , cu raze lungi , si subtiri . Bebelusul se afla la intersectia celor doua , dand din maini si din picioare , fara sa scoata vreun sunet .

Odata terminat desenul , acesta rostise niste cuvinte intr-o voce sumbra si o limba ce nu parea deloc pamanteana . Nu gasea litere pentru ceea ce a mormait el , deci , draga jurnal , sa imi scuzi neputinta . Dupa ce acest netrebnic , altfel nu ii pot spune , a rostit , a murmurat , a cantat , rezultand ridicarea bebelusului in aer , luna si soarele aprinzandu-se intr-un rosu nesanatos . .Iti ardeau ochii la privirea acesteia , si am fost nevoita sa imi aplec capul , dar vazusem un lucru . Toata camera s-a luminat cu acea culoare , de aceasta data provenind din copil . Am ramas cu rasuflarea intretaiata si cu sufletul la gura , nerabdarea facandu-si culcus in sufletul meu . Intr-un final , totul se oprise ,lumina revenise la normal . Mi-am deschis incet pleoapele , tensiune crestea in mine , incepusem sa ma obisnuiesc cu lumina , in fata mea conturandu-se acelasi peisaj , cei doi sateliti uniti , acelasi om la o departare de trei metrii dar totusi , lipsea ceva . Lipsea cineva . Nu mai puteam sa gandesc . Numai cateva versuri imi cantau in minte : "Even I'm the sacrifice , you wont try for me not now . Thought I die to know you loveme , I'm all alone . Isn't something missing . Isn't someone missing me . " Raspunsul venise instantaneu pe buze , rostindu-l :
"Bebelusul."