Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7

/ Jurnalul destinului (Concurs RPG)

Kennya era la ultima ora din zi. Era o vreme mohorata, cum nu suporta viperina. Se uita la geamurile care inchipuiau umbre lipsite de viata ale elevilor din banci, iar in cadrul intunecat al ferestrei de vis-à-vis un cap sfiof de batran statea si poveastea o lectie total plictisitoare despre razboiul antic dintre fortele raului si cele ale binelui. Mainile lui tremurande zvarleau cate o creta in capul unui elev ce deranja ora. Ele descriau un arc nervos si interrupt, lasandu-le sa cada inerte dup ace isi termina propozitia. Pasii lui nu se auzeau decat ca niste sunete sterse pe o tabla crapata.

Cum viperina statea cu fata apropiata de geam, aburul respiratiei ei disparea neclar in aerul din jur. Privea vitrariile geamurilor pe care poleiul le-a dizolvat intr-un fond argintiu, in timp ce fata cauta in minte ordinea unor evenimente, o farama de logica, traversand cu privirea imprejurimile Hogwartsului, aruncandu-si cate o privire pe cartea deschisa pe banca. Un singur citat ii sarise in ochi: Niciodata nu putem sti ce loc ne este destinat. Kennya sare in sinea ei. Ce este destinul? Afara cazuse ceata, iar aburii fantomatici dansau in jurul elevilor.

Ora se termina cu un sunet sters de clopotel. Kennya se trezi din visarea ei prelunga si se gandi unde ar putea sa mearga in continuare. Cum nu mai avea nici o ora, singurul loc in care putea fii linistita era vechea si mult stiuta biblioteca. Putea sa isi faca si din teme sau sa isi largeasca cunostiintele generale, si asa impusca doi iepuri deodata. Cu pasi repezi pentru a simti caldura din biblioteca, asta daca avea noroc sa fie, se indrepta spre coridorul unde era amplasata. Ajunsa acolo, deschise usa si observa ca nu era nimeni acolo, decat un singur baiat.

Cum nu se putea mai rau, caldura nu mergea si camera era uneori brazdata de o adiere rece ca gheata ce dadea la o parte izul dulceag al parfumului viperinei. In acelasi timp baiatul ce statea la ultima masa se ridicase si o lua pe acelasi cordidor ca fata. Rafturile interminabile si mari cu carti, dadeau senzatia ca vor cadea peste tine. Nu observa cand cartea pe care vroia sa o citeasca era aruncata pe jos. Se apleca sa o ia, cand caldura altei maini o simti desupra ei. Isi ridica privirea inghetata care o mistuia si observa un baiat de la Ochi-de-Soim ce vroia sa ia aceasi carte.

Acel baiat era Marius Eisenstein. Cand a pus mana lui incalzita de frumusetea cartilor si de sfiala fata de fete, si-o trase inapoi, ridicandu-se si cerandu-si scuze. Fata facu la fel, urmand ca parul ei negru si matasos sa se reverse peste pieptul sau, ridicat de sanii ei plini. Amandoi se aplecara sa ia cartea in acelasi timp, drept urmare, se lovira cap in cap, cazand pe jos. Se uitau unul la celalalt, admirandu-se, analizandu-se reciproc. Marius o analiza cap-coada, observand niste ochi profunzi, caprui spre negru, niste buze pline si rosii precum vinul, ten alb, curat, un par lung, negru ce la lumina soarelui ce i-l mangaia, se facea de culoarea ametistului.
Marius se trezi din acea clipa de transa si se puse in genunchi ridicand cartea si intinzandu-i o mana fetei aceleia "Sper ca nu te-am lovit prea tare. T-Te rog iarta-ma! C-chiar nu am vrut." spuse parca incepand sa lacrimeze. Fata ii atinse mana care inca avea multa caldura ramasa, si simti cum inima ii zbatea in piept. La fel fu si la Marius, singura diferenta ca pieptul lui se prelungea pana mai jos de burta. "U-Uite.. Poti lua tu cartea a-aceasta.. E-Eu imi voi cauta alta despre d-dragoni." spuse el balbaind cateva cuvinte si intinzandu-i cartea in timp ce ea se ridica. "Nu mai bine am studia amandoi ?" intreba fata zambindu-i cald. "Apropo pe mine ma cheama Kennya." Marius cand vazu acel zambet pe fata ei se destinse putin si putu sa indruge un "Marius pe mine" acolo, nevenindu-i sa creada. O fata, chiar frumoasa pe deasupra, ii zambise. Nu i se mai intamplase niciodata asa. Dar nu si-a pierdut cumpatul, incercand sa analizeze repede lucruri. Si-a zis "N-am de pierdut daca studiez cu ea. Poate o sa mai invat ceva in plus!", iar acesta i-a raspuns rapid "Bine!" cu un zambet larg pe fata. "Hai sa ne ducem la masa aceea, aratand spre masa unde erau deja cartile si pergamentele sale.
S-au indreptat spre masa, Kennya a pus cartea pe masa si ea si-a adus scaunul langa cel a lui Marius pentru a putea citi mai bine. Marius cand se aseza incerca sa nu faca nici o miscare brusca. A reusit. S-a asezat pe scaun fara sa faca vreo boacana. Dar lui acum ii era frica sa nu aiba contact fizic. Statea intr-o pozitie ciudata in timp ce citeau din carte, iar intr-un moment dat, fata se lasa umpic spre el. Corpul sau deveni rigid, nemiscat, incercand sa para si relaxat in acelasi timp. Caldura corpurilor lor o intarea si soarele ce stralucea pe cer si dezmierda parul fiecaruia cu razele sale. Aceasta se revarsa incet, dar sigur in sufletele fiecaruia. Amandoi simteau ca inima va iesi din piept, dar ca prin surprindere, Kennya ii prinse mana sa-i mai simta inca o data caldura, ea zambindu-i binevoitor. Marius se simtea acum in al 9lea cer.

Kennya statea si se gandea ‘Oare urmaresc vreun tel?’. Statea alaturi de Marius, savurand cu multumire atmosfera de pace si iubire; fericirea de azi parea o compensatie a zilelor cenusii de demult, cand tradarile celor mai intime dorinte se petreceau cu o extraordinara discretie, cand orice sentiment era amenintat sa dispara. In acel joc, ceea ce i se va intampla astazi viperinei, va construi un nou capitol in viata fetei. Pana acum traise din amintiri, iar din cate traise ea, toate amintirile mint. Incepand cu cuvintele, totul este fals. Viperina increase sa imprime in memorie intreaga seara.

Fara sa stie cum si de ce, ajunsese la masa cu Marius, fata zambi larg de cate ori se uita in ochii acestuia. Parea sa fie de treaba si de ce sa nu profite de aceasta ocazie. Intuitia o condusese catre o carte din biblioteca, nu putea sa ii spuna destin. Kennya nu crezuse pana acum in destin si cu greu ar putea sa o faca in viitor. Rasfolind amandoi cartea infrigurati, marius ii arata un pasaj subliniat cu creion rosu, insemnat pe margine cu doua linii paralele apasate, cu un alt creion, de culoare violacee. Erau operele si insemnarile discrete ale generatiilor trecute de demult, generatia romantica, pe cand sublinierile mai brutale, erau operele generatiilor noi.

Inca mana in mana, Kennya facu o remarcatie asupra caldurii pe care o emana corpul baiatului. Acesta zambea foarte des catre fata, uitanduse iar cu ochii in carte. Cu o miscare brusca, viperina inchise cartea si se aseza mai comod fata in fata cu baiatul de la Ochi-de-Soim. Se uitau coplesiti unul la altul, ca in fata unei ghicitori nedezlegate, incercand sa inteleaga ce se intampla. Puternice descarcari electrice sfasiau cerul si primii stropi grei ai furtunii ce se dezlantuia incepura sa izbeasca geamurile bibliotecii. Cu firea ei aventuroasa, invatatse sa se teama de orice e nou. Mai ales aproperile intime intamplatoare.

Cufundata in ganduri, inca mai uitandu-se in ochii baiatului, tresari cand ii auzise vocea."Esti bine?" intreba el. Fata se grabi sa-si alunge toate amintirile neplacute ce o coplesira de-a lungul vietii. Cu inima stransa, viperina incepuse sa isi impuna sa nu se mai gandeasca deloc la stupidele si infantilele greseli ale trecutului, care, pana si in clipa de fata ii faceau atat rau. La fel de repede cum incepuse, ploaia incetase si pe cerul maturat de vant, se scaldau razele palide ale lunii. Frigul se napusti asupra incaperii si mai mult, iar Kennya incepu sa tremure.

Marius cu o miscare putin neincrezatoare isi pusese un brat in jurul fetei. Ea ii multumi din priviri, asa ca deschise cartea la loc. Marius isi retrase man ape moment, iar ochii mari ai fetei pareau ca vor sa il retina si cu o voce aproape sugrumata ii sopti ceva la ureche. Nu isi dadu seama daca fusese sub efectul vorbelor sau numai al vocii sale, dar marius se relaxa indata si isi puse din nou mana in jurul fetei care acum citea fericita din carte. Tanara fata aproba cu o voce neutra gestul si ii stranse mana si mai tare.
"Deci pana la urma, care e treaba cu dragonii?" zise fata,facand pe nestiutoarea.

"Pai dragonii sunt niste creaturi magice puternice, depinzand de <<marca de fabricatie>> a dragonului, acestia pot fi aducatori de noroc, de bucurii, de lucruri frumoase pe scurt si viceversa. Cei aducatori de noroc provin de obicei din Estul Asiei, si sunt de prin China, Japonia." Fata il privea cu atentie in timp ce el isi explica teoriile - parca interminabile. La un moment dat, Kennya incepu sa tremure. Marius observa imediat, si se gandi ca ar fi mai bine s-o incalzeasca pe ea, decat sa stea bine-mersi fara nici un stres. Isi dadu jos roba, si i-o puse pe spate viperinei. Mireasma lui o cuprinse, ajungandu-i pana in plamani. In clipa aceea un tunet despica cerul, iar Kennya il cuprinse pe Marius, fiind speriata de acel sunet oribil ce venea de afara. Acum amandoi se aflau unul in bratele celuilalt...

In momentul acela, o usa se deschise in spatele lor si aparura umbrele unor patru caini fiorosi si silueta lui Maroon, ingrijitorul Castelului. Manati de frica si cu respiratia taiata cei doi isi dadura drumul cu repeziciune. Pentru cateva secunde, Kennya inchise ochii si se lasa sa alunece pe spatarul scaunului. Trasese o spaima buna, din categoria celor care rareori avusese parte in viata, dar era fericita. In rastimpul a doua secunde in bratele baiatului, regasise senzatiile extreme care-I dadeau sens existentei.

"Trebuie sa ma intorc la cabana ca sa ma apuc de udarea gradinei, ne vedem maine in Hogsmade." zise Maroon spre bibliotecara ce statea in biroul ei.
Marius isi indrepta spatele, evident deranjat si se uita in spate spre cei doi.
"D...da. Nici o grija. Ne vedem acolo." zise timid femeia.

Marius rase scurt simtind idila dintre cei doi. Dupa nefericita ei descindere neasteptata si palpitanta, viperina gasi rasuflarea sa rada si ea. Barbatul cu cainii se uita imediat la cei doi si apoi inchise usa biroului bibliotecarei. Grabit de repeziciunea cainilor, acesta iesi din biblioteca. Din cauza agitatiei extreme, Kennya pierduse notiunea timpului si fu uluita cand vazu ca mai ramasese o ora pana la cina. Cufundati amadoi in biblioteca ce parea parasita, Kennya profita de linistea ideala ca sa inceapa un dialog. Din nou, cand deschise gura, timpul isi opri scurgerea.

Impatimita fata zise ca ar trebui sa plece pana in Camera de Zi sa se schimbe pentru cina, insa cand se ridica, o mana fierbinte o prinse de incheietura. Cu ochii mariti si mainile neindemanatice, aceasta dadu sa se intoarca. Cand vazu privirea baiatului, implorando sa mai stea, aceasta se aseja fara nici un sunet din nou pe locul ei. Mana lui Marius inca era inclestata de incheietura fetei. Kennya incerca sa se scuture de fantomele trecutului si cu inima batandu-I frenetic, isi lasa capul pe pieptul baiatului de la Ochi-de-Soim. Ca sa-si potoleasca fierbinteala, acesta o lua din nou in brate.

La acest contact delicat Kennya crezu ca o sa-si dea suflarea. Ce s-ar fii intamplat daca isi ridica privirea spre ochii lui? Cu o infinita precautie, dintr-o simpla chemare muta, indrazni doar sa isi lipeasca capul si mai tare de pieptul acestuia ca sa ii asculte bataile inimii. In secunda urmatoare se trezi sub mangaierile lui, parul fiind pieptanat usor de catre mana lui dreapta. Fata inchise ochii iar si incerca sa simta minunata senzatie de bine. Avea acea expresie mult cunoscuta de mata pofticioasa, care se lingea pe bot de smantana.

"Parca ai fii o pisica care toarce multumita dupa ce s-a lins pe furis de toata smantana."Erau cuvintele lui Marius, pe care acesta I le soptise tandru si glumet cand s-a trezit cu viperina in brate. Coincidenta sau nu intre gandurile ei si vorbele lui, fata incepu sa rada, starnind un zambet baiatului de la Ochi-de-Soim. Cu inima usoara, se uitau unul in ochii altuia, incercand fiecare sa gaseasca secretul ascuns in spatele lor. Pareau amadoi sub efectul unei potiuni magice cu o unica dorinta arzatoare.