Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale

« Previous 1 2 3 4

/ Jurnalul unei zane

Nume : Sharma
Prenume : Sanara
Prietenii imi spun doar Sana
Varsta personajului : 18 ani
Specie : zana
Scoala : Hogwarts pentru Vrajitori si Magicieni
Casa : Cercetasi
Materia Preferata : Transfigurari
Sange : Pur
Patronus : Dragon
Locul nasterii : Fenwick Island, Delaware, SUA

Cate ceva despre mine :

Descriere personala:
-Fizica: inalta, 1,87 m, Satena, parul lung, ochi verzi ca smaraldul si o pereche de aripi ca de fluture, de culoare verziiar marginile negre cu pete albe.
greutatea 75 Kg, stilul care il afiseaza in public: Prefer rochii de zi, de noapte, lungi sau scurte. Imi place culoarea verde si nuante de verde si albastru. In timpul misiunilor sunt imbracata intr-o fusta scurta si o bluza scurta care lasa sa mi se vada buricul. Culoarea este desigur verde, acest costum lasand impresia a fi facut din frunze.
-Psihica: Sunt o fata visatore, curioasa, ambitioasa, timida fata de oamenii simpli, dar sociabila cu vrajitorii si am simtul umorului.

Partea I

"O viata printre incuiati".

Introducere:

M-am nascut intr-un orasel mic dar frumos din Statele Unite ale Americii. Deoarece majoritatea familiei mele a fost ucisa inainte ca eu sa ma nasc iar mama mea, pe cand aveam doar 3 luni, am fost crescuta de matusile mele Josephine si Selene. Matusile mele sunt cele mai bune matusi pe care si le poate dori orice copil.
Matusile mele tin si sarbatorile incuiatilor dar si sarbatorile vrajitoresti.
Am inceput sa vorbesc mai devreme decat copii obisnuiti si am inceput sa am o inclinatie spre a invata. La 3 ani stiam deja engleza iar la 4 ani eram capabila sa vorbeasca fluent 3 limbi straine: engleza, franceza si germana. primul contact cu magia a avut loc cam tot pe la varsta de 3-4 ani, dar nu coonstientitizam prea multe. Micile rani si julituri cauzate din joaca si neatentie, care la incuiati dureaza cateva zile sau saptamani dupa caz, mi se vindecau complet in mai putin de 5 minute. La varsta de 12 ani, incep sa faca cunostinta cu puterile paranormale.
Aceste lucruri deja mi le-am facut cunoscute. Insa pima parte a acestui jurnal cuprinde perioada pe care inca nu v-am destainuit-o. Cea cuprinsa intre 5 si 12 ani.
Mai exact momentele care mi s-au parut cele mai interesante.

Episodul 1-O excursie la munte.

Era o frumoasa dimineata a unei zile de primavara, in luna Martie. Matusa Josephine veni in camera mea.
"scumo, trezeste-te. Ai uitat de excursie?"
Eu: Care, unde, ce excursie?
Josephine: "Excursia in Alpi, pe care ti-o doreai atat de mult"
In timp ce eram la baie si ma spalam, apoi in camera mea cand ma imbracam si ma pregateam imi venira gandurile urmatoare:
Eu: Dar de unde stiu matusile mele, ce imi doresc? Doar nu le-am spus niciodata nimic despre asta" Sa fi vorbit cumva in somn? nu, nu cred. A mi-am adus aminte, acum 3 luni de ziua mea, cand mi-am pus dorinta, si am suflat in lumanari", nu nu cred ca poate fi posibil ca matsile sa imi citeasca gandurile. Sau pot?.... mai bine nu le intreb nimic, nu vreau sa le supar. Cel mai bine e sa ma bucur de excursie
Matusile mele se straduiau sa tina un secret pe care aveam sa il aflu mai tarziu la implinitea varstei de 16 ani. De aceea incercau sa se poarte cat mai normal asemenea incuiatilor, foloseau mijloacele specifice lor si se foloseau de tehnologia lor. Si desigur luase infatisarea lor.
Aveam o masina Lexus IS 250 de culoare alba. Ne-am urcat in masina, matusa Selene se urca la volan iar matusa Josephine in dreapta ei, iar eu pe bancheta din spate. Am mers cu masina pana la aeroportul din Dover unde matusile au lasat masina intr-o parcare subterana a aeroportului. La aeroport dupa ce matusile mele au cantarit bagajul si l-au predat spre a fi urcat in cala avionului, decat sa stam degeaba in sala de asteptare, doar mai erau vreo 3 ore, pana la decolarea avionului, matusei Selene ii veni o idee.
Selene: Hai sa mergem la cinematograful din incinta aeroportului.
Josephine: E o idee excelenta, Selene.
Matusile ma lasasera sa aleg eu filmul pe care doream sa il vad. Desigur pe atunci, filmele de animatie erau in topul meu personal. Asa ca am ales filmul singurul film de animatie care era inscris pe tabelul de la intrare. Deoarece a trecut foarte mult timp de atunci, nu imi mai amintesc ce film a fost. Apoi matusa Josephine merse la casa si cumpara biletele. Imi amintesc faptul ca filmul m-a facut sa rad si sa ma simt farte bine si aproape am uitat cand a trecut cele 2 ore. Apoi Am mers la Mc Donald's-ul din incinta aeroportului. Din nou matusile imi lasasera mana libera.
Selene: Sanara, alegeti orice vrei, oricat doresti, nu te uita la pret"
imi amontesc ca mi-am cumparat un Big Mac, un hamburger Dublu, o portie de cartofi prajiti cu salata si 3 sticle de suc la 0,5 l.
Toate astea au costat in jur a 50$, matusile isi luasera si ele cate un hamburger si un suc.
Cand mai aveam putin si termiam de mancat, se aude din difuzoarele aeroportului: "Toti pasagerii pentru cursa spre Innsbruk sa se pregateasca la pista 3. Aveti la dispozitie 15 minute"
Josephine: Sanara, grabestete, sa nu pierddem avionul"
Dupa ce am terminat de mancat in graba, si mi-am luat cu mine una din sticlele de suc pe care nici macar nu o desfacusem, iata-ne ca ne indreptam spre pista nr 3.
Dupa controalele de rutiona, aveam permisiunea de a intra pe pista. ne indreptam spre avion si ne urcam in el. Tot atunci pe cand ne urcam in avion se auzi vocea crainicului care grabea lumea sa se urce in avion. "Pasagerii catre cursa Innsbruck, va rugam sa va gabiti, mai sunt doar 5 minute pana la decolare"
Ne-am luat locurile in avion. Avionul avea pe fiecare parte cate un rand de banchete a cate 3 locuri fieare. Ne-am asezat pe una din banchtele de pe partea dreapta a avionului, undeva mai spre mijlocul lui, cam aproape de aripa lui, insa vizibilitatea catre sol nu era deloc inurcata de aripa. Eu luasem locul la geam, matusa Selene chiar langa mine si matusa Josephine langa matusa Selene.
Se auzi vocea pilotului in difuzoare. "Stimati pasagei, puneti-va centurile de siguranta, si pregati-va de decolare. Mai sunt doar 2 minute pana la decolare".
Ne punem centurile de siguranta, si apoi urmam toate instructiunile pilotului.
In curand incepu sa se auda zgomotul celor 4 motoare. Si avionul se misca usor pe pista, Incetul cu incetul prinse viteza si incepu sa se inalte. In scurt timp eram desupra orasului Dover, apoi avionul trecu pe deasupra oraselor: Philadelfia, New York si Boston. Cand avionul era deasupra New York-ului eram foarte bucuroasa. Reusisem sa vad:Cartierul Manhattan, centrul financiar Wall Street, Empire State Building, turnurile gemene ale World Trade Center (care pe atunci inca erau in picioare), cand ajunsesem deasupra Wahington-ului am putut vedea Casa Alba si Pentagonul. In scurt timp Avionul trecu si peste orasul Boston si trecu granita cu Canada. Trecem fulgerator peste Nova Scoþia si avionul isi schimba directia de mers la dreapta, catre Europa. Peisajul devine monoton. Doar luciul apei Oceanului Atlantic.

(continuarea maine seara)

Ma bucuram mult ca voi vedea muntii Alpi, insa timp de 3 ore nu voi vevedea decat luciul apei Oceanului Atlantic. Ma cam plictiseam.. Ne0am desfacu centurile de siguranta, ceilalti pasageri desfacandu-sie si ei mai de mult. Si am inceput sa ma plimb impreuna cu matusile prin avion. Senzatia pe care o aveam era la fel cu aceeasi senzatie cand te plimbi dintr-un capat al altuia al autobuzului in timp ce acesta merge. Mergem catre restaurantul avionului.
-Matusa Josephine, doar ce am mancat pe aeroport.
-Nu, mergem la restaurant. Vreau doar sa iti arat un salon al avionului mai deosebit.
Trecem prin restaurant, si matusa deschide una din usi pe care era desenata o ruleta. Inauntru cativa dintre pasageri, jucau de zor, unii carti, altii zaruri, etc
-Oau, ce este asta?
-Foarte putine avioane au asa ceva, spuse matusa Josephine)
-Asta e unul din locurile unde incuiatii isi lasa cateodata si intreg salariul. Se numesc cazinouri. De obicei sunt amplasate la parterul hotelurilor insa si unle avioane au asa ceva. (veni completarea matusii Selene)
Matusa Selene se duse si cumpara o fisa pentru un joc la ruleta. Alese un numar si in timp ce ruleta se invartea bolborosi ceva neinteligibil, si bila se opri exact pe numarul ales. Castigase o suma care era echivalentul a 3 bilete de avion Dus-intors catre Innsbruk. Uite asa matusile isi castigasera inapoi banii cheltuiti pe bilete.
Apoi ne intoarcem si trecand peste locul nostru, Chiar daca aveam bilete la clasa Economic, trecem prin clasa Business si ajungem la Clasa I. Aici observam foarte multe dotari ale avionului, chiar si un TV cu plasma. La tv incepuse un film de comedie. Eu privea filmul nederanjata, si absorbita de film, nu stiu cum se facuse ca matusile castigasera negocierea cu personalul de a ma lasa sa privesc filmul.
Filmul se termina si mergem inapoi la locurile noastre.
Ma uit pe geamul avionul si incepu sa se vada Europa. Intai vazusem Lisabona si Madridul, apoi orasele din franta si Parisul, orasele din Germania si Berlinul si in sfarsit intram pe teritoriu Austriac. Observ orasele Linz si Salzburg, apoi in umatoarele 10 minute intram in spatiul aerian al orasului Innsbrul. Se aude din nou vocea pilotului: "Stimati pasageri, puneti-va centurile de siguranta, si pregati-va de aterizare".
In scurt timp coboram din avion pe aeroportul din Innsbruk. Luam un taxi pana la hotel si dupa ce ne cazam, si ne lasam bagajele, luam intai un tramvai care ne duce pana aproape de statia telefericului. urcam pe poteca ce duce catre teleferic. La teleferic era coada. Dar mergea deosebit de rapid. Descopar cu uimire ca aici cumparai o cartela magnetica de la un automat care o validai la intrarea in statia de teleferic. Era un sistem de tiketing deosebit.
Intr-un sfert de ora eram in teleferic. Alpii se vedeau minunat. Era o priveliste uimitoare. In cinci minute ajunsesem in varful muntilor. Ne indreptam catre cabana.
pe parcursul celor 5 zile cat am stat, parcursesem cateva trasee montane lungi, dar asta este o alta poveste, ce o voi continua maine seara.

Astazi am sa va spun cateva din lucrurile care m-au surprins.
Vârfurile pãtate cu zãpadã, gheþarii, lacurile alpine, vãcuþele ºi casele la altitudine, faptul ca toti turistii isi lasau masina in parcarile de la poalele muntelui si faptul ca austriecii la fel ca si elvetienii reusesc sã îmbine, în mod echitabil, dimensiunea comercialã a turismului cu respectul pentru naturã, ridicând grija pentru mediul înconjurãtor la rang de datorie, iar traseele montane sunt bine marcate.
Dupa cum am sppus si data trecuta telefericul ne duse in varful muntilor. Insa nu in cel mai inalt. Intai ne-a mdus catre cabana unde am intrat si neam dus la bar. Am servit cate o ciocolata calda fiecare.
A acum mi-am amintit ca nu am spus nimic despre sora mea. Sora mea, mai mare cu 4 ani, Katrina. La acea vreme nici nu stam ca am o sora si un unchi. La acea vreme, ea se afla in grija unchiului meu. Despre ea avea sa aflu tot in ziua cand implineam 16 ani. Asa ca o sa povestesc la momentul potrivit.
Acum revenind, dupa ce servisem cate o ciocolada calda, matusile negociau un traseu pe care sa il urmam.
Dupa ce matusile se hotarasc in privinta unui traseu, plecam spre Fluchthorn, Piscul de sud.
Traseul era de un nivel mediu. O luasem pe traseul pentru alpinistii incepatori.
Aici din nou am vazut ceva ce nu puteam intelege la acea vreme. Cu mie imi plac foarte mult animalele, eram atenta mai ales la veitatile mici de genul soparlelor si salamandrelor. Am dat si peste o salamandra neagra. Dupa ce am pus mana pe ea, matusile mi-au cerut-o asa ca leam dat-o. Imi amintesc ca m-au convins cu greu. Eu citisem povesti despre vrajitoare care ucid salamandrele spre a le lua sangele sau diverse part din corp. Dupa ce m-a convins, imi amintesc ca matusa Selene folosi o vraja asupra salamandrei care pratic se evapora. M-am mirat cand atunci cand neam intors acasa, o gasisem intr-un terariu pe masuta din holul de la intrare, pe care stiam sigur ca atunci cand am plecat in excursie, masuta era goala.
Atunci fiind mica vedeam unele lucruri pe care matusile le faceau si care tineau de magie insa aveam sa le inteleg mult mai tarziu. Chiar daca ele se straduiau sa se poarte cat mai normal asemanator incuiatilor, pur si simplu cateodata nu se puteau abtine de la magie sau erau nevoite sa o foloseasca.
Dupa ce matusa Selene facu salamandra sa dispara, mergeam in continuare spre varf. Peisajele erau superbe.
Ne apropiasem de varf. Pe masura ce ne apropiam de varf, se facea mai frig. Zapada era intr-un strat destul de mare.
Acolo in varf, 2 grupuri de turisti, cei din primul grup germani si cei din al 2--lea grup francezi se jucau cazemata. ne-au invitat si pe noi in jocul lor. Desigur ei isi alesesera taberele dupa nationalitate. Cum numele de familie ale matusei Selene (Wagner) avea rezonanta germana, turistii germani o invitase sa fie de partea lor. Eu si matusa Josephine fiind de partea francezilor.
Dupa ce ne-am imbulgarit bine de tot si eram in toiul bataliei, scorul era de partea nemtilor iar echipa francezilor nu se tinea mai prejos, scorul fiind strans. Dar spre finalul bataliei, victoria a fost de partea echipei franceze.
Dupa acest joc, cele 2 grupuri de turisti ne-au invitat sa mergem cu ei la cabana. Erau cazati la cabana unde noi servisem dimineata cate o ciocoolata calda.
Ne asezam la o masa unde gasim meniul. Era un meniu bogat, asemanator unui restaurant.
Ne comandam fiecare cate o portie de cartofi prajiti cu friptura si salata pentru inceput.
Matusile vorbesc cu turistii. Din nou am o mica uimire. Si matusa Selene si matusa Josephine, vorbesc cand in germana, can in franceza, raspunzandu-le fiecaruia, in limba sa. Matusile reusisera sa atraga si atentia unor incuiati de la mesele vecine asupra lor. Acest incuiati erau un Italian, un elvetian si spanipol, care se bagase si ei in discutie desigur fiecare in limba lui natala.
Matusile desigur descurcandu-se perfect la a vorbi 5 limbi straine deodata, lasand-ul mut de uimire chiar si pe ospatar, care facuse gresala de a pune pariu cu ele, chiar pe consumatie, si nu pariu simplu, ci dublu sau nimic. Adica in caz ca matusile reuseau pe langa ca matusile nu plateau nimic, el se angaja sa le dea atata cat valoreaza consumatia pentru ele si pentru mine.
Nu am putut uita expresia fetei ospatarului cand a pierdut pariul.
Cele 2 grupuri de turisti, germani si francezi si cei 3 de la masa alaturata, s-au oferit sa ne mai faca si ei cinste cu cate ceva. Bere si sampanie pentru matusi si suc pentru mine.
Veselia era in toi, incepura sa se spuna si glume, insa eu nu puteam pricepe decat limbile franceza si germana.
Dupa ce "petrecerea" s-a terminat, eu si matusile am mers intr-o camera oferita pe gratis de ospatar pentru o noapte, caci se lasase seara.
Era cea mai buna dintr camera avand si tv, cu antena prin satelit.
Ne bagam fiecare in paturile noastre si privim la tv. Eu aveam un pat simplu iar matusile aveau 2 paturi suprapuse.
Spre miezul noptii dupa ce matusile adormisera imi dadusera mie telecomanda, si dadusem eu pe un post german. Nu am privit prea mult caci in curand si pe mine ma cuprinse somnul. Asa ca sting tv-ul si ma intor p[e o parte si adorm imediat. Dimineata ma trezeste matusa Selene. Masa in camera era deja pregatita.
Matusilor le veni ideea sa facem coborarea muntelui pe jos, pe un alt traseu fata de cel care am venit.
Dupa ce am mancat, cand iesim din camera, turistii germani si francezi cu care conversara matusile seara trecuta, erau la barul cabanei, la cate o tigara si o bere. Le invitara din nou pe matusi, ele acceptara dar le spuse ca nu putem sa stam mai mult de un sfert de ora. Cand dori sa le serveasca cu cate o tigara, ele ii refuza, acceptand doar cate un pahar de bere.
Dupa cele 15 minute care la insistentele turistilor se transformasera in 30 de minute, ne despartim, ne luam ramas-bun de la ei si plecam mai departe sa coboram muntele pe jos.
(Asta este desigur alta poveste care o voi continua maine seara)