Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale

1 2 3 4 Next »

/ Just a life...

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
Stai ca se taie firul.Ce face???? Te lasi pe spate si stii ca ai incredere?Haide fa pasi! Daca te lasi pe spate,si un perete e cel mai de incredere lucru existent vreodata.
Increderea? Vrei sa stii ce e asta? In primul rand nu se face,nu o ai,si nici nu o vei avea daca nu o castigi.Increderea in tine trebuie sa infloreasca,increderea celorlalti trebuie sa o castigi prin felul tau de a fi,si increderea in persoanele speciale...o gasesti tu singur atunci cand iti este cel mai greu. Si ce e mai frumos atunci cand exista incredere reciproca?
Persoana pe care am admirat-o cel mai mult in viata,are respectul,increderea si mi-as da si viata pentru ea.Dar...e un EL.Nu e un baiat anume care mi-a luat inimia.E doar o persoana care a fost cu mine din ziua in care m-am nascut...pana acum! Daca mi-ar cere sa inchid ochii pentru totdeauna pentru el....as face-o cu zambetul pe buze.De ce? Pentru ca e EL! E fratele meu...persoana care nu m-a lasat niciodata sa plang.Desi erau certuri groaznice...o facea fiindca ma iubea.Iar,daca nu era el...acum statea pe o banca in parc,cu tigara in mana si berea langa mine.Tigara? Da...Maria si Coca mi-ar fi fost prietene.Si doar el m-a facut sa imi dau seama ca eram un copil care nu stia pe unde sa o apuce si cum sa fie el insusi.De aceea eu ii datorez tot ce am acum.Prietenii,tot cu ajutorul lui sunt facuti,respectul...daca nu ar fi fost el,eu nu cred ca mai eram acum.Totul e din cauza lui! Si totusi! Sunt un copil mic si prost...de ce are atata incredere in mine?
Numai azi mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat sentimentul acela cand cineva chiar stie ca tu faci bine...cand te sustine si crede in ideile tale. Nu...nu a fost ceva maret.Si-a lasat doar vederea pe mainile mele...si,desi mana imi tremura mereu,el imi zice "Haide ca poti!".Banal...stiu.Dar asta m-a facut sa imi dau seama ca,ceea ce simt eu pentru el e reciproc.Adica ma refer la increderea eterna pe care eu i-o dau.
Radeam de el? Imi bateam joc? Eram o proasta!
Numai acum mi-am dat seama cat a insemnat el pentru mine si cate a facut,doar sub pretextul ca sunt "mica" si "neputincioasa".Niciodata nu mi-au placut personajele negative...ar trebui sa ma urasc pe mine,dar nu o fac.
Nu inteleg cum de nu mi-am dat seama...dar...fara el eram nimic.Iar nimicul nu e nici praf,nici pulbere,si in nici un caz nu e aer.Ala asigura viata...eu nu asigur nimic...traiesc de pe spatele lor,si inca mai am si pretentii.
Crezi ca e o meditatie? Fugi de aici!
E doar ceea ce ma face mereu sa imi dau seama ca mi-am promis candva ca nu o sa mai scot cu clestele lacrimi din ochii mamei mele,fire de par albe in capul tatei,si nici un sentiment de dezamagire fratelui meu.Si tot cel care ajungea sa ma considere sub asteptarile lui ma ajuta.De ce? Pentru ca ii sunt sora.
Si doar acum mi-am dat seama ca eu ii eram sora lui...dar el nu.El ma ajuta si era cu mine mereu,insa eu...eu eram ca o tenie care profita de bunurile primite.
Atat de proasta...si totusi atat de vicleana.
Nu...nu e un compliment,ci e un complex.Si totusi...am si eu momentele mele