Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Just me and my life..

Oke, o sa descriu si eu cate ceva din ceea ce mi se intampla in fiecare zi. Sper sa va placa.

Luni
"Diana. Scoala-te!"
Perfect. Pur si simplu perfect. Ce poate fi mai frumos, luni de dimineata, decat sa te scoale tatal tau, de parca ai fi dormit vreo 20 de ore? Mda, poate ca pentru el e mai usor. Dar eu sunt mereu chiauna. Mai ca mi-as dori sa ma scoale ceasul (pai normal, doar nu ma scoala oricat de tare suna).
"Huh.. Mie somn.. Nu vreau sa merg la scoala" mormai eu, trecandu-mi o mana prin par.
"Vezi daca ai stat pana tarziu ieri-noapte?" imi face el morala, si apoi iese pe usa.
Raman cateva clipe privind spre usa, apoi ma arunc in pat si imi pun perna pe fata. De ce naiba trebuie sa ma scol atat de tarziu??
"DIANA! Hai sa mananci!" ma striga mama, din bucatarie.
Huh? Ce? Nu din nou.. Ma ridic in picioare, ciufulita, cascand de mama focului. Beau in graba o cana cu lapte, si ma duc la dulap. Cum nu avem uniforma, ma pot imbraca dupa cum doresc (ma rog, nici chiar). Dar cum e deja tarziu, ceasul indicand ora 7:30, nu am timp sa caut ceva care sa imi placa in mod special, asa ca inhat repede o pereche de blugi, o bluza neagra, si imi pun tenisii in piciore.
Acum urmeaza partea mai grea: trebuie sa imi fac ghiozdanul. Bombanind, ma asez pe scaun, indesand carti in geanta. Ceea ce dura aproximativ 10 minute, avand in vedere ca: unu, sunt foarte multe carti, si doi, sunt mai mult decat dezordonata.
In sfarsit, am reusit sa il fac. Deschid televizorul, la stirile din sport (Pro Tv) cu o mana, cu cealalta pieptandu-mi parul incalcit. Blestem putin si ma uit la ceas: 7:50. Ceee??? Mai am doar 10 minute?? Dau o fuga la mama, o pup si iau niste bani, si o zbughesc afara din casa, punandu-mi geaca pe drum. Bineinteles, la ce noroc am eu, afara era mai mult decat urat. Ba ploua, ba batea vantul, ba.. amadoua. 'Urasc Bucurestiul!' imi zic in gand, in timp ce intru pe poarta scolii. Singurul lucru bun: stau aproape de `cladirea terorii`. Intru in scoala, il salut pe body-goard si ma indrept spre clasa mea, de la parter. Cum deschid usa, galagia ce se revarsa din incapere imi sparge urechile. Perfect. Asa ma pot trezi si eu. Imi pun repede ghiozdanul pe scaun, si ma indrept spre prietenele mele.
"Hei" fac eu adormita. "Ce avem ora asta?"
"Istorie..." raspunde una dintre colege, cascand. Ma stramb usor.
"Vreti sa spuneti 50 de minute cu hoasca aia? Please, kill me.." fac.
"Te omoram cu placere.. Dupa ce trece ora.." bombane cea mai buna prietena a mea, aruncand in ochi in caiet. O urmez. Doua pagini de invatat?? Ce suntem, roboti, sa putem retine totul?
"Daca ma asculta hoasca aia batrana nu stiu ce fac" zic. Toate tac. "Ce e fetelor?" rad eu, apoi ma intorc. "Ooops" imi scapa. Profesoara tocmai intra in clasa. Ma uit la colegele mele; mai - mai sa cada din picioare de ras. "Mda, ce dragut ca m-ati avertizat" le soptesc, apoi ma asez repede in banca mea. Din fericire, profesoara nu auzise nimic. Era prea ocupata sa isi faca loc printre banci (deh, ar trebui sa mai slabeasca..)
"Asa.. Sa vedem pe cine ascultam azi" face. Ne uitam unii la altii. Nici nu se asezase bine, si deja incepea? "Hm, hm.. Aveti cu totii o nota.. Ia sa vedem.. Mara, ce am avut de pregatit pentru azi?". Rasuflu usurata. Nu avea obiceiul sa asculte doi in aceasi zi.
"Pai.." face Mara, uitandu-se prin clasa, cautand `sursa de inspiratie`. Asteapta cateva secunde doamna, apoi se uita la noi. "Ia sa vedem cine stie titlul.. Hm.. Stefan are nota.. Diana" face, ranjind la mine. Raman stana de piatra. Ultima lectie??
"Aaaaa.... Pai.. Am avut de pregatit.." incep eu. "Olanda!". Oh, da.. Mi-am amintit in ultima clipa.
"Mda.. Bine.." face profesoara. "Ai putea sa imi spui cate ceva despre lectie?"
"Pai.. Aaa..". Deja devenea un obicei sa spun asta. Mai ca i-as fi spus eu vreo doua, dar pixul ii era foooarte aproape de catalog. Din fericire, ma salveaza colegul meu de banca, raspunzand in locul meu. 'Thanks, Cristi' imi zic in gand, usurata.
"Foarte bine. Acum, Mara, spune-mi cate ceva despre lectie".
Inchid ochii, si imi pun capul in brate. De cateva ori era sa adorm - mda.. - si doar ghionturile colegilor ma ajutau sa stau treaza. Cand imi ridic intr-un sfarsit capul, o aud pe profesoara spunand:
"Mara, nu ai invatat.. Nota 6!" face, si trece ceva in catalog. Eu raman cu gura cascata. Macar Mara spusese ceva.. Si i-a dat 6? Ce baba idioata.. "Diana, pe tine te ascult data viitoare" face. Ma zgaiesc la ea.Cum adica, pe mine?? "Si daca tot o sa te ascult, ia spune-mi, ia spune-mi in ce an a fost infiintata Comapnia Indiilor Orientale?" ma intreaba, zambind `diabolic`.

Stiu ca nu e prea amuzant, dar nu la istorie e `actiunea`.

Wow, chiar e o moda sa descriem zilele de luni .
Dragutz inceput ... astept nextu`... si Olanda la istorie??? Credeam ca despre Olanda se invata al Geografie, dah ma rog...
Next please...

povestesti frumos... dar e enrvant ca toti va opriti la ceva interesant, sau la ijlocul actiunii

ce-i drept si eu fac asa, dar nu conteaza...

Poi e logic sa facem asa, ca sa tinem publicul in suspans.
Cel putin, eu una, ador sa fac asta, de si si pe mn ma enerveaza chestia asta cand sunt eu cititoarea .

Mda, se invata si la istorie >< (cel putin noi invatam)

In ce an?? De unde sa stiu eu? Eu nici macar nu stiu unde se afla Olanda pe harta (mda, astea e partea de geografie, dar oricum..) si sa stiu cand a fost formata Compania Indiilor Orientale??
"Pai.. Aaa.. 160... aaa..." fac eu, incercand sa imi amintesc cifra blestemata ce imi mai lipsea. "2" imi sopteste colegul meu de banca. Numarand in gand de cate ori ma scapse de bucluc (va trebui sa fac la fel pentru el..) ii zic doamnei, multumita de mine: "1602!" Dupa fata doamnei usor dezamagita ca nu imi putea da un 2 (hoasca afurisita!) mi-am dat seama ca am nimerit-o. Cu o expresie ce spunea `hai, mai aveti si alte intrebari? sa va vad!`mi-am reindreptat atentia spre caiet, ignorand-o pe profesoara cu tot `respectul` de care eram in stare. Respect care este egal cu zero.
Se suna intr-un final! O zbughim cu totii afara, nebagandu-l in seama pe body-guard, ce ne tinea prelegeri cum ca: "Nu trebuie sa va grabiti. Stati cuminti. Unde plecati asa dezbracati?", bla-bla-bla. Din pacate, avea putina dreptate. In doua minute, eram uzi pana la piele, si infrigurati. Si, normal, la cat suntem de `destepti`, nici nu ne luasem gecile, deci trebuia sa purtam hainele ude. Plouati (si la propriu, si la figurat) ne-am tarat inapoi in clasa, lasand in urma noastra o dara mare de apa (care normal, ne-au atras nenumarate reprosuri de la femeile de serviciu) si ne-am intors in clasa.
Uda pana la piele, m-am trantit in scaun, si m-am uitat in orar. Ora a doua: Franceza. What the fuck? Nu stiu nimic la franceza! Nu pot sa leg nici macar doua cuvinte amarate, ca sa nu mai spun texte intregi, pe care ar trebui sa fim in stare sa le citim, dupa cum spune doamna, Da, ar trebui sa fim in stare. Insa nu suntem.
Vine profesoara, si ne pune sa ne taram pana la sala de engleza. O ascultam, cuminti. Nu trebuia sa ii dam ocazia sa tipe la noi de la inceputul orei, cum facea de obicei. Oricum, parea dornica de cearta, asa ca nu am scos nici un sunet. Ma asez cat mai in spate, impreuna cu prietenele mele, rugandu-ma sa nu ma asculte. Dar bineinteles ca nu mi se indeplineste dorinta...
"Diana! Ce am avut de pregatit pentru azi?" intreaba. Dau grabita paginile din caiet, incercand sa gasesc unde era scris "Devoir". In sfarsit!
"Erm.. De la pagina 87, exercitiile 2, si 3." zic cu jumatate de gura, sperand ca profesoara sa nu ma puna sa spun in franceza. Bineinteles, nu scap. "In franceza, te rog" zice doamna mieros. "Pai.. Aaaa..." zic, gandind febril. Nimic. Nici o idee. "Am invatat numeralul de nu stiu cand! La fel si celelalte cuvinte" face doamna. Imi dau ochii peste cap, abtinandu-ma de la o remarca nu tocmai politicoasa. Poate ca ea stie cuvintele, dar eu habar nu am sa spun cum sa ma prezint, dar sa spun ce tema avem?? Arunc o privire spre colegele mele, ce mai aveau putin si izbucneau in ras. Mda, halal prietene.
"Citeste exercitiul 2, te rog". Ceee?? Nu i-a ajuns cat m-a torturat? Ii arunc o privire, si ma uit in carte. Totul era ciudat, neobisnuit, de parca ar fi fost scris intr-o limba neobisnuita. De fapt, pentru mine chiar asa e.. "Aa.." zic, recapitulandu-mi in minte regulile de pronuntie."C-omplete con-convenablement ces con-signes" reusesc sa citesc eu cerinta intr-un final, mandra de mine. Din pacate, profesoara nu era multumita doar cu atat, si ma pune sa citesc intreg exercitiul. Damn! Dupa 10 minute de chin, si batai de cap, reusesc sa il spun. Si bineinteles, profesoara nu e multumita!. Cu o fata de parca as fi spus cine stie ce, ma lasa in pace, reintorcandu-si atentia spre colegii mei cu accent tres bun.
Dar nici macar asta nu a durat mult; a inceput ca de obicei sa ne tina morala, sa nu spuna ca suntem nu stiu cum, sau ca am facut nu stiu ce, ca in fiecare zi. Si te mai miri de ce se trezeste de multe ori cu guma pe scaun, sau cu injuraturi prin sala de sport. Ca sa nu mai pomenim de comportamentul `nostru` cu `dansa`, care nu este deloc potrivit pentru elevi cu `pretentii` cum ne spune mereu ca suntem. Mda, poate in visele ei. Ce pretentii avem noi? Sa trecem clasa la germana.. Sa nu ne dea test la fizica.. Si cam atat. Chiar e prea mult??
Ding! Ding!
Ce sunet minuntat! E pauza! O zbughim cu totii din sala de engleza, uitand chiar sa o salutam pe doamna. Dar ce conteaza? E pauza mare! Din pacate, cand ajungem la usa, constatam ca iar e incuiata. De parca in clasa noastra ar fi ascunsa cine stie ce arma nucleara. Ne postam cu totii in fata usii, blocand tot culoarul. Intr-un tarziu, vine o femeie de serviciu si ne deschide. Liberiiii... Ne grabim in clasa, impigandu-ne, fiecare incercansd sa ajunga cat mai repede. Imi bag mana in buzunar. Bani: Bifat. Acum doar trebuia sa gasesc pe cineva care sa se duca la Fornetti, sau sa vine cu mine. Nimeni nu vrea. Damn it. Ma duc la iesirea din scoala. Nu ma lasa body-goard-ul sa ies. Double damn it! Ma intorc in clasa plouata. Nu am ce sa mananc. Triple damn it! Stau si ma uit la unii care au fost destul de `destepti` sa isi aduca de acasa. Intr-un final, pun mana pe ceva, si mananc repede. Exact la fix. Se suna, si profesoara intra in clasa.
Ora de romana.. O ora, la care pot sa afirm ca sunt printre preferatii doamnei. Mda, ciudat, sa fiu preferata unui profesor, dar la romana chiar se intampla. Ceea ce nu e neaparat bine, avand in vedere ca profesoara are obieciul sa ma puna sa raspund de doua ori mai mult decat altii, ca sa nu mai spun ca ma mai si verifica daca sunt atenta. Eu?? Sa nu fiu?? Imposibil.. Din pacate, exista altii care imi distrag atentia. Cineva ma impunge in spate. Ma intorc, exasperata. Cine putea fi, decat idiotul de Marian, care imi intindea un mobil, sa i-l dau Ralucai, fata din fata mea. Ce sunt eu, postas? I-l iau, dar din pacate tocmai atunci se gaseste si doamna sa se uite la mine. Amintindu-mi ca tocmai ne spusese diriginta (profesoara de franceza) ca nu mai aveam voie cu mobile, cu aparate foto, etc, il ascund repede in banca, incercand sa par atenta. Si tine faza! Incearca, colegul meu sa ia mobilul. Ii dau un cot, si i-l intind pe sub banca Ralucai. Din pacate, iar se uita doamna la mine. Damn it! Ce am mai facut? "Cristi si Ionut, nu mai vorbiti!" zice doamna, revenind la lectie. Oftez usurata. Nu m-a vazut. Iar i-l intind Ralucai. Nu ajunge la el. Argh.. Ce ghinion pot avea. Cu un ochi la profesoara, il scot de sub banca, si i-l dau asa. De fapt, mai mult i-l arunc. Il prinde, si il baga repede in ghiozdan. Victorie! "Diana, spune-mi ce functie sintactica are adverbul acesta". Huh?? De ce a trebuit sa ma aleaga tocmai pe mine? Arunc o privire in caiet, incercand sa imi dau seama despre ce vorbeste. Vad niste propozitii. Rugandu-ma sa fie vorba de ele, zic: "Pai.. Are functie sintactica de complement circumstantial de mod" zic incurcata. "Esti sigura?" ma intreaba, uitandu-se la mine. Cee? Nu e bine. Ma holbez la el cu ochii mari. Poate ca era nume predicativ.. sau predicat.. nu, nu, e complement! "Aaaaa..." fac, tragand de timp. "Daaa..." zic. "Foarte bine" raspunde profesoara, si isi indreapta atentia spre colegul meu de banca. Eu ma holbez la ea. Adica, ma tinuse cinci minute doar pentru a-i confirma ca era complement?? Damn it. Profesorii.. Cine ii poate intelege?!
Pauza.. Din nou. Ma uit la orar. Avem fizica. Ceea ce inseamna ca avem 30 de minute libere, nu 10. Profesoara mereu intarzie. Ma asez pe banca. Vreo 5 colegi ma urmeaza imediat. Incingem un joc de carti. Castig eu. Wow.. Ce ciudat! Astept sa vad cine pierde, pentru a-i da porunca. Normal, ultimul e Ionut. "Hm.. hm.. hm.." fac, rasucindu-mi ganditoare o suvita. "Fa abdomene" zice o colega. Se posteaza el pe jos, dar dupa doar una se ridica. "Nu pot, ma doare umarul.. M-am lovit la antrenamente, la fotbal". Incearca intr-o mana. Nimic. Nu poate. "Fa 10 genoflexiuni* zice alta colega. Le face imediat. Hm.. Cam prea plictisitor. Vazandu-l cum sare (porunca altei colege - saracul baiat, parea sa primeasca porunci de la toti!) imi vine o idee. "Zboara" ii zic eu inocent. Se holbeaza putin la mine, dar se urca repede pe o banca din apropiere. Cu totii ne uitam la el. Huh?? Isi ia avant, si face o saritura imensa, vreo 2 sau 3 metrii in inaltime, si 2 in latime. Ceea ce e cam ciudat, avand in vedere ca el e chiar scund. Incepem cu totii sa radem,strigandu-i: "I can fly, like a bird in the sky, fiu-fiu-fiu..". Din pacat, distractia nu tine prea mult. Intra profesoara. Damn it!

Nu e nimic amuzant, trebuie sa vina ora de fizica ) Sper sa va placa, l-am scris ieri seara, cand mai mult dormeam pe mine >.<

Ce tare =]
Mie nu mi sa intamplat niciodata sa ma asculte cand nu sunt atenta.. inca... de obicei ridic mana sh gresesc daca ma pune sa raspund
Ca veni vorba... pe noi ne lasa cu mobil, dar sa'l punem pe silentios in ora. Mno. Cand se aude ca se descarca un telefon, profa nu zice nik. Suntem salvaaaaati
Mno, dak voi avea de ales intre germana sh franceza, cre k ash alege germana eo nu pricep o iota din ce indruga francezii aia. Limba e curgatoare sh frumoasa, dar... pronuntzia Dar sh germana e limba grea. Et huzin malaeele shickletchiv. Habar n'am ce am scris =]

Profesoara intra in clasa, si trece repede pe langa ei. Ca de obicei, fata ei (si nu numai) imi amintea de o molusca ametita. Si isi mai daduse si cu ruj! Ce pot spune, arata de `milioane`. Numai buna sa devina miss, nu alta.
Cum face in unele zile, isi lasa geanta pe scaun, si intra in camaruta de langa clasa (clasa noastra e clasa de fizica, doar ca numai noi invatam acolo) si inchide usa, lasand cheile la vedere. Eu si cu inca o colega, care mancam niste biscuiti, ne uitam una la alta, zambind `diabolic`.
"Ce zici, o incuiem acolo?" face ea, aratand cu mana spre usa, si zambind usor.
Nu mai e nevoie de raspuns. Ne indreptam repede spre usa, si intindem mana spre chei. Dar chiar atunci (mda, atata ghinion pot sa am doar eu..) iese si profesoara din camaruta. Eu imi retrag repede mana, si ma prefac ca aranjez tabla mobila, avand grija sa nu cada, in timp ce colega mea ramasese stana de piatra. Ii dau un cot, incercand sa ii distrag atentia. Isi duce repede mana la gura, prefacandu-se ca tuseste.
"Ce faceti fetelor aici?" ne intreaba, uitandu-se cand la una, cand la alta.
"Pai.. Aaa.. Stiti doamna, aranjam tabla asta. Ne era teama sa nu cada" inventez pe loc, facand o fata de copil cuminte.
"Aha, bine.." face, cu o privire pierduta (doar v-am spus ca e nebuna).
Ne retragem repede, abtinandu-ne din greu sa nu izbucnim in ras, la fel si colegii nostri, martori la tot `show-ul`.
Incepe ora.. Profesaoara ii pune pe cei care si-au facut tema sa ridice mana sus. Nici jumatate din clasa nu o face. Ca de obicei. Aproape nimeni nu suporta fizica, si de profa ce pot sa spun? Ne e mai mult decat antipatica, chiar din prima ora.
"Cine vrea sa rezolve aceasta problema?" intreaba, aratand spre tabla, si indicand cartea, pe care erau scrise cateva formule si probleme total ciudate. Cinci maini ridicate. Spre surprinderea mea, si cea a colegului meu. Ma holbez la el. "Ce faci, Cristi? Te simti bine?" fac. Il alege profesoara. Se duce repede la tabla, impiedincandu-se de tabla mobila, si trantind buretele pe jos. Ca de obicei, zgomotul ne zguduie urechile.
Arunc o privire la el. E clar, habar nu are cum sa rezolve problema. Ma uit la ceas plictisita, rontai ceva si mazgalesc ceva pe caiet.
"Joci X si O?" ma intreaba Ionut, colegul din fata mea, cu o fata la fel de plictisita ca a mea.
Dau din cap, imi rup o foaie din caiet (pe care nu am mai scris de nu stiu cand vreo lectie) si desenez un careu. Jucam cateva jocuri, in care am castigat eu aproape mereu. Vine si colega`miu, cu o fata plouata. "Deh, eu te-am avertizat" ii zic, facandu-i cu ochiul.
Buff!
Ne uitam cu totii spre sursa zgomotului, care era bine inteles Ionut. Cazuse de pe scaun.. din nou. Avea o pasiune, ii place sa se legene pe scaun. Si de obicei plateste pentru asta, cu vreo vanataie. Incepem toti sa radem, acoperind vocea profesoarei, care spunea: "gata, gata, nu mai radeti. Cine mai rade ia 2!" Eh, dar cine o asculta? Se lasa linistea intr-un final. Biletelele preiau puterea. Unul aterizeaza chiar langa mine. Il ridic, aruncand un ochi in el. Nimic interesant.
"Diana! Da-mi-l!" `sopteste` un coleg din spate. Ma stramb usor la el, dar nu i-l dau. "Uite Cristi, fa ce vrei cu el" zic, dandu-i-l. Se uita in el, si il arunca, cu putere spre colegii spransi n ultimile banci. Biletelul aterizeaza in spatele unuia. Se apleaca pe spate, si.. cade si el de pe scaun Deh, colegii nostri sunt cam aiuriti. Incep iar sa radem. Doi intr-o ora.. Hm.. Se intampla destul de rar.
"Va rog, opriti-va. Asa, scrieti in caiete: Greutatea este masura fizica care.."
E randul nostru sa radem de profa de data aceasta, care scoate niste perle uneori, de te miri ca a ajuns profesoara, si nu maturatoare la gara. Si cacofoniile sunt cele mai neinsemnate dintre greselile sale.
Ne uitam la ceas; e timpul schimarilor in banci. Uitandu-ne la profa, ne repezm cu totii in alte banci, facand cat mai putin zgomot cu putinta. Dupa cateva cazaturi, zgarieruri, injuraturi, toata lumea are locul sau, asa ca ma trezesc in banca, cu cea mai buna prietena a mea. Imediat, incepe un telefon sa sune, pe o melodie rock, cunoscuta. Incepem toti sa fredonam, dansam, unii chiar ne ridicam in picioare.
"Da-mi mobilul" face profesoara, intinzand mana spre telefonul lui Marian. Acesta se uita putin la ea, plictisita. "Nu vreti in schimb niste guma, doamna?" face, molfaind din greu, si facand semne spre gura sa. "Tinere, cum iti permiti!" exclama profesoara. "Da tinere, cum iti permiti?" o imita baietii pe o voce subtire, ascutita, in timp ce fetele ne puneam castile in urechi, vorbeam intre noi si citeam bancurile din ziare. Da, o ora cat se poate de obisnuita..
Din pacate, se suna. Tocmai cand ne distram si noi mai bine!.. -_-

Ora de fizica.. Destul de amuzanta.. Sper sa va placa.. ; ))

OMG ce tare! Noi asa facem cu ora de tehnologie
Dar voi ne`ati intrecut. Din ce ai scris mai sus, am sa transmit nish idei mai departe la scandalagii clasei.
Oh, ce`mi place cum povestesti ador stilul tau
Bv

Deci ador cum povestesti am ras de am pocnit esti PENALA super thare naspa ca nu mai esti pe forum sa mai continui