Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ O seara placuta

„ Sha la la...itsuka kito, boku wa te ni surunda...” fredonam incet singurele versuri pe care le stiam dintr-o melodie japoneza. Desi originile mele sunt japoneze, uneori mi se pare grea aceasta limba. Nu stiu decat 2 sau 3 cuvinte. In schimb le francais... Le francais c’est formidable!
„Poc-poc-poc” se auzeau pasii mei de la picioarele care se plimbau pe coridor.
Desi era seara aveam chef de o plimbare, de ceva relaxant. In ultima vreme a fost o perioada suficient de stresanta cat sa am nevoie de putina distractie si relaxare. Impreuna nu prea merge asa ca le utilizam separat.
„Scaart!”
„ Hmm? Ah, o usa..”
Dau sa plec si atunci observ inscriptionat pe usa, cu litere argintii „ Camera Necesitatii”
„ Nu am mai fost de mult. Poate ma ajuta sa ma relaxez”
De parca ar fi citit gandurile inauntrul camerei am vazut perne multe, canapele si fotolii mari, o biblioteca mare cu carti. De asemenea o masuta mare si joasa era in centru cu mii de cesti si un ibric de ceai. Niste farfurii fursecuri de toate felurile stateau imprastiate in jurul ibricului.
„Chiar vroiam sa beau ceva ceai. Si de prajiturele aveam chef.”
Ma descalt de sandale si intru in incapere. Inauntru domnea un aer placut de vanilie.
Ma indrept spre biblioteca si aleg o carte la intamplare.
„ Peripetiile lui Moe Kuzu” era titlul acelei carti. Sper ca e dublata in engleza, caci cred ca e o carte japoneza.
„ Oau, Camera asta stie de tot ce avem nevoie!” zambesc si ma asez pe o perna in timp ce mancam fursecuri si beam ceai.
”Koko ni aru no wa kimi ga ima made eranda michi no...” incep eu fredonarea altei melodii. Nu stiam multe cantece in japoneze si nu stiam nici multe versuri dar mergea.
„Kotae tachi yo hora jinshin mo te susumeba ii...”
Deodata ma opresc din fredonat. Mi se pare ca aud niste pasi.
„ Poate doar mi se pare. Sper sa mi se para. Nu prea mi-ar placea sa ma auda cineva cantand in japoneza. Nu am deloc voce..”
Insa ma inselasem. Am privit usa care se deschidea apoi am zambit.
- Bine ai venit! salut eu. Ia loc aici. Vrei ceai si fursecuri? Zambesc eu binevoitoare.

Ea. Singura. Pare ca doarme insa isi tine ochii inchisi...Si asteapta.
Sentimentul acela ingrozitor...de a fi tras inauntru.. Inca il mai simtea.
Stia ca probabil facuse o greseala.. Insa acolo nu avea pe nimeni...aproape.
"George..."murmura viperina, gandindu-se la acel baiat special, roscat, care ii cucerise inima.

Desi nu fusese singurul. De aceea venise aici.
Venise de unde plecase. Sau cel putin...asa spera.

Deschide ochii si se uita in jur.

'Ceva...Un semn...Sa stiu ca sunt unde trebuie..'

Se ridica.
'Dar...Sheylla...Unde e?'

Un gand infiorator ii trecu prin minte. Dar nu...nu se putea. Doar daca...

Hogwarts...Neschimbat. Ah! Si cat ii lipsise.. Parca trecusera zeci, sute, mii de ani de cand nu mai pasise pe coridoarele acestuia.

Dar daca vraja nu functionase corect?.. Cum putea sti ca a fost trimisa in perioda potrivita?..

'Mereu actionez inainte sa gandesc.. Timpul nu este ceva cu care sa te joci.. Am invatat asta.
Totusi... fara umpic de risc... Nu castigi nimic..
... absolut..
.... nimic ...'

Mereu isi facuse prieteni, mereu a avut-o pe ea langa.
A avut cine sa aibe grija de persoana ei. Daca lucrurile mergeau prost...atunci...

..ramanea singura.

"AAh!"
O usa aparu, parca, de nicaieri.
"Camera Necesitatii?"murmura Iseult.
Impinse usa camerei cu o mana tremuranda, nerabdatoare sa vada cine avea nevoie de aceasta.

Spera sa vada pe cineva. Anume.

"Bine ai venit!... Ia loc aici. Vrei ceai si fursecuri?
Fara sa gandeasca, raspunse taios:
"Cine esti?".


OOC: offf..sper ca nu v-am plictisit. Dar aveam chef de un RPG ...:->..

OOC:Eu nu m-am plictisit, e chiar misto
Spera sa fie singura, coridoarele scolii nu erau prea prietenoase si mai ales nu cand e miezul noptii..., dar ea se simtea bine si vroia doar sa se plimbe si sa-si lase gandurile sa zbore si sa se lipeasca de piatra tare a coridoarelor.Ceva o framanta de cateva zile incoace...vroia sa aiba liniste, poate sa citesca o carte buna, o fascina Japonia,ii placuse foarte mult "Memoriile unei gheise"...
Atunci ceva ii atrase atentia,era o usa,care la prima privire parea ca toate celelalte, dar de fapt era deosebita. In bezna de afara deabia a reusit sa citesca ce scrie..Camera Necesitatii.Era deja cu mana pe clanta,era prea tarziu sa renunte,asa ca apasa cu putere si in cele din urma intra,facandu-le sa sara in sus pe celelalte doua fete aflate acolo.
"Tu cine esti?",se auzi vocea rece a uneia dintre ele
"Eu sunt Crystal Shirley,incantata".Vocea-i era atat de firava,fata o intimida si totusi avu puterea sa le intrebe:
"Dar voi, voi cine sunteti?"
"Eu sunt Aimi".,spuse cercetasa
"Iar eu..Iseult."
"Ce cauti aici?",intreba Aimi.
"Sincer nici eu nu stiu, dar as putea sa va intreb acelasi lucru!"