Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Just Memories

Deea isi facea obisnuita vizita in
camera necesitatii.Era imbracata in vesnica ei bluza mov cu picatele aurii data cadoul de mama ei. Isi aducea aminte atatea lucruri despre parintii ei,lasa capul in pamant si privi
bluza pecare o purta.Acea zi ii reveni iarasi in
minte.Acea zi de 4 martie in care afara ploua
iar ea vroia sa iasa afara,insa mama ei nu o lasa.Acea zi
in care au plecat amandoua la matusa ei si a vazut
pentru prima data un trandafir alb care a
captivat’o. Acea zi in care mama ei ii dadu fosta ei
bluza preferata moale ca o papadie care este suflata de bataia lina a vantului.

In camera aparu o canapea frumos ornata langa care o
masuta plina cu poze de cand era mica impreuna cu
parintii ei. Canapeaua avea modele fine, elegante frumos sculptate in lemnul ei
de mahon. Masuta dubla efectul contrastand cu lemnul de mahon fiind din lemn de
cires neaotins de vro urma de culoare fiind doar lacuit. Pozele ce acopereau
masa creeau o panza de amintiri care forma viata Deei.



La coltul buzelor aparu un zambet sec. Incepu sa ia in
mana fiecare rama si sa priveasca atent acele
amintiri care pentru ea insemnau mult.Fiecare imagine era legata de un zambet
sau de o lacrima de o clipa din viata ei care pentru alti nu inseman mult. Pentru
ea toate acele amintiri insemnau viata dinaintea transformari, acele amintriri
reprezentau existent ei umana, care in comparative cu cea de acum, i se parea
banala.



Atunci aparu o poza care o fascina. Poza data cu articolul
ziarului in care sa scris cum au murit parintii ei.
Masina era inconjurata de o mare de umbre cenusii
care pe fata o inspaimantau. Nu se temea de ele in sine ci de faptul ca nu le
cunostea, nu avea nici cea mai vaga idée despre cine sunt acele personae. Cand
se gandea ca nu isi cunoaste as de bine familia gandul acesta o tulbura pana in
adancul sufletului.






Privi atent pe geamul
mic cu perdele albastre inspre curtea castelului. O multime de elevi se
pregateau sa'si inceapa orele in timp ce ea,statea stinghera,singura
in acea incapere care se marea treptat.
Apoi se auzi sunetul usii care scartaii,era
el,Roland,baiatul inalt care o cuprinsese usor de
umeri si o sauta pe frunte.
Se asezara amandoi pe cate un fotoliu si baiatul incepu sa
priveasca pozele in timp ce Deea privea uimita
interesul baiatuli pt poza din ziua accidentului.Ziua
care ii tulburase cel mai mutl viata. Se cite ape chipul lui tristete dar si
fericire. Citindu-I mintea intelegea ca era trist din cauza ca ea isi pierdu-se
parinti dar fericit ca el ii adusese inapoi.



Lua si ea in mana,o poza in care zambea,o poza de la 4-5
ani din gradina matusii ei,unde erau numai
trandafiri albi.Acea poza o incanta, o privea si sufletul I se umplea de
fericire, incantarea de a privi trandafiri albi….Ii transmise lui Roland
amintirea…El vedea totul acum prin ochi ei, o copila care se bucura de
frumusetea nature, acest lucru il aveau in comun. Amandoi iubeau natura.
Roland incepu sa o priveasca.Iar ea la randul sau isi
intersecta privirea cu a lui. Incepura amandoi sa
zambeasca in timp ce cateva raze de soare intrara pe micul geam.[razele se
jucau pe poiele Deei, faceau s-I luceasca pielea asa de frumos, o faceau sa
para din nou umana chiar daca fizic se schimbase inima ii era aceeasi, nu era
diferita cu mult de copila de mai inainte, nu era diferita de loc, inca mai
credea ca totul e frumos. Spera sa nu-I fie spulberat visul fericiri inca o
data, la fel cum ii fusese spulberat cand ii fusesera rapiti, pentru totdeauna
parinti de langa ea.]





Deea incepu sa priveasca
iarasi atenta spre pzoe.Imaginile ii invadau mintea ca un film ce se deruleaza cu incetinitoru. Se derulau cu incetinitorul deoarece
dupa cat de mult fusese socata nu putea trace lejer prin evenimentele care au
zdruncinat bazele existentei ei. Faptul ce inca mai traia era in sine un soc.

Deea incepu sa ofteze.Isi
aducea aminte si de tortul pecare parintii i’l facusera cand era ziua de ei 8 ani.Acel tort cu frisca din abundenta ornat cu
flori din zahar pe care l-a mancat singura inainte
de sosirea invitatilor. Era fericita dar si putin rusinata de ce facuse, nu-i
pasa. Stia ca parinti ei o iubesc si vor gasi o rezolvare. Asa au si facut, cu
foarte mare usurinta dealtfel, au folosit decoratiunile de rezerva pe care
le-au asezat, cu ajutorul magiei, fara ca Deea sa stie .

O alta poza oalta amintire.25 decembrie.Craciunul.Cand a
primit’o pe pisica Flufy care ia rupt toate
posterele preferate. Nu era suparata, era totusi fericita intr-un fel anume,
avea cum sa-si antreneze vrajile si un animalut care sa-I tina companie cand
parinti erau plecati.

Incepu sa zambeasca insa in
interior plangea.Ii era dor de acel miros de prajituri,de acele clipe petrecute doar cu mama ei.De zilele cand ii promitea
ca va devein cineva important.De serile pe care le petrecea cu tatal ei in
podul casei unde ii citea cate o poveste.Acele clipe si le dorea inapoi, nu fu
atenta si lasa gandurile acestea deschise.

Razele din incapere disparusera iar cerul se innora brusc.Poate
venea o ploaie poate o furtuna, raspunsul fu rapid.Picaturi mari atingeau
geamul. [picaturi destul de mari incat sa deranjeze, Deea era tulburata, acum
datorita auzului ei mult mai fin putea sesiza, foarte clar si cum scartaia rama
geamului impotriva asediului de pipcaturi.] Atunci
Roland o privi si...