Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ Keep calm and carry on

• Sa stii ca scandura aia pare fixata foarte bine. Si defapt e parchet dar a fost scoasa special pentru mine de o verisoara mai mare. Ai mei nici macar nu stiu ca o pot scoate cand vreau si daca ar afla cat am strans acolo sigur mi-ar impune sa deschis un cont in banca. Nici macar nu stiu de ce strang banii aia dar sa stiu ca sunt acolo ma face sa ma simt foarte bine. In plus, eu nu am nici un frate care sa imi umble prin lucruri doar pentru a ma acuza ca i-au furat cine stie ce.
  Devenea tot mai interesata de Luke asta. Kat vorbea de el ca si cand ar fi fost mandra de el dar refuza sa o recunoasca.
  
  Isi termina de mancat sandvisul trecand apoi la desert. Inghetata incepea sa se topeasca sub loviturile nemiloase ale lingurii. Roscata nu facea altceva decat sa se joace prin desert cu o lene molipsitor de dureroasa, luand din cand in cand cate o gura din inghetata de capsuni cu sirop de fructe de padure. Aromele nu se numaru printre preferatele ei dar nah...
  
  Isi inceta copilariile ascultand atent. Semana cu acelasi sunet auzit mai devreme. Categoric nu erau singure.
  Daca e... nu stiu... o pasare care a intrat? Incerca soimita afisand un zambet. Sau daca e o capcana? Adauga dupa cateva secunde de gandire.

"Păi ar trebui să ştii că mă pricep la lemn. De fapt,pot spune că sunt maestră ! Vezi tu...când aveam paisprezece ani,am lipsit de la Hogwarts din cauza unei probleme de familie. Verişorul meu murise într-un accident de maşină. După ce am fost la înmormântare,părinţii mei s-au decis să mă mai lase încă o săptămână printre Încuiaţi. Ba chiar am fost la liceu !" râse bruneta,amintindu-şi cum toţi o venerau de parcă era o zeiţă. Eh,aproape toţi. "Acolo era o materie,nu îmi amintesc cum se chema,în care făceai diverse lucruri din lemn şi primeai note. Mai pe scurt,învăţai despre lemn. Am fost printre cei mai buni elevi la acea materie,din toată istoria şcolii. Mda,dar fericirea nu a durat mult că a trebuit să mă întorc la Hogwarts."

Ieşi din bucătărie fără nicio grăbire sau frică şi se îndreptă către scări,pe care le urcă cu grijă,datorită lemnului şubred din care erau făcute. Se îndreptă către pod şi atunci când dori să deschidă uşa - surpriză - era încuiată. Oftă încet şi se întoarse să meargă înapoi în bucătărie. Nu făcuse nici doi paşi,căci auzi cum uşa se deschise,scoţând un scârţâit infernal. Kat înghiţise în sec şi intră în pod. Arăta exact aşa cum şi-l imagina : vechi şi plin de praf.

"Hei,Zoey,vino aici !" ţipă Şoimeanca,uitându-se prin jur.

• Isi miji ochii, neincredintandu-se in cuvintele ei. Era maestra cam la multe. Poate ar fi fost bine sa mai lase si pe altii. Cat despre lemn, ei bine, i se parea putin cam trasa de par povestea cu "sa ajung cel mai bun intr-o saptamana". Adevarat. Vrajitorii erau mult mai buni decat incuiatii in multe privinte. Insa cand vedea vorba de adaptare toti erau la fel.
  
  O urmari cu privirea cu paraseste incaperea. Incepu sa se joace din nou cu lingura prin inghetata care deveni ca smantana. O auzi pe Kat dar tonul vocii neingrijorate ii daduse motiv sa se grabeasca.
  What?! Striga la randul ei soimita urcand cu grija treptele prafuite. Avand tocuri riscul unei accidentari era destul de mare. E doar un pod. Nu are de ce sa iti fie frica! Spuse ajungand-o din urma.

"Ai dreptate,nu ar trebui să-mi fie frică. E doar un pod a unei case bântuite din Lumea Vrăjitorilor !" exclamă bruneta arătând cu mâna prin jur,sarcastică. "Şi nu,nu mi-e frică,doar sunt curioasă. Fantomele de la Hogwarts nu se compară cu cele din casele vechi. Asta dacă sunt fantome aici !"

Făcu câţiva paşi în faţă şi ridică o carte cu copertă vişinie,ce şedea pe podea. O deschise la prima pagina niciun cuvânt,nici măcar o pată. Dăduse pagina,la fel. Tot aşa pe toate paginile cărţii. Era imposibil să fie o carte nouă sau un jurnal,şi ca dovadă era praful de pe ea. Îl îndepărtă cu mâna şi aşeză cartea pe jos,exact unde o găsise. Într-un mod ciudat,i se părea că acea carte trebuia să stea acolo. O privi pe Zoey şi îşi mări ochii,fiind paralizată când văzuse arătarea din spatele şatenei.

"Zoey...în...spatele...tău !" şopti Şoimeanca,abia putând vorbi.

• Se sprijini de tocul usii cu mainile incrusisate. O suvita roscata ii cazu pe frunte si un ranjet i se lati pe chip.
  Bineinteles ca fantomele nu erau la fel ca la Hogwarts, la fel cum nu erau la fel nicaeri. Totusi nu credea in fantome pana nu le vedea. Inca nu auzise de spirite in Conacul Bantuit, chiar daca astea erau legendele care circulau prin acele zone. Pana la urma Conacul fusese ascunzatoarea lui Lupin intr-un timp pentru transformarile sale.
  
  Kat, te rog. Daca vrei sa ma sperii poti sa fii mai buna de atat. Chiar crezi ca o sa ma uit in spate doar pentru ca e un paianjen micut deasupra mea?! Ii raspunse soimita fiind sigura pe ea. Trebuia sa recunoasca totusi ca bruneta de descurca destul de bine in mima frica dar asta nu o determina sa se miste din tocul usii.

___
ooc: Nu stiu daca personajele noastre au voie sa stie ceea ce s-a intamplat prin carti dar daca nu este bine dau un edit.
ooc 2: Scuza-mi intarzierea colosala X_X

"Vorbesc serios ! Ţi se pare cumva că râd sau ceva de genu` ?!" exclamă bruneta,trăgând-o pe Zoey mai aproape de ea,şi întorcând-o către arătarea ce gemea asemenea unui zombi şi era acoperită din cap până în picioare de alge. "Vrei să ne batem,hă ?! Bine,dar te avertizez,ştiu karate şi judo !" făcu Şoimeanca,pregătindu-se în poziţie de luptă.

Când văzu că creatura misterioasă se apropie de ea,o apucă de antebraţul stâng,şi o aruncă pe podea,încât sunetul a câteva oase rupte se auzi destul de clar. De asemenea,se mai auzi şi un geamăt. Un geamăt,ce suna mai degrabă a unui om. Katerina făcu schimb de priviri cu Zoey,apoi se aplecă către matahală,care avea aproape doi metri înălţime. Îndepărtă o mică parte din alge,scoţând un geamăt de suprindere când văzu chipul unui bărbat în jur de treizeci-patruzeci de ani. Se ridică în picioare şi se întoarse către uşă,fluierând şi păşind încet. Se îndreptă către uşa podului,dorind să nu pară suspicioasă.

• Icni. Privirea ii zbura peste monstru care patrunse in Conac. Cum mama naibii putuse acesta sa se deplaseze de la cel mai apropiat lac - acesta fiind probabil cel de la Hogwarts sau unul mai mic de langa satul vrajitorilor - plin de alge fara sa fie observat de nimeni.
  Se trase repede inapoi mutandu-si privirea de pe corpul acum intert, pe Kat Redevenise sigura pe sine ca si gand nimic nu s-ar fi intamplat.
  
  Eram sigura ca joci teatru. Daca ti-ar fi fost cu adevarat teama nu te-ai fi apropiat atat de mult de el. Spuse soimita evitand contactul vizual cu ea.
  Barbatul i se parea cunoscut. A naibii de cunoscut. Oare unde il mai vazuse? La scoala. Nu. Pe Aleea Diagon. Nu. Prin Hogsmeade. Da. Asta era.
  Il stiu pe tipul asta. L-am mai vazut mai tot timpul facandu-si veacul pe la "La trei maturi". Mereu bea pe datorie si face avansuri chelneritei dupa care se ia la cearta cu ceilalti clienti. Spuse soimita usor uimita de ea insasi.

"Ughh ! Tu eşti imposibilă,fato !" făcu bruneta,ridicându-şi mâinile în aer. "Ţi-am spus ! Nu mi-a fost,nu-mi este şi nici nu-mi va fi,teamă de un idiot acoperit din cap până în picioare de alge !"

Îşi scoase din buzunarul blugilor o gumă de mestecat cu aromă de căpşuni pe care începu s-o mestece într-un mod nebunesc de enervant. Baloanele de gumă pe care le făcea era acompaniate de nişte plescăituri a naibii de deranjante. De obicei merele verzi o ajuta să se calmeze. Însă cum n-avea la ea mere,folosi gumă. Katerina păşi mai aproape de bărbat şi se aşeză jos,pe genunchi. Îi verifică pulsul la mâna dreaptă şi răsuflă uşurată când îi auzi inima bătând,câtuşi de încet. Se ridică în picioare şi se întoarse către Zoey,căreia îi zâmbi ştrengăresc.

"Şi ce facem cu domnul Algă ?"

• Se stramba inca sceptica de vorbele ei. Vocea ii tremura cand ii spuse sa se uite in spate si era foarte probabil ca si in privire sa ii fi observat un astfel de licar dar nu o crezuse. Trebuia sa fie ceva de care sa ii fie teama. Fiecarea avea cate o temere mai mare sau mai mica.
  
  Il lasam aici. Ce naiba vrei sa ii facem? Sa il luam cu noi? Cred ca beat si a cazut in vreun lac de pe aici. Isi incrucisa bratele la piept lovindu-l usor cu varful pantofului in mana intentionand sa vada daca nu cumva mai misca. Se parea ca nu. O suvita satena ii cazu pe frunte dar o indeparta repede, dand-o dupa ureche.
  Isi aminti de filmele de groaza cand un om este gasit mort - sau omorat - si apoi grupul care a facut nazbatia este urmarit pentru a fi ucis unul cate unul. Un fior de gheata ii trecu pe sira spinarii, alungandu-si gandul din minte. Tipu nu era mort, nu inca.

Oftă exasperată şi începu să se plimbe de la stânga la dreapta,oarecum agitată şi totuşi calmă. Dacă îl omorâse pe tip ? Cu siguranţă viaţa ei ar fi distrusă. Parcă îşi şi imagina un bilet numai dus spre Azkaban. Într-un fel,era bine din moment ce îşi putea întânli vechea ei prietenă,Lara,ce ajunsese acolo după ce omorâse în jur de şapte-opt persoane. Mdap,tipa era nebună dar totuşi avea şi părţile ei bune. Katerina se opri brusc din defilat şi îşi închise ochii preţ de câteva secunde. Când îi deschise îşi întoarse capul către Zoey,luând o gură de aer înainte de-ai vorbi.

"Ar trebui totuşi să-l ducem pe tip într-un spital sau ceva de genul." îi spuse şatenei dintr-o răsuflare,încruntându-se uşor. "Ştiu că nu merită dar nici eu nu merit să fiu acuzată de crimă."