Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Keep calm and change everything

Fata alerga pe coridoare simtind cum inima incerca sa ii strapunga pieptul spre iesire, spre libertate. In spatele ei o vazu pe Desiree alergand cu ultima bucata de energie ramasa pentru acele cateva minute. Dupa intumecimi luminate aproape insesizabil de ferestre inalte ridicate spre cerul incaperilor de la Hogwarts, dupa pustietati umplute doar de zgomotul pasilor lor grabiti, dupa toata acea cursa contra cronometru, in sfarsit erau in fata portretului Doamnei Grase.
Desiree o intreba ce avea de gand, asa ca Cercetasa simtindu'se datoare cu o explicatie, nu amana raspunsul.
-Acum cateva zile am primit o scrisoare de la unul din cei mai buni prieteni ai bunucului meu.(Bunicul, tatal talalui meu, nu mai este printre noi de ceva ani...) In scrisoare acesta spunea ca bunicul meu ii imprumutase ceva, exact inainte sa moara, ceva ce stia ca si'ar fi dorit sa fie al meu, dupa ce el se 'va pleca'. Ceva ce imi a folosi si va putea schima chiar si ceva, omenesc imposibil de schimbat. Legat de plic era un pachetel din piele. In prima secunda am fost tenata sa il deschid, atunci neavand timp nu am apucat, (sti si tu atatea ore de curs, si mai e si materia aia ciudata numita 'Viata'...) dupa acea pur si simplu am uitat de el.. Unde mi'o fi fost mintea? Oricum nu conteaza. Conteaza ca inca nu este prea tarziu. zise Georgya spunand apoi parola si si intrand in Camera de Zi.

• Cercetasa aproba multumita din cap auzind acea explicatie si intra dupa Georgya in Camera de Zi. Rasufla adanc, simtind o durere acuta in piept din cauza ca alergase prin tot Castelul. In Turn era aglomerat la acea ora, dupa ce toata lumea iesise din Marea Sala, insa nimeni nu le dadu vreo atentie, preocupati de treburile lor. Desiree le era recunoscatoare pentru asta.
  
  Urcara scara in spirala, indreptandu-se catre dormitoare. Cercetasa se intreba ce era cu acea scrisoare de care vorbise Georgya si ea chiar era interesata sa afle ce era. Colega sa spusese ceva despre o schimbare. Probabil ca asta dorea cel mai mult in acest moment, sa schimbe ce s-a intamplat; Desiree nu era prea sigura de trairile Georgyei insa presupunea ca asta era problema.

Odata ajunse sus, in dormitorul Georgyei, ramasese decat o singura problema: Unde pusese fata pachetul? Georgya simti cum picioarele ii se inmoaie si o infrigurare apasatoare ii ridica fiecare fir de par, infliltrandu'se in profunzimea fiecarui muschi din corp. Trebuia sa gaseasca acel lucru cat mai repede cu putinta. Daca nu, soartoa atator oameni, printre care si ea era pusa complet in pericol.
- Unde poate fi?? Des, ajuta'ma te rog! spuse fata pierduta.
Dupa indelungi cautari in toate locurile in care s'ar fi gandit cineva sa caute si in cele in care nu s'ar fi gandit nimeni, fata se gandi din ce in ce mai mult la ideea de a abandona cautarile. Nu era niciun pachet! Unde putea fi? Isi pierdusera timpul cu cautari fara rost. Isi amintea foarte bine ca nu'l pusese intr'un loc special, nu avea nici motive sa'l ascunda.
- Des, cred ca va trebui sa renunt...Asta e! Cateodata norocul lipseste din viata, atunci ea se aseamana cu un trangafiri fara contur, oricat ai vrea sa intelegi ce vrea sa reprezinte vezi decat o multitudine de pete care se unesc in doua culori: verde si rosu. spuse Cercetasa oftand.
Se aseza apoi pe pat. Se uita dezamagita in jur apoi in ochi lui Desiree. Era ca si cum si petrecuse jumatate din viata urcand treptele unei scari de lemn inaltata in neant, si cand in sfarsit ajunsese la ultima scara, inainte de asi putea aminti ca intr'o jumatate de viata lemnul putrezeste, ultima treapta se franse sub picioarele ei lasand'o sa cada poate chiar mai jos decat fusese. Asta era ceea ce numea "Scara sperantei", iar acum se afla pe treapta -100.
-Stai jos, Des! isi indemna prietena.
Apoi se uita din reflex in locul liber din dreapta sa. Se uita apoi din ce in ce mai atent, urmand ca instarsit sa tasneasca se pe pat. Se duse si se uita in acel loc apoi incepu dea la o parte asternutul si tot restul, apoi chinuindu'se sa ridice salteaua. Dintr'o data lasa salteaua jos, se inroarse pe Desiree, cu o pivire afectata, pierduta, ca cea a unui om care incearca sa atinga profunzimi ale ceva ce minetea lui nu va fi capabila niciodata sa intelega nici macar per ansamblu. Apoi se napusti ca si cuprinsa de nebunie spre fata care state langa ea, neintelegand ce se intampla, o stranse in brate cat putu de tare, chiar o ridica de cateva ori razand.
-Uite, Des, uite! exclama ea, aratandu'i pachetelul de piele maronie pe care il tinea in mana.
Fara sa aspeptete ca fata sa poata zice ceva, Georgya desfacu grabita amalajul. Cand vazu ce este inauntru amuti. Dintre bucatile de piele ranite de lupta fetei contratimp se vedea ceva ce lumina intreaga incapere. Dupa ce scoase obiectul afara nu mai era nici o indioala ce este. Un colier lung cu medalionul sub forma unei bufnite in zbor lumina besna intrebarilor inca fara raspuns ce pluteau prin dormitor. Incepand sa examnineze bufnita, fata obsera ca una dinte ghiarele micute, era argintie, desi intregul colier era din arul. Acesta era 'cheia'. Fata invarti de ea, dar nimic. La sugestia lui Des, Georgya trase usor. Din interiorul bufnitei scoase un ac subtire si stalucitor de argint.
-Hmm...

• Se uita la acul pe care tocmai il scosese Georgya. De data aceasta, chiar nu mai avea nicio sugestie. Poate ca colega sa stia mai multe decat ea. Totusi, uitandu-se la Georgya, putea observa expresia meditativa ce se asternuse pe chipul Cercetasei. Poate ca existau mai multe detalii in scrisoare.
  
  Privi neajutorata la colierul in forma de bufnita. Lumina acestuia se revarsa in intreaga incapere, cuprinzand pana si panzele de intuneric din colturi. Desiree nu mai vazuse niciodata asa ceva.
  - Ai vreo idee ce sa faci cu acul acela? o intreba. Exista niste detalii despre asta in scrisoare, sau prietenul bunicului tau nu a mentionat asta?
  Asta era singura idee care-i trecea in minte. Privi chipul Georgya, asteptand cu rabdare un raspuns de la aceasta, ceva care sa faca lumina in haosul pe care il vedea ea.

-Nu... Nu exista niciun detaliu! spuse Georgya care nu stia ce putea face.
Gandeste, gandeste...Ce ai putea face cu un ac? Nici macar nu se poate coase ceva cu asa ceva...nu are gamalie! Ce facea mama cu acele? ... Cusea! Dar cand cusea...Stiu,stiu!!!
-Des, cred ca stiu, cred ca stiu! spuse Georgya, luand acul in mana, pastrand o privire fixa, de ghiata si intepandu'si pielea intr'una din venele subtiri.
Sangere fetei incepu se picure, sa curga, sa alunece pe suprafata neteda a pielii albe si fine. In cateva secunde acul era si el imbracat intr'o mantie rosiatica, iar atunci fata il baga inapoi in interiorul medalionului. Colierul incepu sa straluceasca din ce in ce mai puternic. Totul se cufunda intr'o lumina orbitoare intr'o clipa.

• Camera se cufundase intr-o lumina stralucitoare, invaluind chipurile celor doua Cercetase si licarul din privirile acestora. Desiree privea speriata medalionul, intrebandu-se ce naba se intampla, cand lumina ce izvorase in camera se revarsa inapoi in interiorul medalionului, incuindu-se in acesta. Incaperea era cufundata in bezna, caci medalionul absorbise toata lumina existenta. Tanara rasufla adanc, iar aerul ii invada plamanii. Era prea liniste. Era linistea de dinaintea furtunii.
  
  Se uita la medalion sub forma de bufnita, singura sursa vaga de lumina din incapere. Pe acesta incepea sa se incrusteze o imagine mica, cu corpuri care , incetul cu incetul luau contur. Cercetasa se incrunta si ii arata Georgyei ce se intamplase.
  
  - Poate incearca sa ne arate ceva, spuse ea. Sau sa ne avertizeze.
  Puse degetul pe acea imagine si nu mare ii fu mirarea cand acesta realmente intra in imagine. Medalionul parca devenise ceva lichid, iar imaginea semana..da, semana cu una care ar fi existat si intr-un Pensiv.

Cercetasei nu ii veni sa creada ce vedea. Se apleca din ce in ce mai mult pentru incerca sa vada a carui loc era acea imagine... dar, fara rost. Isi indrepta spatele asteptand sa ii vina o idee salvatoare.. chiar daca vedea imaginea, nu putea patrunde prin ea. Atunci, parca stiind ca fetele se intrebau ce sa faca, lichidul ce picta imaginea se marii formand un varteaj si tragandule pe fete inauntru.
-Jocul a inceput! spuse fata.
Abia atunci observa ca in mana avea un ceas. Ceasul din bronz bine lustruit, avea o singura limba si nu avea notata nici o cifra, doar un rubin statea in locul orei 12. Imediat ce Georgya facu primul pas unica limba a ceasului se puse in miscare.
-Pff... Urasc jocurile contratimp! pufni fata.
Se aflau intr'un fel de coridor ingust si intunecos, ce parea infinit. Dupa ce parcursera intr'o forma de alergat fara niciun zgomot tot acel coridor ajunsera la o usa invelita in caifea de culoarea smaraldului, deschizand cativa centrimetri usa, vazura inuntru, in fasia de camera in care erau doi Devoratori ai Mortii. Se parea ca dorm. Georgya ii facu semn lui Desiree, fetele se ridicara. Georgya spuse rapid o vraja in gand, iar pe corpul lor se tesu un fel de panza prin care totul se vedea perfect si care le acoperea din cap pana'n picioare, apoi intr'o secunda picioarele se ridicara aproximativ 3 centrimetri de la sol, fetele avand senzatia ca calca pe podea, dar fara sa se auda ceva. Era o vraja facuta de un prieten de'al tatalui sau, era defapt o combinatie intre doua vraji.
-Trebuie sa le furam bachetele. Te pricepi la vraji non verbale? O sa avem nevoie de Obliviate. De obicei urasc lucrurile astea, cu 'omoratul pe la spate', apoi fugitul, dar timpul ne preseaza. ii sopti Georgya fetei.
Intrara apoi in camera, fara teama ca ii vor trezi pe cei doi. Trebuiau sa se grabeasca nici vraja, nici sansa ofetita de medalion nu asteptau ca ele sa termine.

• Rasufla adanc, inca putin buimacita de schimbarea de atmosfera. Insa de data asta stia ce trebuia sa faca. Deocamdata, cel putin. Georgya alese Devoratorul din dreapta, iar ei ii ramase celalalt. Se apropie de el, pasii ei fara sa rasune in incapere datorita vrajii pe care o facuse colega sa Cercetasa.
  
  Nu era prima oara cand facea o vraja de memorie , dar asa se simtea. Mai facu cativa pasi pana fu in stare sa priveasca fix chipul Devoratorului. Dintr-o data, ochii acestuia se deschisera larg, dezvaluind o nuanta de un albastru electric. Nu ar fi trebuit sa se intample asta. Speriata, Cercetasa puse mana pe bagheta si rosti in gand "Obliviate!". Privirea Devoratorului deveni nefocalizata si o ceata stranie ii invalui ochii.
  
  Privirea ii cazu pentru o clipa pe o masa aflata langa Devoratori. Acolo se afla un medalion in forma de bufnita, identic cu cel al colegei sale.
  - Georgya, o chema ea. Mai avem timp?

- Des, a trecut fix jumatate! Ceva nu e bine! ... Chiar daca am mai face ceva, tot ar fi prea mult timp. I'a medalionul de pe masa si hai! spuse Georgya.
Privirea lui Desiree intreba:Unde? Si intr'adevar era o intrebare grea. Defapt fata stia unde, la parinti sai, dar nu habar n'avea cum. Cum puteau ajunge acolo? Nici nu stiu unde sunt parinti sai, nici cum pot ajunge acolo, dar cel mai important nu stiu nici macar unde sunt! Iar asta este o mare, mare problema! Dar ce pot face in cazul acesta? Doar o singura solitie ar avea...
- Du'ne la Locuinta aurorilor, te rog! ruga Georgya colierul, simtindu'se ca o nebuna care vorbeste cu obiecte.
Bufnita o asculta. Ajusera in 'Locuinta aurorilor', un fel de mini-hotel, doar pentru aurori. Toti erau plecati pe teren la acea ora. Exact cand Cercetasa dorea sa ii spuna prietenei sale ca poate au terminat mai devreme si ca ar putea sa se intoarca, se auzi un zgomot care parea sa vina de dupa usa din fata lor. Intrara fara probleme, protejate fiind de vraja. Ajunsera intr'o incapere ce parea a fi un fel de living foate mare. Inauntru erau inca doi Devoratori. Pareau ca ar cauta ceva, ceva important. Chiar daca nu stia ce cautau, Georgya nu dorea ca sa gaseasca acel lucru.
Chiar cand se pregatea sa ii spuna lui Desiree ca trebuie sa repete acelasi plan ca cel de mai devreme, puterea vraji seca pana cand se pierdu de tot. Fetele nu mai erau ascunse de nicio panza si nu mai avea nici o podea de aer sub picioarele lor, totul era descoperit, acum trebuiau sa lupte.
- Heiii! striga Devoratorul din stanga.
- Ai grija, Des! ii spuse Georgya. Hai sa le aratam de ce suntem in stare!!!
Lupta incepu. O avalansa de vraji si blesteme umpluse camera, care parea acum mult mai mica, atat de mica incat nu parea a fi nici un obect destul de mare incat sa isi poata servi macar cateva secunde ca scut. Dupa zeci de: Finite Incantatem, Sectumsempra, Abracadabra, Crucio; si mii de Stupefy, aruncate din ambele tabere, fetele reusira cu Expelliarmus, sa ii dezarmeze.
-Levicorpus! strigara in cor, tarminand apoi cu: Obliviate!
Fetele usurate si epuizate, se hotarara sa se intoarca la Hogwarts. Se uitara la ceas, trecusera trei sferturi din timp. Se descurcasera bine! Pusera mana pe colier si spusera: La Hogwarts, te rugam! Totusi nu se intampla nimic. Incercara inca de cateva ori, dar tot nimic. Georgya observa ca lipseste ceva. Acul lipsea, cazuse in timpul luptei, dar unde era? Intre timp in camera alaturatade auzi un zgomot.
- Des, du'te sa verifici cat timp caut eu acul acela. spuse Cercetasa.
Ramasa singura isi incerca norocul:
- Accio, Ac!
Dar fara rezultat, Georgya fuse invadata doar de ace normale care se gaseau in acea incapere. Si dupa ce ca mai avea putin timp si 'cauta acul in carul cu fan', trebuia sa se fereasca momentan si de acele care veneau spre ea sa niste sageti micute, dar periculoase. Fata mai era ingrijoata si dion cauza lui Desiree, care se afla inca in cealalta camera, iar de acolo nu venea nici macar un sunet. Oare era bine? Fata spera ca da.

• Pasi in camera alaturata, sperand ca nu va mai da peste nimic amenintator. Lupta cu Devoratorii Mortii ii ajunsese pentru.. o viata intreaga. Insa punea pariu ca nu se terminase inca. Simtea asta.
  
  Isi ridica privirea, apoi rasufla zgomotos. In camera aceea se mai afla un Devorator al Mortii , care incerca sa deschida cea mai apropiata fereastra. Cercetasa facu ochii mari cand vazu un ac de argint printre degetele sale. Cum ajunsese el acolo? Murmura aproape plictisita: Impedimenta! , observand cu satisfactie cum acul ii aluneca Devoratorului printre degete. Il lua de jos si rosti apoi , fara sa se gandeasca: Obliviate!. Abia dupa ce a spus incantatia isi dadu seama ca facuse o greseala mare. Nu mai avea de unde sa afle cum stia acel Devorator de ac. Ofta prelung, apoi se gandi sa o cheme pe colega sa Cercetasa.
  - Georgya! Cred ca ti-am gasit acul.
  Spera totusi ca nu se intamplase nimic rau prin camera cealalta cat lipsise ea de acolo.