Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Keep up

• Urca inca o scara, sperand ca de data asta sa nu se miste. Fusese nevoita sa ocoleasca o gramada din cauza unei scari care se hotarase ca stie mai bine decat ea insasi unde vrea sa ajunga. Si, mare minune, scara gresise. Dar acum totul parea in regula. Avea sa ajunga in aripa spitalului in cateva minute. In scurt timp o lovi mirosul acela de spital, de medicamente la care se astetase. Sa ai "super-simturi" nu era atat de interesant precum lasau sa se inteleaga filmele incuiate. Pe de alta parte, avea un sentiment ciudat pe care nu si-l putea explica. Stiu ca nu iti place sa fii aici, dar asa e frumos.
  Peste cateva minute se deschise usa aripii spitalului. Bruneta intra, avand grija sa se vada ca are ceva la spate. Nu ii placea sa vina aici din cauza mirosului, insa asa se cuvenea daca lovise pe cineva atat de tare incat sa aiba nevoie de ingrijire profesionala. Insa zambetul binevoitor i se sterse de pe fata cand vazu ca nu era nimeni acolo. Baga ciocolata inapoi in buzunar si incepu sa se uite in jur. Toate paturile erau libere si frumos aranjate, insa nu vedea pe nimeni care sa le fi aranjat. Curioasa, impinse putin cu piciorul chiar si usa pe care scria mare 'NU INTRATI!', usa care isi imagina ca duceau in biroul medicului. Acolo, la fel, nimeni.
  Ridicand din umeri iesi din incapere, inapoi pe coridor. Acum isi dadu seama din ce cauza avusese senzatia aceea ciudata inainte sa intre. Nu auzise voci, nici o voce, iar asta era ciudat. Poate sunt in pauza de masa. Si vindecatorii mananca, nu? isi zise ea plina de incredere. De dupa colt avea sa vina cineva, daca era sa se ia dupa zgomotul de pasi. Si dupa parfum. Cu siguranta era cineva care putea sa ii explice ce se intampla, asa ca respira usurata.

Alice se plimba pe coridoare, indreptandu'se catre aripa spitalului. Petrecea mult timp acolo, nu din cauza ca ar avea nevoie de ingrijiri speciale, dar pentru ca petrecea mult timp cu Bell cat timp ea lucra acolo ca si ajutor. Si a ajuns sa o cunoasca si pe Madam Pomfrey, care se dovedi a fi chiar o persoana minunata, si chiar sa o indrageasca. Iar de cand a plecat Bell, o vizita pe vindecatoare, si o ajuta la lucruri minore, si la ingrijirea pacientilor.

Facu la dreapta pe coridor, si avea in fata chiar aripa spitalului. Ridica privirea, si vazu o silueta stand in fata usii. Pe masura ce se apropie, fata ii parea cunoscuta, iar cand ajunse in dreptul ei spuse:
"Buna. Aylee, nu?" O vazuse de multe ori pe hol, chiar vorbisera de cateva ori, dar nu facuse cunostinta cu ea niciodata. Dar faptul ca se afla in fata aripii spitalului o ingrijora putin. Spera ca totul sa fie in regula.

• Odata ce persoana se aproprie putu sa isi dea seama de cine era vorba. Desi nu prea interactionasera pana atunci, o cunostea din vedere pe Alice, sefa de casa a Atropufilor. Insa nu era persoana pe care dorea sa o vada in secunda aceea. Nu ca ar fi avut ceva cu fata, chiar i se parea draguta, insa nu parea persoana in masura sa ii explice ce se intampla. Insa isi dadu seama ca nu era momentul sa se panicheze, in ultima instanta, un spital gol ar fi trebuit sa fie un motiv de bucurie, nu?
  
  -Da, Aylee, ii raspunse zambind. Iar tu esti Alice, nu? intreba pastrand zambetul poate putin prea fortat. Vroiai sa vii aici, nu? In aripa spitalului, mai adauga ea, fluturand din maini in directia usii pe care tocmai iesise, de parca ar fi fost nevoie de acele explicatii in plus. Realiza de asemenea ca poate parea putin disperata, insa era prea tarziu. Nu te obosi, e pauza de masa, sau ceva asemanator...
  
  Spera ca acum Alice sa ii spuna ceva de genul "Da stiu, vin din partea Madamei Pomfrey sa verific daca totul e in regula", insa undeva in adanc stia ca nu va fi asa. Astepta raspunsul Astrpufei rabdatoare, jucandu-se neglijent cu una dintre suvitele roz, insa ochii cenusii o fixau de parca ar fi fost vorba de prada unui animal salbatic, nu de un simplu raspuns.

"I-DI-OŢI. În şcoala asta avem mai mulţi idioţi decât oameni cu cap."
Adică, ce îl durea pe tip de ea? Ea stătea liniştită, privea cerul, mai avea un pic şi adormea în picioare. Lumea era perfectă. PER-FEC-TĂ.
Asta până când un idiot a împins-o în Lac. Din cauza surprizei, roşcata nu avu timp să facă nici o mişcare. Şi în cădere s-a mai şi lovit cu capul de margine, ca o proastă care n-ar şti să înoate. Când ea, de fapt, ştia.
Bineînţeles, idiotul fugise. Adică, dacă i-ar plăcea să facă farse, şi ea ar fugi. Ce idiot ar sta?

Însă, din cauza lui, acum trebuia să meargă prin şcoală cu o rană "superficială" la cap, care i-l înroşea mai tare. Urca scările, le cobora, mergea pe o treaptă, alerga zece metri, se întorcea că greşise drumul, cotea la dreapta la stânga, iar urca scări..
"Te pomeneşti că fac mai mult sport acum decât am făcut toată vara!" mormăi ea, un mormăit care ar fi fost un gând.
Într-un final, simţi mirosul de medicamente, un miros care îi era şi nu familiar. Încă cinci metri şi ajunse în Aripa Spitalului.
"- Aleluia!", se trezi ea că spune, nesimţind prezenţa celorlalte două fete. Deschise ochii şi le văzu. Pricepeau că nu stăteau ele degeaba la taclale, taman în dreptul uşii.

"- Nu e nimeni, aşa-i?", întrebă ea pe una din ele, recunoscând-o ca fiind Alice. Pe cealaltă nu o cunoştea. Oftă.
Şi, încă dinainte să audă răspunsul, mintea ei dădu drumul replicii: " Idioţi. Numai idioţi. Nu vin să-şi facă treaba fix când am eu hemoragie." Însă, în mintea ei, era perfect conştientă de faptul că toată lumea merită o pauză. Până şi cadrele medicale.

Alice auzi cuvintele lui Aylee "Pauza de masa" si se gandi "E imposibil sa nu fie nimeni. Madame Pomfrey mananca in cabinetul ei" Deodata ingrijorata, astropufa vru sa se indrepte spre usa, dar auzi o alta voce. O recunoscu pe Alex, si supriza fu si mai mare cand vazu ca aceasta sangereaza.
"Oh, Doamne, Alex, ce'ai patit?" O privea cu ochi mari, si spera sa nu fie nimic grav, pentru ca fara Madame Pomfrey nu putea trata decat rani superficiale.
Chiar daca nu era nimeni, deschise usa si le spuse celor doua fete sa intre. Se indrepta catre dulapul cu medicamente si lua o solutie de curatare si niste pansamente. Arunca un ochi si in biroul doamnei Pomfrey dar nu gasi nimic nelalocul lui. Hmm... ofta ea.
"Alex, aseaza'te pe un pat, o sa'ti curat rana." ii spuse ea astropufei, gandindu'se unde a disparut vindecatoarea.

"- Ah, e un nimic", făcu Alex, neştiind nici ea dacă era ironică sau nu.
Intră în sală, în timp ce se gândea la explicaţii. Înflorituri şi chestii de genul. Apoi se trezi gândind că nu are nici un sens. Mirosul de medicamente era, bineînţeles, mai puternic decât de pe hol, dar roşcata îl ignoră.
" - Am fost împinsă în apă", spuse ea, ridicând umerii. "- Da' e de domeniul trecutului. Poate fi tratată sau e chiar aşa grav?" întrebă ea, afişând un zâmbet relativ sadic.

Privi încăperea în care nu mai fusese până atunci. Totul părea alb şi curat. Parcă dureros de curat, cumva.
Era abia în anul I şi, din fericire, nu avusese nici un motiv să o viziteze pe vindecătoarea care, din ce auzise, era şi cam isterică. Se aşeză pe pat şi descoperi că era chiar moale.

Simţi ceva care îi apasă pe rană, probabil un şerveţel, după felul în care se simţea materialul. O durere scurtă apăru, fiind însă compensată cu o usturime foarte foarte neplăcută. Astfel încât nu se putu abţine să ţipe un scurt "Au!" şi să se dea deoparte, însă aproape lovindu-se de Viperina care era aproape.
" - Scuze.", mormăi ea amândurora. "Dă-mi, te rog, şerveţelul", spuse ea, întinzând mâna să îl ia.
" - Ştii, m-ai cam luat prin surprindere, de aia am reacţionat aşa."
Oftă, închizând ochii.

OOC: Fetelor, mă scuzaţi de eventualul Power-Play, chit că e un pic mai subtil. Dacă vă deranjează aşa de tare, o să modific.

• Le urma pe cele doua fete, gata sa fuga sau sa se apere la cea mai mica miscare venita din partea lor. Nu numai ca nu avea incredere deloc in oameni, de obicei, insa situatia o depasea. De ce nu era Madame Pomfrey acolo? De ce trebuise sa fie ea cea care a gasit aripa spitalului goala? Si unde o fi Eliza? Era sigura ca era ceva capcana, iar ea nu era destul de desteapta ca sa plece din ea inainte sa se inchida. Darren ii spusese sa nu mai gandeasca asa. Incercase de atatea ori sa ii explice viperinei ca nu toata lumea ii vrea raul, insa Aylee nu il crezuse. Nici in el nu avea incredere.
  Tresari violent cand fata aparuta de nicaieri se lovi de ea. Facu un mic salt pentru a se departa de ea. Se lipi de perete, incercand sa stea cat mai departe de cele doua astropufe. Desi nu era deloc genul vorbaret, i-ar fi placut saa o in trebe pe Alice daca stia care era problema. Cel mai bine ar fi fost sa spuna tot unui profesor, dupa care sa plece de acolo cat mai repede. Insa Alice parea ocupata cu fata, iar viperinei nu ii veni chef de vorba. Plus ca s-ar fi putut ca sefa de casa sa fie implicata in ceea ce se petrecea acolo, iar in acest caz, sa o intrebe pe ea iesea din discutie. Ura sa nu stie despre ce era vorba. Isi dadu seama ca, din pacate, nu avea cum sa dispara de acolo, lasandu-le pe cele doua prietene sau cunostine sa rezolve treaba. Deocamdata se hotara sa o lase pe Alice sa isi termine treaba, asa ca se rezema de peretele ei, tacuta si incercand sa nu se uite in ochii nimanui.

OOC: Scuze pentru schimbarea de personalitate a lui Aylee, dar mi-am schimbat personajul

Alice incepu sa ii curete rana lui Alex, iar dupa ce sangele fu dat la o parte, vazu ca este doar o rana superficiala. Aplica putina alifie luata din cabinet si puse un bandaj deasupra.
"Din fericire, nu ai nimic grav. Se va vindeca in cateva zile."
Duse ustensilele inapoi in dulap, si apoi se intoarse catre fete. Isi puse mainile in sold, si incepu sa se gandeasca ce sa faca. Madame Pomfrey nu ar fi plecat fara sa incuie usa, fara sa o anunte, sau fara sa puna un mesaj pe usa. Deci ceva era in neregula. Isi scoase bagheta din buzunarul robei, si sopti "Homenum Revelio". Astepta putin, dar nimic nu se intampla. Apoi se intoarse catre Aylee.
"Vreau sa'mi spui cum ai descoperit ca nu e nimeni aici? Tot ce'ai vazut."

Ella schiopata pe holurile scolii,gemand de durere .Nu putea sa creada cum s-a putut impiedica ,asa ,din senin .Ce e mai rau e ca s-a ales si cu o rana destul de urata ,din care i se prelingea putin sange pe picior .Stiia in sinea ei ca nu era o idee prea buna sa mearga singura pana in Aripa Spitalului ,dar nu prea avea de ales .Nu putea sta pur si simplu asa,si stia ca Madam Pomfrey era singura care putea rezolva aceasta problema .
Fiind noua la Hogwarts ,nu invatase inca prea bine castelul ,asa ca i-a luat mai mult timp sa gaseasca drumul corect spre Aripa Spitalului .
Incepuse sa simta mirosul de medicamente ,care ,ciudat ,ii placea intr-un fel .
"-Ok ,deci nu mai e mult de mers "
Mirata ,Ella vazu usa deschisa larg la incaperea unde era "spitalul ".Intra schiopatand ,vazand alte 3 fete care stateau singure .
"-Hmm,buna !Eu sunt Ella ,soimanita in primul an.Unde este Madame Pomfrey? Dupa cum vedeti ,am nevoie de putin ajutor cu rana asta urata ~"
In timp ce astepta un raspuns ,Ella a hotarat ca e mai bine daca s-ar aseza pe un pat.Isi lasa greutatea pe asternuturile curate ca lacrima ,intinzandu-si piciorul ranitsi gemand putin de durere .
In clipa aceea,nu isi dorea decat ca fetele sa ii spun ca Madam Pomfrey va veni in curand
OOC:Sper ca nu v-ati suparat ca m-am "bagat "intre voi

• Ridica ochii, privind undeva deasupra umarului Astropufei. Nu vroia sa o priveasca in ochi, insa bruma de buna crestere pe care o avea o impiedicau sa nu o priveasca deloc. Incepu sa ii povesteasca despre faptul ca lovise pe cineva din intamplare in biblioteca, iar persoana respectiva venise sus, in aripa spitalului.
  -Venisem sa ii aduc ciocolata asta, zise in timp ce isi scotea ciocolata topita din buzunarul robei. Insa nu era aici. Am dat o tura, insa nu era nimeni aici. Am iesit si ne-am intalnit, termina ea. Odata cu ultimul cuvant, isi muta rapid privirea din nou in pamant. Ai vorbit prea mult. Acum probabil ca te suspecteaza de ceva. Dadu din cap a negare, insa vocea continua cu ganduri oribile si scenarii macabre. Apoi totul se opri, intr-o clipita.
  O fata bruneta si mai mica decat ea intra in viteza, probabil ranita. Auzindu-i intrebarea, viperina ii arunca o privire trista. Macar in caz de ceva, mai mult ca sigur ca pe aceea ar fi putut sa o invinga. Zambi, gata sa isi duca mana la bagheta. Apoi se razgandi, ridicanduse de unde statea. avea sa plece pur si simplu. Ce putea sa mearga gresit?