Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ King and Lionheart.

**Ema Snow** · 27 Dec 2012, 23:23

Tatal Emei incerca sa-si stapaneasca surprinderea ce-l cuprinsese cand isi primi raspunsul. Ii iesi, cat de cat. Intr-un fel, asta o nelinistea pe Ema. La ce se asteptase tatal ei? Viperini si tipi tatuati? Un inaltagan pletos care se machia mai des decat ea? Sau poate un rupt de realitate, cu o pasiune bolnava pentru pisici si serpi... Eventual cu o bratara cu tinte si oja neagra... Stranse instinctiv mana lui William, reactionand scarbita la gandul asta. Iar apoi observa privirea, capatand contur in trasaturile fetei lui Peter Snow. O spranceana arcuita usor, ochii cercetatori, buzele strambate usor. Arata ca un om ce studiaza un tablou de arta moderna, cautand semnificatii si chestii logice. Se decise sa intervina cum putea mai bine, pironindu-si privirea pe chipul tatalui ei. Acesta nu paru sa o constientizeze. Dar, dupa cateva secunde tensionate, barbatul zambi multumit. Pana la urma avea in fata un Ochi-de-Soim. Nu putea sa se ridice impotriva unui 'confrate'. Peter Snow, alaturi de sora sa, fusesera ce-i care rupsesera lungul sir de Astropufi si ocazionali Cercetasi ai familiei. Ema putea vedea clar pe chipul tatalui ei: bila alba pentru Knight.
Soimeanca se relaxa vizibil si isi intoarse capul pentru a-i zambi lui Will, lasandu-se prinsa in trasaturile fetei lui. Nici nu baga de seama cand se auzi usa de la intrare.

**William Knight** · 28 Dec 2012, 23:03

Era usor surprins de reactia calma a domnului Snow. Adica, era multumit. Totul decurgea chiar foarte bine. Emotiile disparusera, iar magnificul de el zambea, statea drept, langa Ema.
Se servi de asemenea cu cate ceva de pe platou, si aproape se inneca atunci cand auzi usa deschizandu-se. Cine? Pe cine nu cunoscuse? Isi musca buza, inchizand incet ochii.
Isi scapa furculita. Ce neindemanatic putea fi uneori.. isi facu loc printre scaune, sa se aplece si o ridica. Nu mai putea fi folosita pentru amanca.. eventual pentru a se pieptana, insa nimic altceva. Zambi stramb la furculita, lasand-o undeva, pe un servetel. Avea sa se ocupe cineva de ea, si sa primeasca o alta. Oricum nu ii era foame, insa codul bunelor maniere nu accepta asta. Domnul Snow putea spune o gluma oricat de nesarata, el tot avea sa rada.. din politele si respect fata de el.
Urmari umbra de pe hol, insa nu auzi nimic. O privi rabdator pe Ema, intreband-o din priviri ce se intampla. Ce sa se intample? Modul in care il privea. Probabil deoarece abia se asezase langa el.. si era atat de naturala. Ema Grace Snow nu-si pierdea din frumusete niciodata. Fata de el, ea era frumoasa tot timpul. In momentul acela, sublima. Isi atinse obrazul cu mana, spunandu-si Oh, frate!

**Dawn Snow** · 29 Dec 2012, 01:04

Cheia se intoarse cu usurinta in yala, insa nu-i oferi nici macar o secunda aceeasi usurare pe care o resimtea cand facea asta la propria ei usa. Cu toate astea, ii amintea de copilarie, desi rare fusesera ocaziile in care usa era incuiata ca Dawn sa o deschida. Insa nimic nu avea sa o opreasca din a petrece Craciunul cu ai ei. Mai ales acum cand intelesese ca si Ema era acasa. Isi dadu ochii peste cap in timp ce impinse usa si intra in holul mic. Se intreba ce o facuse pe mezina sa se desparta pentru cateva zile de castel. Ce-i drept, Ema fusese cam aeriana in ultima vreme...
Dawn se descalta si isi dadu jos pardesiul, scuturandu-l usor de zapada. Nu era multa, dar tot se forma o mica balta langa usa. Dawn stramba din nas. Isi ridica la timp privirea pentru a-si vedea mama intrand in cu o furculita noua in incapere. Nici macar nu ii oferise o privire, iar fosta Soimeanca deduse imediat ca mama ei avea altele pe cap. Dar oare ce putea sa aiba in minte in seara de Craciun?
Cu o spranceana ridicat sceptic, Dawn inainta pe holul scurt, bagandu-si capul in camera.
" Hei!" saluta ea, luand in atentie toate persoanele din camera si pasind cu totul inauntru. Ochii ei caprui se oprira o clipa asupra tatalui, asupra mamei, asupra Emei si... asupra tipului necunoscut ce era in interiorul casei lor? Prinse felul in care arata, faptul ca era langa sora ei... Iar scrisoarea Emei ii veni imediat in minte. Ochii lui Dawn se luminara cu entuziasm.
" Dar pe cine avem noi aici?" intreba zambind, desi putea sa bage mana in foc ca stia raspunsul.

**William Knight** · 30 Dec 2012, 20:11

Isi atinse rapid barbia cu mana libera, ceea ce facea deseori. De dupa peretele ce ii despartea de hol aparu un cap, brunet, cu un chip tare zambaret. Zambi de asemenea, simtindu-se mai bine acum ca era toata lumea acolo, ca o putea cunoaste si pe sora mai mare a Emei si ca dupa aceea poate vor fi mai relaxati.
Ca un adevarat gentleman, se ridica de pe scaun, ducandu-se spre Dawn. Ii lua mana sarutand-o si i se prezenta dupa aceea.
- William Knight. Poate paruse prea formal, insa nu stia ce altceva sa faca si sa stea acolo privind-o ca si cum ar avea tentacule iesite pe ochi si cuie in gat nu era o solutie. Probabil nimeni nu se asteptase la asta.. si ce daca? O facuse deja. Se retrase inapoi langa Ema, insa nu lua loc, acceptand sa-si pozitioneze mainile pe umerii ei. Era incordata? Ii freca putin umerii, cu miscari de dute-vino, privind-o cald. El isi intrase deja in rol.. ar fi trebuit sa faca acelasi lucru. Pe ea nu o uitase. Nici nu avea sa o uite. Dragostea lui fata de ea nu putea disparea asa, pur si simplu. Era ceva special. Nimeni nu putea intelege asta. Nu stia ce sa spuna sau ce sa faca in prezenta ei.. uneori latura sa romantica iesea la iveala, insa numai cand era cu Ema. In prezenta altor persoane putea fi mai mult dragastos si calduros fata de ea. Poate ca.. se transforma in Hulk pe timpul noptii si nu avea habar;

**Dawn Snow** · 30 Dec 2012, 23:53

Zambi politicos si isi misca usor capul la gestul lui William.
" Dawn Snow. Incantata!"
Statu o clipa, observandu-l cum se retrage si isi pozitioneaza mainile pe umerii Emei. Fosta Soimeanca se abtinu sa ridice din sprancene. Pana la urma, nu era treaba ei si categoric detaliile nu se vorbeau decat intre surori. Nu ca scrisorile Emei nu ar fi fost suficient de visatoare. Intr-un fel, era ciudat, deoarece pustoaica fusese mereu genul de om care statea de o parte si analiza. Dar cumva, avea vaga senzatie ca personalitatea acestui domnisor Knight mergea la tanc cu soiul surorii sale. Era multumita. Incerca totusi sa nu para de parca era la cumparaturi cu sora ei si isi dadea parerea in privinta legumelor cumparate. Chestia asta dintre Ema si William avea radacini mult mai adanci. Ha! Ii veni sa zambeasca la mica legatura din mintea sa. Legume... Radacini... Nu conta.
Se aseza la masa, intre parintii ei. In fond, o sora avea intotdeauna o datorie, mai ales fata de cea mica. Asa ca incepu sa trancane, in misiunea de a le atrage atentia. Princiupiul? Oricum nu au mai vorbit de ceva vreme. Arunca o privire rapida spre masa.
" Emm? De ce nu i-o arati lui Will pe Ari? Mai e pana la desert" ranji, refuzand sa se uite la mecla tatalui ei.

**Ema Snow** · 31 Dec 2012, 00:05

Ema ii arunca un zambet rapid lui Dawn. Era linistitor sa o stie acasa, indiferent daca avea chef de glume nesarate sau nu. Zambetul ii deveni superior atunci cand ii observa expresia. Nu stia daca e cinstit, insa simtea un imbold de mandrie cand venea vorba de William. Si intr-un fel, desi inca se mira cum reusise, realiza ca ii atrasese atentia in acea zi calda din Pestera lui Godric. Asa cum el o atrasese pe a ei.
Incerca sa para cat mai relaxata posibil, desi inca se astepta de la o vorba cu subintelesuri din partea surorii ei sau de la o privire suspicioasa a tatalui. Era o adevarata binecuvantare cand Will ii freca usori umerii. Pentru ca il stia acolo si stia ca asa avea puterea de a trece peste orice. Ii multumi in gand, facandu-si siesi o promisiune de a o face si verbal.
Cand Dawn, incepu discutiile, Ema se prinse aproape instantaneu de tactica. Desigur! Doar o facuse si ea cand era nu mai inalta decat masa, iar Dawn venise cu 'primul ales' in casa micuta a familiei Snow. Se dovedise un dezastru, dar nici ca mai conta. Isi ridica privirea, cercetand chipul surorii ei. Ariadne? De ce ar vrea Will sa se joace cu un caine...? Oh! Subtil, Dawn, foarte subtil.
Isi ridica privirea spre William, bucurandu-se de chipul sau. Dadu sa se ridice de pe scaun.
" Daca doresti... E cald pe veranda din spate. Asa ca nu o sa degeri" rase usor, putin incurcata, ca de fiecare data cand venea vorba de prezenta tanarului.

**William Knight** · 06 Jan 2013, 18:40

Will se bucura ca se indeparta de domnul Snow macar cu cateva camere, si rezuma toata fericirea aceea intr-un zambet adresat Emei. O apuca de mana, pentru a nu se pierde. Casa nu era cine stie ce incat sa se piarda in ea, insa nu cunostea inca teritoriul.
Deja devenise un obicei sa viseze cu ochii deschisi. Isi limpezi fata printr-o atingere de mana, si ceafa Emei aparu din nou in fata lui. Inca nu ajunsera pe terasa. Si-o imagina ca pe una din cartile cu imagini pe care le primea de Craciun. Cu instalatii luminand pe undeva pe acolo, cu multe ghivece pregatite pentru zilele calde, si altele care aveau deja flori, si poate si un scaun pe acolo.
Si-o imagina pe Ema stand pe scaun cu copii in jurul ei, si el sprijinindu-se de umerii ei, pregatiti pentru o poza de familie, apoi alta imagine, cu ei trecuti de varsta mijlocie, cu aceiasi copii in jurul lor, insa mult mai mari, si cu alti copii mai mici langa ei. Nepoti. Ar fi considerat ca asta era misto, insa el nu folosea cuvinte dintr-alea.
" Em! Crezi ca tatal tau ma va accepta?" intreba, continuand sa mearga in urma Emei. Insa cuvintele lui sunasera atat de linistor, si parca o stranse de mana cand le pronuntase.

**Ema Snow** · 06 Jan 2013, 19:46

Ema il stranse usor de mana si zambi, desi constientiza la un moment dat ca Will nu ii vedea fata.
" Te-a acceptat deja, doar ca e prea orgolios sa o recunoasca" chicoti ea.
Deschise o usa din lemn, cu ferestruica de sticla si pasi pe veranda. Era liniste, iar locul, desi ar fi trebuit sa fie intunecat in noapte, era luminat de sclipirile calde are decoratiunilor de Craciun. Florile cu care mama ei se mandrea atat palisera pe timpul iernii, lasand doar plantele coboratoare, tufanelele de toamna si cateva ghivece mici cu aloe-vera sa dea un strop de verdeata micutei verande. Cu o miscare de bagheta, Ema aprinse cele doua felinare din colturi. Se duse in colt, acolo unde doua balansoare se pierdeau printre ramurelele netaiate ale tufanelelor, tragandu-l pe William dupa ea. Facu un semn scurt cu mana si se intoarse spre el, zambind.
" Pai... Bun venit in.."
O opri un scancet inalt, iar ea isi intoarse privirea spre podea. Zambi amuzata, vazand-o pe Ariadne, inaltuta, supla si gri ca intotdeauna, uitandu-se in sus la ei. Se ridica pe varfuri si il saruta pe Will. Cand se retrase, continua.
" Vroiam sa spun bun venit in micul colt de natura din casa, dar Ari e mai curioasa in privinta ta, asa ca... mna..." rase usor, incolacindu-si mana in jurul lui William.

**William Knight** · 11 Jan 2013, 00:46

Se lasa scurt cuprins de sarut, deschizand apoi ochii pentru a putea-o vedea pe Ari. Ii mangaie capul, adaugand si cateva cuvinte de alint. Nu prea vazuse caini de rasa in ultima vreme. Exceptandu-si propriul caine.
Se intoarse spre Ema, mangaind cu cealalta mana, obrazul ei.
Privi micul colt de natura, parand chiar incantat de ceea ce vede. Scoase o cutiuta neagra, invelita intr-un material de catifea, si ezita cateva clipe, gandindu-se la discursul care urma. Un mini discurs.
" Ema, stiu ca desi nu ne cunoastem foarte bine.. si ca din prima zi ne-am indragostit lulea.. insa, tu mi-ai dat bratara pe care o port si cand imi fac baie, si cand spal vasele, si cand plantez cate ceva in gradina.. insa eu nu ti-am daruit nimic material pana acum. Acest inel.." deschise cubul de catifea, din care se ivi un inelas dragut, de aur, cu un diamant mediu, potrivit marimii inelului, in mijloc, si alte cateva trei din ce in ce mai mici in dreapta si-n stanga." compenseaza asta, timpul pierdut la distanta de tine, si simbolizeaza si dragostea mea fata de tine. Si poate.. un inel de logodna. Insa nu vreau sa ne grabim. Avem tot timpul din lume la dispozitie. De data asta, vreau sa o facem pas cu pas." Ii zambi, simtind cum incepe sa arda inauntrul sau, cum se imbujoreaza si cum se inroseste. Ramase cu inelul in mana, asteptand un gest, o reactie, un cuvant.

**Ema Snow** · 11 Jan 2013, 10:06

Felul in care incepuse sa vorbeasca o ingrijorase putin. Din cine stie ce motiv, se astepta sa auda o scuza politicoasa si un mod rapid de a disparea in noapte. Realiza ca era un gand aberant, dar pur si simplu aparuse. Ii veni sa-l contrazica la partea materiala. Da, poate ca un om avea nevoie de un adapost, de ceva pentru a manca si haine adaptate anotimpului, iar toate astea erau lucruri materiale, insa pentru ea Will era suficient. Stia instinctiv ca alaturi vor putea trece peste orice problema. Dar tacu, lasandu-l sa continue in tihna.
Ce auzi si vazu in continuare trezi un lant nemasimtit de reactii in interiorul ei. Pentru o secunda, ramase mai mult sau mai putin blocata. Si nici macar nu o deranja asta, asa cum se intampla de obicei. Ii lua o alta clipa pentru a procesa iar si iar informatia, asigurandu-se ca nu avea sa faca o gafa monumentala imediat cum va deschide gura. Undeva in mijlocul procesului, realizarea se asternu definitiv in mintea ei. Nu mai era de foarte mult timp pustoaica pe care lumea o ciufulea pe cap. Nu mai era de foarte mult timp copilul care pasea neincrezator in lume. Crescuse. Se maturizase. Si in ciuda faptului ca inca era la Hogwarts, era numai pentru a recupera niste notiuni pierdute. Notiuni pe care nu avusese ocazia sa le cerceteze. Pana la urma, pierduse un an prin alte parti de umbre pline. Crescuse, asa cum ii spusese si aiuritului de Rovson si invatase ce era datoria. Iar acum ajunsese in sfarsit la momentul in care lua decizia asupra viitorului sau, macar dintr-un aspect. Poate ca, daca nu ar fi fost atat de teapana in acel moment, ar fi fost pe podea. Dar isi reveni la fel de repede si actiona din instinct. Isi infasura bratele in jurul gatului lui William si il saruta, lung si delicat, asa cum facuse cu atata timp in urma, in Pestera lui Godric. Isi odihni apoi capul pe umarul sau, cu nasul langa clavicula, cu un zambet prea mare pe chip si cu ochii umezi. Se incorda brusc, realizand ca nu daduse un raspuns. Au! Deci pana la urma tot facuse o gafa. Isi ridica privirea, rosind usor.
" Da. Desigur. Adica, daca poate este, da!"
Ori sunase ca o disperata, ori ca o balbaita, ori ca o fiinta care nu stie sa vorbeasca. Clar ii trebuia o baie cu apa rece.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / King and Lionheart.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ King and Lionheart.