Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3

/ La miezul noptii in camera fantomelor

Era aproape ora 12, stiu ca ar fi trebuit sa dorm la ora aia, dar nu aveam somn, si in plus, mereu imi dorisem sa vad o fantoma, asa ca m-am strecurat afara din camera fara sa ma vada supraveghetorii, si am plecat pe holurile intortochiate pana am ajuns in misterioasa camera a fantomelor. Stiu ca era o prostie, dar intotdeauna imi fusese frica de fantome, dar in seara asta nu imi mai era, eram doar eu acolo, asteptam sa se faca ora 12 pentru a vedea una si a imi infrunta frica.
Cred ca era singurul loc unde nu il luasem pe Buffy cu mine, de care mai nou eram nedespartita, pana si la ore il luam cu mine, dar acum nu, acum vroiam sa stau acolo singura si sa astept o fantoma sa vina la mine si sa ma sperie, sau sa faca ce or face fantomele, pentru ca, desigur, nu stiam inca ce fac ele, stiam doar ca fratele meu mai mare ma speriase cand eram mica ca ele sunt rele si atat.
- Buna, se auzi in spatele meu o voce atat de cunoscuta. Era...


OOC: Oricine poate continua...

Faceam o plimbare nocturna prin castel, caci ma cam plictisisem sa stau in pat, sa ma uit la tavan si sa numar oile ca sa adorm. Chiar am ajuns la 300 de oi!
Cercetam coridoarele si usile, poate, doar gasesc eu pe careva cu care sa stau la taclale. Oricine. Exceptand persoanele extrem de enervante, gen Peeves cu care nu poti vorbi mai nimic si Baronul Sangeros, care iti inspira teama. Mie nu prea imi era frica de el, numa' ca nu ai ce sa vorbesti cu o fantoma neprietenoasa.
Din intamplare am dat peste Kitty care statea pur si simplu in Camera Fantomelor de parca ar fi asteptat ceva. Sau pe cineva. Imediat ajung in spatele ei si o salut:
- Buna, spun eu cu o voce vesela.
Kitty tresari scurt.
- Nu te asteptai sa fiu aici, asa-i? Ce faci, tocmai aici?
- Astept, poate, dau sa intalnesc o fantoma. Mi-e cam frica de ele, dar vreau sa intalnesc una.
- Nu te sfatuiesc sa te intalnesti cu Baronul Sangeros. Si nici cu Peeves. Nu sunt cele mai simpatice persoane. Sau mai bine spus...fantome. Si ti-l recomand cu caldura pe...ah vorbeam de lup! Sau mai bine spus, de fantoma! Ce faci Nick? Zi-mi, ti-a placut ce-am scris?
O fantoma albastra, putin durdulie si foarte simpatica se apropie de noi zambind vesel.
- O, da, a fost foarte romantic. Si ma bucur ca am putut citi. Abia astept capitolul V.
Kitty se uita la noi, nedumerita.
- Am scris pentru Nick o poveste de dragoste cu fantome, ca sa nu se plictiseasca, raspund eu vesela.
Kitty se uita ciudat la mine ca la felul III. Era adevarat, zau, pe cine ai mai vazut sa scrie un roman de dragoste...pentru o fantoma? Dar daca te gandesti, Nick e foarte romantic si in plus, nici eu nu aveam ce face.
- Sarind peste asta, sa fac prezentarile. Kitty, el e Nick Aproape Far' de Cap, cea mai simpatica fantoma, dupa parerea mea (unde am auzit un comentariu de la el: Iar exagerezi! Si in capitolul I, ai exagerat putin la sfarsit cu Emy si Joe!). Nick, ea e Kitty. Om, fantoma. Fantoma, om. 14 ani, sute de ani.(nu mai stiu exact cati).sute de ani, 14 ani. Astropufi, Cercetasi. Cercetasi, Astropufi. Prezentarile suficiente?
- Domnisoara, incantata de prezenta dvs, spuse Nick cu cel mai politicos aer pe care il putea avea vreo fantoma. Din partea mea, avea premiul I.