Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ La Vrăbiutza De Mentă

**Bell Evans** · (This post was last modified: 09 Oct 2011, 22:12 by Bell Evans.)

Bells & Raizen

Mergea de secole de-a lungul Aleei si incerca sa numere in gand pasii vrajitorului inalt, cu un spate ca de rinocer, care se misca aproape mai incet decat un melc cu cochilia ruginita in fata ei. Iar ea il urma in liniste, admirandu-i marginea verde, cu pete galbene, roz si portocalii a pelerinei crapate pe la colturi. Avea mainile mari, care ii fluturau ca niste rachete imense de tenis pe langa corpul solid, aplecat de greutatea unui cap mult prea blond.

Bells se opri insa brusc, aproape intrand in el, cand acesta schimba directia si o lua pe o straduta laturalnica; nu mai fusese niciodata acolo si i se parea ceva de-a dreptul ironic, ilogic si stupid sa mearga tocmai atunci. Dar continua sa-l urmareasca si ajunse curand in fata unei cladiri mici, cu ferestre sparte si colorate pe alocuri. Peretii erau vopsiti cu pasarele argintii, imbracate in diverse tinute sumare. Se holba pret de cateva secunde, dupa care citi titlul imens, scris in toate culorile posibile si imposibile: Barul La Vrăbiutza De Mentă. Izbucni intr-un ras isteric si se indrepta spre usa.

Intra si ramase putin in prag; era destul de nedumerita, iar privelistea din fata ei o facu sa ezite si sa se gandeasca in acelasi timp la nemurirea propriului suflet. Erau de toate in acea incapere micuta - incepand de la o barmanita vopsita albastru in cap, cu sute de suvite negre, roz si mov, scaune agatate de peretii laterali si barul imens, situat la doi metri si patruzeci si cinci de centimetri de pamant pana la silueta bine-cunoscuta a lui Raizen profilata cu maretie in peisajul de-a dreptul impresionant. Se indrepta spre el, cu un zambet tamp pe fata, si ajunse curand in spatele lui.

Fusese insa distrata de barbatul pe care il urmarise inca de pe Alee; statea in fata barmanitei, facand matanii si dand cu capul de pantoful ei urias - purta cel putin marimea 48. Iar papucul fosforescent parea furat dintr-un peisaj cu un concert al lui Voldy dat in secret adunaturii de Devoratori credinciosi. Daduse odata peste o asemenea "intrunire" si avusese imaginile acelea in minte timp de sute de cosmaruri. Dar revenind. O gasca de spiridusi exersau miscarile mult regretatului MJ intr-un colt indepartat, iar Raizen parea de-a dreptul fascinat de ei.

OOC: =))))

**Raizen Isildur** · (This post was last modified: 09 Oct 2011, 23:20 by Raizen Isildur.)

Bells se apropie de el râzând, însă era atât de fascinat de spiriduși încât fu nevoie de un sărut lung ca să-i atragă atenția.

„Oh, bună frumoaso !” zise Raizen zâmbind. „Uite, mă gândeam să ne redecorăm casa. Știi...întotdeuna mi-am dorit să fiu puțin mai... cum să zic eu... extravaganza, so to speak ! Elementele astea de.. bă Ionele, cum ziceai că le zice la ăia de nu-s mainstream ?”

Un spiriduș zvelt se opri din exersat Moon Walk-ul și își ridică privirea către Raizen cu urechile uriașe fluturându-i ca niște aripi.. ca să spunem așa, cerebrale (în sensul că îți ridică, uhm, capacitatea mentală și psihică la cer). Se încruntă gânditor și pocni scurt din călcăie, ducându-și mâna dreapta la frunte.

„HIPSTERI Domn' comandat, să trăiți ! Ionel Potrivitu' la datorie, să trăiți !”

„Să vezi ce-ți potrivesc eu o talpă-n mufă dacă nu te întorci la exersat, prăpăditule. Așa, scumpa mea, după cum ziceam, elemente de-astea mai dă hipstăr ca să zic așa. Înțelegi tu, agățăm și noi câte ceva pe pereți, de tavan, mai un scaun, mai o tăviță, mai o ceapa, mai un usturoi, știi tu cum e.. se tot înmulțesc vampirii în ultima vreme. Ai auzit dă ăia doi, Eduard și Culăn ? S-au împerecheat și uite-acu e plin p-aci de sugative de-astea de sânge.. și cine știe ce altceva. Sau era Eduard și Bela !? În orice caz înțelegi tu ideea. Mâ gândeam să vopsim și noi pereții în culori vii de negru, mov și mai știu eu ce. Șă știi că rozul se potrivește tare bine cu negrul. Poate și cu movul dacă ai băut puțin. Apropo, ce zici, te servesc cu o bereunu ? Știi tu.. ăștia de la Vrăbiutza sunt mai emancipați. Mai na.. hipstări. În toată istoria barului n-a băut nimeni vreo berezero aici. E prea mainstream.”

Raizen continuă să vorbească relativ calm. Nimeni nu poate spune dacă băuse ceva, dar... între noi fie vorba, privit de la distanță, puțin... hipstăr cu siguranță era. Ca să nu zicem că era torpilat bine de tot sau rupt în dinți sau mai știu eu ce. Până și naratorul, adică eu ca să se știe, cine mai e ca mine, șef, baștan, jupân, să moară dușmanii mei daca nu, pare puțin.. știți voi cum e vorba aia cu.. „Voldemort unde este nimeni nu știe, dar el știe unde suntem”. Adică, va să zică, a omorât dușmanul. Dar revenind la povestea noastră. Bell făcu ochii mari când mai aruncă o privire în jur. Atâta lucru putea și Raizen să observe. Expresia de pe fața fetei era de-a dreptul.. fascina(n)tă. Veți afla în curând de ce, n-aveți grijă.

Într-un colț al barului, pe tavan se afla amplasată o scena strălucitoare. Un individ ce părea a fi vampir, împreuna cu alți doi goblini și o fantomă, pășiră pe scenă sărind în sus ca bezmeticii. Vorba vine. Din moment ce scena era amplasată pe tavan, artiștii „săreau în jos”. Goblinii aveau două chitări foarte... interesante, agățate de gât. Corpul chitării era roșu și avea forma unei vampirițe cu aripi într-o pozițiă puțin lascivă, cu una dintre mâini după ceafă. De la subraț îi ieșea gâtul chitării, foarte lat, având zece corzi. Fantoma avea un ciocan de cauciuc în mână, cât se poate de roz, cu care lovea într-un set de tobe. Pe fiecare se afla desenată o vrăbiutză verde privind tâmp înainte cu capul într-o parte și ciocul larg deschis. Vampirul trebuie că era solistul. Brusc începură să cânte o melodie ce răsuna cu un aer cunoscut lui Raizen. Majoritatea celor din bar începu să aplaude și să chiuie formația.

„Uh, oh, yeah, se știe cine sântem... Pistolarii Bezmetici pe sistem... yo, yo, yo, Slim Shady... în Vrăbiuța de Mentă cu dedicație specialî pentru domn' comandant Raizen, se știe, s-a dedicat. Și un', doi, trei, It's 7 A.M. waking up in the morning gotta be fresh, gotta go downstairs gotta have my bowl, gotta have cereal..”

„OOOOOOOOO, Dar ce melodie, dar ce sunet, dar ce versuri, ce mesaj, ce interpretare. Toată lumea mâinile sus pentru Pistolarii Bezmetici, se știee !” începu Raizen să urle vizibil încântat de muzica ce învăluia sufletele tuturor, bucurându-le inimile.

„It’s Friday, Friday
Gotta get down on Friday
Everybody’s lookin’ forward to the weekend, weekend
Friday, Friday !”

Pistolarii Bezmetici cântau pe sistem se știe, toată lumea era în picioare ascultând fascinată mirifica melodie. Bell Evans era.. ca de obicei singura excepție. Dacă ar fi fost româncă, fără doar și poate ar fi folosit bine-cunoscuta expresie „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac !”. În cele ce urmează veți afla chiar de la dânsa cum arată lucrurile din perspectiva ei.

**Bell Evans** · 14 Oct 2011, 23:46

Privi putin in jur, realizand ca era singura care nu participa la nebunia generala creata in incapere; Raizen parea mai pe sistem ca orice vrajitor. Mai o gustarica, o maslina, o atentie; fiecare se simtea in elementul lui - ca pestele pe uscat. Sau nu, era pe apa. Sau in apa? Clatina usor din cap, indreptandu-si privirile spre scena amplasata intr-un mod extravagant, facand-o sa se gandeasca la mai multe lucruri deodata. Pistolarii pareau de-a dreptul chinuiti de talent, iar cei din jur pareau la randul lor chinuiti de ei. In mod pozitiv, pentru majoritatea populatiei prezente.

Prefera sa ramana langa Raizen - cu toate dansurile si miscarile lui - si sa rada din cand in cand. Nu voia sa para prea neimplicata, sa jigneasca pe cineva. Doamne fereste, nu contesta nici macar o secunda talentul lor si fericirea pe care i-o dadea acea stare. Era o frenezie nebuna, nesanatoasa; o facea sa se simta ca pe drumul ce ducea spre al noualea cer - si avea mari indoieli ca nu prea mai ajungea la destinatie curand.

"-Aaa, Raiz?" intreba ea, luandu-l de mana. "Nu-i nimic, poti continua" continua rapid Bells cand il vazu ca se intoarce. Nu de alta, dar hidosul cu urechi de elefant ii aruncase o privire de macho man aflat in cautare de posibile partenere. Si nu avea de gand sa lase sa izbucneasca un al treilea razboi mondial - intre vrajitori. Si asa era destula panica si nebunie pe acolo. Incepu sa se intrebe la un moment dat daca ea era singura persoana normala de acolo sau singura anormala. Minoritatea se supunea majoritatii intotdeauna totusi, nu?

Melodia continua, cu acorduri aproape dureros de rasunatoare; versurile izbucneau din gaturile solistilor - reflecta putin daca fantoma se punea la socoteala din moment ce il avea pe jumatate taiat, dar se lasa pagubasa - iar atmosfera nu se lasa mai prejos. Ziceai ca esti intr-un bar de Incuiati care asteptau momentul culminant al serii - sa inceapa cearta. Mareata confruntare, in care binele invinge raul - sau nu, asta era la tampeniile alea de basme facute de romani pentru copiii mici; mititeii, in loc sa doarma bine probabil aveau cosmaruri la cate Mume ale Padurii si Uriasi si creaturi auzeau pe acolo. Se cutremura usor, observand spiridusul din stanga ei.

Se zbenguia in lumina unui reflector ruginit si vai de mama lui, fluturand din mainile lui mici. Ziceai ca se zbate sa scape de imbratisarea plina de iubire a unui curent electric de cateva zeci sau poate sute de volti. Atmosfera fu insa intrerupta brusc in momentul in care o ceata de goblini intrasera in incapere carand pe bratele lor musculoase - nu puteau sa nu observi fibrele lucrate, iesite in relief printre rupturile hainelor de la cele mai populare firme ale magazinelor din Londra - ditamai tronul - sau scaunul cu niste pietre amarate batute pe alocuri in lemnul de cires salbatic, adus tocmai din indepartatul Orient al anilor 1894 - pe care statea un mosulica ce tinea un toiag.

"-IUBIRE!" striga Bell, fermecata brusc; se apropie prin multime, dandu-i un cot unei vrajitoare grase si blonde si calcand mai multi prichindei de spiridusi care se adunasera in fata ei si ajunse curand langa tron. "Uita-te si tu cat de genial poate fi lucrul asta! Ma rog, nu stiu prea sigura de ce e. Adica seamana el cu un toiag de ala smecher, de mergi cu el la batranete; dar nu sunt prea sigura" continua tanara. "L-ai putea numi totusi mai simplu - un bat mega-ultra-super-giga tare; il luam il luam il luam??" remarca ea, cu ochii stralucind de incantare.

Nu stia de ce trezise atata interes pentru un amarat de baston; Raizen privi la randul sau, tacand. Eh, toti aveau micile lor scapari, nu? Trebuiau intelese, acceptate si lasate asa cum sunt; nu care cumva sa se fi trezit careva sa incerce sa le indrepte. S-ar fi numit "greseala fatala!" - partea a patra. Primele trei existau deja in istoria vrajitorilor de secole intregi. Si toata lumea le stia mai bine ca pe vraja de desfacere a unei conserve - mda, astia mici de manuiau baghetele se facura tare lenesi de la o bucata de timp incoace.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon « Previous 1 2 3 4 Next » //  / La Vrăbiutza De Mentă

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ La Vrăbiutza De Mentă