Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Leave me Alone... Part II

Tunelul ingust incepea sa se largeasca tot mai mult. Trepte de piatra incepura sa apara iar soimita pasea atenta pentru a nu aluneca. Isi simtea inima batandu-i nebuneste si nu isi dadea seama; mai bine zis refuza sa isi dea seama. Aproape ca se lovi cu capul de usa veche de lemn care le bloca calea. Cauta cu atentie pe suprafata ei pana cand clanta ruginita se misca un pic. Dadu la oparte usa iesind amandoi din tunel.

Luna se aratase de dupa nori reflectandu-se acum in apa linistita a lacului. Langa malul acestuia, pe o duna de pamant, un copac singuratic isi avea locul. Ciresul preferat al soimitei si totodata si singurul din jurul scolii. Rose se indrepta repede spre el cu zambetul pe buze. Isi aminti de primaverile cand acesta era inflorit. Micutele rotocoale roz mereu o adormeau cu parfumul lor suav. Aici e. Locul meu preferat Spuse incantata soimita si facu o pirueta.

John traversa cu grija tunelul, incercand sa nu se loveasca de nimic. Inaltimea lui nu il ajuta de data aceasta. Tunelul era lung dar ingust si mic, iar el trebuia sa mearga usor chircit pentru a incapea. De aceea fu extrem de fericit cand reusi sa iasa de acolo.

O privi pe Rose alergand spre un cires cu un zambet mare pe buze, iar asta il facu si pe el sa zambeasca. Fata aceea care fusese atat de trista si deprimata cand o vazuse prima oara, cu doar poate o ora in urma, parea acum aproape radianta de fericire. I se parea ciudat, dar nu il deranja. Chiar ii placea.

Alerga spre ea si o prinse in brate, oprind-o din a se mai invarti. "Haide sa stam putin." spuse el, razand. "Ar trebui sa facem liniste. Doar in cazul in care vine cineva. Si sa fim pregatiti sa ne ascundem, daca trebuie." Se aseza jos, langa ciresul mare ce parca stralucea in noapte, si o facu sa se aseze langa el. "Esti o fata foarte interesanta..." marturisi el, uitandu-se la ea. "Chiar sunt fericit ca te-am cunoscut."

Se aseza langa John usor rosie din cauza imbratisarii neasteptate. Nu cred ca ne vor mai gasi de acum. Nu sunt cei care stiu unde sa ma caute. Raspunse chicotind vesel. Nu multi o cunoteau indeauns de bine pentru a sti unde se ascundea ea inca de cand venise la acea scoala si cu atat mai putin un profesor.
Mersi, si eu ma bucur mult ca ne-am intalnit. Ultima data cand am vazut un viperin imi amintesc ca eram undeva prin padure. Am vazut o veverita draguta si am vrut sa ii fac o poza. Pf... era sa imi pierd aparatul din cauza lui. Spuse Rose serioasa.

John o asculta pe fata in tacere, si ii privi ochi in timp ce sclipeau in noapte. Stia ca toti colegii lui erau ciudati si duri si rai, dar nu intelegea de ce cineva ar putea sa incerce macar sa o raneasca pe Rose, care parea a fi atat de inocenta, atat de sensibila si atat de fragila.

"Imi pare rau daca te-a ranit sau te-a facut sa te simti prost..." spuse el. "Eu nu as face niciodata ceva care sa te raneasca." Ii lua mana in a lui si ii zambi cald. "Nu-ti face griji, o sa am eu grija de tine. Cel putin, cat mai stau aici. Si nimeni nu o sa iti mai faca rau. O sa ma asigur de asta."