Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Leave the past behind...

Ploaia cadea in rafale iar cativa stropi inca ajungeau sa se infiltreze pe peronul 9 si 3/4...Exact acest tip de vreme ma caracteriza...Eram trista...Trista ca va trebui sa pornesc intr-o noua etapa,acea de a studia la Hogwarts,de a ma desparti de unchiul si matusa mea non-magicieni si de fiica lor,Danna care studia la o scoala de magie din Australia...Imi este teama de trecut...Imi amintesc certurile alor mei,vrajile cu ajutorul carora se duelau...De multe ori,serile mama statea in hamacul din gradina si eu ma duceam si cu mainile mele micute ii stergeam lacrimile...O durea totul...Ea chiar mi-a prevestit ca voi ajunge o mica vrajitoare exceptionala...M-am indreptat spre mijlocul trenului si am gasit un compartiment gol...M-am asezat langa fereasta alaturi de motanul meu negru Spot...Auzisem cum trenul se puse in miscare,iar peisajele au inceput sa mi se deruleze prin fata ochilor...Atunci o lacrima mi-a cazut pe obraz...Mi-am amintit de mama si atunci mi-am pus o dorinta : Mami,promit ca voi fi o vrajitoare exceptionala!Iti jur asta...
Depre tatal meu nu mai stiam nimic...in afara de faptul ca era adjunct direcor la Durmstrang si ca se recasatorise si avea un baiat care invata acolo...
Dintr-o data,usa se izbi puternic....

• Detesta frigul. Ce era atat de greu in a intelege asta? Si mai ales de ce trebuia sa fie o astfel de vreme in ziua cand insfarsit lua din nou drumul spre Hogwarts?! Mda.... Nu prea avea cum sa controleze vreme - din nefericire - deci se vedea nevoita - mai bine zis obligata - sa accepte starea aceea trista, mohorata si plina de nuante de gri.
  La fel ca in fiecare an, elevii erau insotiti de parinti sau tutori, multi boboci fericiti sau speriati despre miturile aruncate catre ei de fratii mai mari sau chiar cei din ultimul an care priveau cu tristete catre timpul care a fost atat de necrutator cu ei.
  Oswin urca in tren plina de bagaje. La aseza la compartimentul destinat acestora si spre nefericirea ei nu gasi nici un compartiment liber. Murmura ceva indescifrabil pana cand privirea ei strabatul gramul subtire a unui compartiment in care care nu era decat o fata. Deschise usa insa o scapa de sub control si aceasta se izbi cu putere de tocul ei. Un zambet plin de vinovatie ii aparu pe buze insa disparu destul de repede.
  Scuze.... Mi-a scapat! Te superi daca stau cu tine? Toate celelalte compartimente sunt ocupate! Spuse repede soimita din usa.

In fata usii se ivi o eleva mult mai mare decat mine...Aceasta intreba daca poate sta cu mine...
-Desigur,nu e nici o problema.
Aceasta se aseza in fata mea...Se vedea ca era obisnuita cu rutina scolii Hogwarts, desi eu nu eram. Mi-am scos cartea de Astronomie si am inceput sa citesc finalul. Mda,inainte de a incepe scoala am citit toate manuelele si ceea ce m-a fascinat era Astronomia...aceasta fiind preferata mamei,ea dorindu-si sa predea la Hogwarts,dar din pacate nu a mai putut acest lucru...
Mi-am amintit si de tata...desi i-l urasc din cauza faptului ca m-a abandonat,este tatal meu si pentru el v-a incepe un an lung...El mi-a promis ca va veni la serbartea de Craciun de la Hogwarts sa ma vada...Este sigur ca voi intra la Cercetasi...Sincer nici eu nu stiu unde voi pica,sincer nu imi doresc sa pic intr-o casa in care sa nu ma pot acomoda
Apoi, colega mea de compartiment zi-se:
-Ma numes Oswin...Pe tine cum te cheama?
-Izabella Sunlight,prefer sa-mi zici Iza.Tu in casa esti la Hogwarts?
-Ochi-de-Soim...Tu in casa vrei sa pici?
-Sincer...mi-as dori sa pic unde a fost si mama,la Ochi-De-Soim,daca nu la Cercetasi...ii spusesem cu un mic zambet...
Dupa aceea am tot vorbit,pana cand trenul se apropria de Hogwarts...Eu si Oswin ne-am pus pelerinele ,iar apoi ea a spus...

• Aprobase usor din cap si isi trase uniforma pe ea la fel de repede ca intotdeauna. O detesta si daca ar fi fost dupa ea ar fi ales sa poarte doar pelerina care o facea sa se simte Like a boss cand pasea pe coridoare iar ea ii flutura smecher in urma. Un zambet mandru ii aparu pe chip imaginandu-si din nou in acea impostaza.
  Nu te grabi. Mai avem ceva de mers pana la Hogwarts. Spuse roscata dezinvolta. Si nu iti face griji. Indiferent la ce casa vei pica te vei acomoda repede. Toti elevii sunt sociabili si te vor primi cu bratele deschise. Chiar si viperinii, asta daca reusesti sa te dai bine pe langa ei Spuse Oswin chicotind. Inca nu avusese tangente cu viperinii insa ii stia ca fiind de treaba. Pana la urma ce conta la ce casa erai sortat?! Conta sa fii tu insuti. Pe Ozy chiar nu o deranja ODS-ul. Erau atat de multi elevi cu care puteai sa razi si sa te simti bine incat timpul trecea mult mai repede decat ar fi trebuit.

ooc: Te rog sa nu mai faci power-play cu personajul meu .
ooc2: Rp-ul se face la persoana a III-a
ooc3: Hai sa nu grabim actiunea. Avem nevoie de cel putin 10 posturi ca sa il putem inchide si daca ne gandim bine la o actiune ar putea sa iasa un topic interesant .

• Isi stranse si mai mult coatele, cat mai aproape de corp. Compartimentul pe care il ocupase Ema, initial gol, se umpluse acum de boboci. Nu o deranja notiunea ca atare. Faptul ca avea anumite responsabilitati acum fata de ei nu o facea sa fie mai importanta. Si oricum, ea nu-i detesta, deoarece orice nou-venit oferea o perspectiva noua asupra Hogwarts-ului. Emei ii placea sa le auda parerile, impresiile, iar odata cu cuvintele lor, isi aducea aminte de primii pasi pe care ii facuse si ea in scoala. Dar acum i-ar fi placut ceva mai mult spatiu, sincer. Nu stia cum de avusese norocul ca toti 'vecinii' ei de compartiment sa fie boboci, toti baieti si toti energici. Pentru ca, dupa cele zece minute in care se imprietenisera, pustii incepusera adevaratele 'jocuri ale Expresului'. Jocuri la care, fata fiind, Ema nu se omorase sa participe nici cand era mica. Nu se vedea sarind si imitand reptile enorme, dandu-se un mare maestru vrajitor. Si nici nu si-l putea imagina pe baietelul care primise rolul maleficului ca fiind malefic. De fapt, era mai mic decat ceilalti, cu o fata ovala, blond si cu niste ochi mari, in culoarea ciocolatei lichide. Parea atat de inocent incat nu intelegea cum de sfarsise ca vrajitorul-ce-va-inrobi-lumea-muahahaha.
  Ii lasa in pace, incercand sa-si reia lectura. Doar ca zgomotul, acompaniat de ciripiturile vesele ale bufnitei Emei, deveni insuportabil. Soimeanca isi inchise cartea, se ridica grabita si isi trase rucsacul pe umar. Cu un cunet scurt, isi ridica usor bratul, iar Artemait isi deschise aripile si zbura pe el.
  Cateva minute mai tarziu, Ema deschidea usa altui compartiment, ceva mai gol de data asta.
  " Buna" saluta ea si ii zambi lui Oswin. " Mai primiti pe cineva? Am baghete de zahar in rucsac"
  

OOC: Izabella, actiunea trebuie relatata la persoana a III-a