Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Aritmantie / Lectia I | Introducere

• Lectia I | Introducere

• Aylee ispira adanc, nefiind sigura daca este pregatita pentru ceea ce urma. Nu era genul de persoana sociabila, nu se descurca cu oamenii. Insa de data aceasta era altceva, avea sa fie profesoara. Si nu orice profesoara. Avea sa predea materia sa preferata si anume aritmantia. Se mai uita odata in oglinda mare prinsa de perete, isi aranja cocul din care lasase afara o suvita, isi trecu mana peste haine, dupa care isi lua geanta si porni inspre sala de clasa.
  Ajunse in fata salii de la etajul 7, inspira adanc, dupa care impinse usa de culoare inchisa, aproape neagra. Aceasta scoase un scartait prelung, dand intregii incaperi un aer misterios. Sala nu era murdara, stratul fin de praf fiind rapid inlaturat dintr-o miscare de bagheta a brunetei. La o alta schifuire a aerului geamurile goale fura imbracate in niste perdele violet inchis. In camera domnea acum semi-intunericul, intrerupt doar de multitudinea de lumanari vrajite acolo in secunda urmatoare. Atmosfera era magica, numai buna pentru materia ce urma sa o predea.
  Cu miscari lente Aylee isi scoase cartile pe masa, puse bagheta langa acestea si se sprijini de catedra in asteptarea elevilor.

• Ema se uita in jur, cautand pergamentele ei printre toate hartogariile de pe masa. Asta era un punct in minus atunci cand imparteai camera cu altii, insa nu avea de ce sa se planga. Pana la urma, i se parea normal ca toata lumea sa-si puna instrumentele dedicate studiului pe masa. Cel putin asa facea acasa, desi inapoi in Londra avea o masa numai si numai pentru ea. Zambi scurt cand gasi pergamentul infasurat si il puse cu grija in rucsac. Se intorsese in Turn pentru a-si lasa manualele de Farmece si Ierbologie, asa ca acum geanta ei era mult mai usoara.
  Cobori usor treptele si se intoarse pentru a o lua spre sala de la etajul sapte. Din cine stie ce motiv, isi simtea inima in gat. Nu ii era frica, insa era emotionata. Si asta pentru ca ii placea aritmantia. Cel putin asa reiesea din ceea ce mai lucrase cu sora ei si cu alti profesori in anii anteriori. Si ii placea si datorita faptului ca nu oricine se apuca de asa ceva. Soimeanca intalnise multi vrajitori care refuzau cu vehementa studiul unei astfel de materii, spunand tot felul de chestii legate de dificultate si absurd. Ea nu vedea nimic absurd in materia asta.
  Impinse usa, inca prinsa in gandurile ei. Se bloca, ramanand o clipa in loc. Luminozitatea de aici era atat de diferita fata de cea a coridorului. Se uita la perdelele de la geamuri si pentru o secunda s-a gandit ca nu a nimerit bine. Insa apoi privirea ei se fixa asupra chipului lui Aylee. Ema zambi delicat.
  " Buna dimineata!"
  

• Isi lua rapid ceva comod pe ea si apoi roba de la Cercetasi peste, isi puse pana si pergamentele in geanta iar sub brat avea doua carti. Prima ora avea Airtmantie, deci era ora cu Aylee. Grozav, deabea astepta prima ora sa vada cum e noua profesoara. Isi facu parul bucle si apoi iesi val-vartej din Turnul Cercetasilor pana ajunse in capul scarilor unde observa multitudinea de elevi care se inghesuiau sa ajunga la ore.
  - Grozav, alta zi aglomerata! Murmura ea incet si isi dadu ochii peste cap, cobora scarile, isi saluta prietenii si elevii si porni spre sala unde avea primul curs, prima la dreapta.
  
  Ajunse acolo si batu la usa, observa ca Ema era mult mai matinala decat ea. Ii facu cu ochiul soimencei zambind si apoi spuse:
  - Buna dimineata, mergand sa se aseze langa soimeanca, nu voia de data asta sa stea singura in banca si nu credea ca Ema avea sa se supere, dar totusi o intreba, pentru orice eventualitate.
  - E liber locul, nu? Murmura ea in cele din urma punandu-si geanta pe spatarul scaunului insa asteptand un raspuns de la soimeanca, usa se auzi din nou semn ca veneau elevii rand pe rand.

• Dung!
  Hawkeye se retrase ca si ars de sub pat, grabindu-se sa-si maseze capul pocnit. Ura, pur si simplu ura, atunci cand sobolanul afurisit al colegului de camera se strecura printre lucrurile lui de sub pat. Doua din trei dati in care se aventura sa ia ceva de acolo dadea peste afurisitul ala de rozator. Ofta prelung si abandona complet misiunea de a-si lua cartea despre jocurile vrajitoresti.
  Isi lua roba pe un umar si tasni pe scari, strabatand coridoarele la pas rapid. Ii era destul de usor sa se miste printre elevii ce se grabeau si ei la ore. Era destul de inalt pentru a fi vazut cu usurinta, iar lumea se dadea la o parte din fata lui. Mai ca ii venea sa zambeasca malefic la felul important in care se simtea.
  Intra ca o furtuna in clasa si zambi inocent spre cei din jur.
  " Buna dimineata!" saluta el profesoara, oferindu-i o ranjeala politicoasa.
  Se uita apoi la Julieta si la Ema, ultima aproband ceva ce Hawk nu prinsese cu urechea. Se grabi sa se aseje in banca din spatele celor doua, stramband din nas cand observa ca inca mai avea pe bluza praful de sub pat.
  

Tom se trezi brusc. Avusese un cosmar groaznic. Lordul Intunericului, vrajitorul malefic Cap-de-Mort, renascuse, si patrunsese in Hogwarts. Cap-De-Mort il fugarea pe Tom pe holuri. Tom fugea si striga dupa ajutor. Ii vazuse pe profesorii sai si pe caiva dintre colegi, dar nimeni nu a vrut sa il ajute. Fara un motiv, Cap-De-Mort dorea sa il prinda doar pe el. "A fost oribil!" gandi Tom dupa ce se trezi. Isi aminti ca avea ora de Aritmantie. Isi baga in graba pana, pergamentul, cartile necesare la ora si o calimara cu cerneala in rucsac si pleca. Se grabi sa nu intarzie la ora. Pe drum, se intalni cu alti colegi de la Cercetasi. Ei l-au salutat pe Tom. Tom se grabi sa le raspunda la salut si incepu sa alerge cat il tineau picioarele. Pana la urma ajunsese la timp.
- Buna dimineata! zise el
Baiatul se aseza intr-o banca din spatele clasei. Isi scoase cartile, pergamentul si pana si astepta linistit inceputul orei.

• Era fericita sa isi vada elevii intrand in clasa. Ii saluta pe toti pe rand cu o miscare a capului. Era fericita sa vada ca toti erau acolo, chiar daca nu erau multi. Aritmantia era intradevar o materie interesanta, insa una dintre acele materii care ori iti placea, ori nu, fiind imposibil sa fii obligat sa inveti aritmantia.
  Se ridica de pe catedra si facu cativa pasi, tusind pentru a-si curata gatul.
  -In primul rand, vreau sa spun ca ma bucur sa va vad azi aici si bine ati venit la cursul de aritmantie. Eu voi fi profesoara voastra, cel putin anul acesta, si sper sa descoperimi impreuna nu o materie ci o arta. Numele meu este Aylee Lola Blast si orice nelamurire ati avea, nu va fie frica sa ma cautati.
  Ii era ciudat sa vorbeasca atat de oficial, mai ales ca majoritatea elevilor ii erau prieteni, insa vroia sa faca totul ca la carte.
  -Pentru inceput, as vrea sa spuneti fiecare dintre voi ce stie despre aritmantie, ce l-a atras la acest curs.
  Cu aceste cuvinte se aseza la locul sau din spatele catedrei, fiind pregatita sa asculte raspunsurile si, de ce nu, intrebarile elevilor.

• Ema zambi, gandindu-se la intreaga atmosfera. Realiza faptul ca stia, stia inconstient, ca va veni cu nerabdare de fiecare data. Numai gandul ca in sfarsit avea sa studieze ce-i place intr-un ritm potrivit o bucura. Dar nu numai. Isi ridica mana intr-un gest potolit. Rareori i se intampla sa-si manifeste energia prin miscari.
  " Eu stiu ca Aritmantia se ocupa cu studiul proprietatilor magice ale numerelor si are, daca putem spune asa, cateva tangente cu Prezicerile."
  Se uita o clipa la tabla, parca privind in gol.
  " Si mai stiu ca promotoarea acestei discipline a fost Bridget Wenlock. Cat despre motivul pentru care am ales acest curs... O consider o materie mai... dificila. E ceva deosebit care iti antreneaza mintea. L-am ales pentru ca doream sa am cunostinte in cat mai multe domenii, inclusiv aria acoperita de Aritmantie, insa, totodata, l-am ales pentru a-mi dovedi mie ca pot sa studiez astfel de materie"
  Simti nevoia sa zambeasca scuzator. Avea impresia ca formulase aiurea raspunsul. Probabil ca sunase ca si cum ar profita intr-un mod negativ de ceea ce urma sa invete. Treaba nu statea chiar asa; da, isi dorea sa profite de toate aplicatiile Aritmantiei, dar intr-un sens mai pozitiv. Nu dorea ca Aylee sa-si faca o impresie gresita. Realiza ca nu stia cum sa defineasca conceptul nici macar in mintea ei.
  Se aseza cuminte, asteptand raspunsurile altora.
  

• Hawk isi roti umerii, dezmortindu-se usor. O asculta pe Ema, desi privea fix pana pe care o invartea pe degete. Era una din penele lui preferate si una cu care putea scrie lizibil... sau macar una cu care putea scrie fara sa-si faca griji ca nimeni nu i-ar fi inteles semnele fluide.
  Ranji cu toti dintii si ridica si el mana, de indata ce colega sa termina.
  " Eu stiu ca numele provine din unirea a doua cuvinte grecesti: arithmos, care inseamna numar, si manteia..." spuse usor nesigur cuvantul, gandindu-se daca s-il amintea corect, " ... care inseamna divinatie. Deci, cred ca pot spune ca Aritmantia e divinatia numerelor"
  Se stramba usor, inca zambind.
  " Si am venit la curs din curiozitate. Cred ca e o chestie interesanta combinatia asta dintre numere, proprietatile lor magice si preziceri. Nu strica niciodata sa mai stii cate ceva de genu' " marturisi Soimeanul.
  Zambi, un zambet larg si cald pe fata, apoi se aseza in banca. Nu avea stare, asa ca se apuca sa-si mute pana dintr-o mana in alta, bataindu-si piciorul intr-un ritm alert. Abia atunci cand observa ca incepe sa tremure cerneala in calimara isi imobiliza membrul inferior. Mai bine se potolea inainte sa faca o ditamai boacana, cat el de mare.
  

• Asculta zambind ceea ce supsesera cei doi elevi. Ii placeau lectiile interactive si se bucura ca ei pareau dornici sa raspunda. Aritmantia era o materi care speria pe multa lume. Insa daca ajungeai sa ii prinzi gustul, era chiar interesanta si greu de "lasat din mana". Se ridica de la catedra si incepu sa se plimbe prin fata clasei.
  -Aveti amandoi dreptate. Intradevar, Bridget Wenlock a fost o mare vrajitoare, descoperitoarea multor lucruri interesante, inclusiv a proprietatilor numarului 7. Din pacate, din cauza personalitatii sale paranoice, s-au pierdut multe dintre notitele sale.
  Hawk, ai dreptate, numele de aritmantie provinde din douaa cuvinte grecesti. Multe divinatii au aparut in vechea Grecie. La fel ca si aritmantia. Si aici ne incepem lectia de azi.
  Se sprijini de catedra si incepu sa dicteze pe o voce calma si monotona, oprindu-se des, pentru ca nimeni sa nu ramana in urma.
  -Aritmantia este o forma de divinatie a numerelor, aparuta in Grecia Antica. Vechii greci au asociat valori numerice literelor din numele inamicilor, pentru a-si da seama de rezultatul bataliilor. Mai tarziu, in secolul IX I.Hr., arabii au practicat o forma de aritmantie in care au impartit alfabetul in trei parti, fiecare parte continand sapte litere, atribuite celor sapte planete.
  Se opri in asteptarea intrebarilor sau observatiilor elevilor, in cazul in care acestea existau.