Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Cand noaptea isi arunca asternuturile peste lume,el apare,mandru si neinfricat...

Adormii.

Era intr-o padure ciudata,cu copaci inalti, plini de muschi,totul era atat de viu in afara de un singur lucru...nu era nimeni prin preajma.Asa, singura cu era, porni, precauta, ca intotdeauna spre inima padurii, nu avea o tinta anume, vroia doar sa fie libera.Simtea vantul cum ii trecea prin blana groasa, alba si stralucitoare,auzea apa care curgea undeva in departare, in suvoaie, vedea cu exactitate fiecare miscare. Din cand in cand mai privea cu coltul ochiului sa vada daca o urmarea cineva, dar in zadar caci totul era pustiu.
Mai merse putin, pana ajunse intr-un luminis, adevarul era ca acolo se simtea in pericol, era prea expusa, dar la randul ei putea sa vaneze mai bine, numai la acest gand incepu sa saliveze,de cateva zile nu mancase deloc, asa ca acum nu era sigura ca se putea controla daca ii aparea vreun om in fata.Daca avea noroc prindea vreo caprioara, dar daca dadea gres trebuia sa se multumeasca cu carnea de iepure, de care se saturase.Privi inainte si nu vazu nici o miscare, pana cand ceva ii capta atentia, parea a fi o caprioara....OOO ce noroc isi zise, cu multa pofta.Isi lua avant si alerga cat putu de repede, animalul speriat riposta si incepu sa alerge in cercuri in speranta ca avea sa deruteze adversarul, dar nu reusi, iar momentul acela de ezitare fu de ajuns pentru Crystal ca sa o muste de coapsa piciorului.In acel moment cariioara dadu ultimul tipat de groaza si muri.Dupa ce se ospata copios din carnea animalului pe care tocmai il prinse ochii ii revenira la culoarea normala si era vizibil mai linistita.
Deodata auzi pasi care se apropiau cu un zgomot infernal, apoi vazu o camera mare si oglinda asezata in fata ei, cand se vazu in oglinga dadu un tipat...parul ei saten si lung,ochii verzi si mainile albe ii se reflectau perfect in oglinda.Dar ce se intampla cu Kira atunci?....De ce nu mai era lup?De abia acum sesizase,a fost doar un vis.Ii parea rau, vroia sa vada cum e sa fi fost lupul ei,Kira care o ajutase mereu la bine si la rau, dar acum era prea departe ca sa-i auda gandurile.
Isi trecu mana peste fata ei ovala si in sfarsit reusi sa articuleze cuvintele mult asteptate de asistenta care statea langa ea:
"Ce sa intamplat?"
"Tu sa-mi spui, ai dormit 2 zile la rand fara intrerupere, am crezut ca ti-ai dat sufletul."
"Nu, nu, doamne, doar probabil eram foarte obosita",minti, Crystal stia ca avea legatura directa cu Kira.
"Am verificat tot,ti-am administrat niste vraji si se pare ca esti sanatoasa", rasufla aceasta usurata.
"Da si eu as zice la fel",spuse fata in cele din urma, apoi zambi.
In sfarsit il putea auzi....gandea ceva, dar nu intelese foarte clar...parca spunea ca ieri ea fusese in corpul lui sa vaneze,adica atunci cand ea doarme defapt este in corpul lui Kira? 'Da',gandi lupul.
Acest lucru o deceptiona, adica daca nu se mai trezea decat peste doua saptamani sau daca nu se mai trezea deloc?Era ingrozita de propriile ganduri.Nu putea spune ca este un om-lup, pentru ca nu era dar oare ce era atunci?
Ii placuse sa fie in corpul Kirei, iar atunci cand ii era lumea mai draga asistenta o trezi.De abia acum isi dadu seama ca fusese in Padurea Interzisa...dar aceasta nu era niciodata pustie !

Oricum acum era singura, intinsa pe patul ei mare, poate o plimbare ii va face bine.Se ridica si deschise usa, iar cand iesi cineva o privi cu interes.Era...

[b]

OOC:Astept pe oricine sa mi se alature...
Trebuie putin curaj si inspiratie si atata tot,bafta

Era Michaela, o alta Cercetasa cu care se imprietenise.
"Stiu ca se intampla ceva. Trebuie sa imi spui."
"Shhh... Nu iti pot spune acum si aici. Vino cu mine..." spuse Crystal.
O conduse afara din scoala, mai apoi indreptandu-se spre Padurea Interzisa.
"Stai putin... Doar nu vom merge acolo?" zise Michaela intrebatoare.
"Ba sigur ca da. Trebuie sa descopar adevarul."
"Ce adevar?"
"Am ceva sa-ti spun. Cat timp am stat si am dormit am visat ceva. Dar nu era chiar un vis, era ca si cum... ca si cum as fi fost in corpul altcuiva..."
"Este imposibil... Cred ca doar ai visat. Si, ia spune-mi in corpul cui erai?!" spuse Michaela cu o urma de neliniste in glas.
Atunci Crystal se opri. Pali la fata, dupa care-i spuse:
"In corpul unui varcolac... Dar asta nu conteaza acum", adauga ea repede.
"Cum sa nu conteze???!!!" izbucni Michaela. "Tu cauti acum un varcolac, care ar putea in orice moment sa ne atace!"
Abia atunci observase ca intrasera deja in Padurea Interzisa, caci se facuse dintr-odata intuneric.

OOC: Sper ca nu te deranjez... A, si nu stiu cat de bine e sa faci dublu-post...

OOC:Imi place cum ai scris numai ca Kira este lupul meu, nu un varcolac...... , dar nu-i nimic reparam noi
Avea impresia ca Michaela nu intelege,Kira nu era un varcolac ci era lupui ei mult iubit.
"Michaela, trebuie sa o gasesc pe Kira, sa descopar de ce ma visez in corpul ei, iar ceea ce visez devine realitate, e un lucru de neconceput... "
"Poate ar trebui sa il chemi sau poate ar trebui sa cerem ajutoare"
"Nu cred ca e o idee buna sa alertez toata scoala ca apoi dupa doua zile sa ajung in vitrina 'La lucruri ciudate'",zise Crystal chicotind.
Apoi mai vorbira cateva lucruri, dar cu toate ca Crystal stia in adancul inimii ei ca numai de ras nu-i ardea...Pana cand...
OOC:Mai asteptam si pe altii...sper sa ne inmultim :-))

OOC: hai ca vin ssi eu daca vreti...

-Buffy, Buffy, staaai!! urlam eu dupa micutul meu tigru, pentru ca desi era un Shiakku, eu tot tigru ii spuneam, in timp ce alergam sa iol prind, chiar nu inteleg de ce nu se oprea, eu chiar voiam sa se opresca.
-Aaaaa! Tipa Crystal cand Buffy sari la ea in brate. Dupa ce o alerta pe aceasta de prezenta lui sari in apoi jos si mai facu cativa pasi inapii pentru ca eu sa il pot vedea.
- Ah! Crystal, buna, merci ca l-ai prins pe Buffy, nu stiu ce e cu el de nu ma mai asculta, am vrut sa ma plimb putin cu el sii... ei bine, a fugit, am zis eu cu privirea in jos, nu vroiam ca Crystal sa creada ca nu eram in stare sa am grija de Buffy la fel de bine cum avea ea grija de Kira.
- Nu e nimic, e in regula, poate chiar e mai bine ca ati venit si voi... a zis ea ganditoare. Atunci am surprins privirea lui Buffy care zicea ceva gen : " Doar crezi, normal ca e mai bine asa!"
Atunci Crystal imi povestii visul sau si ma intreba daca vreau sa o ajut, iar eu normla ca am acceptat, trebuia sa o ajut !

OOC2: Sper ca nu va suparati ca am venit la pachet cu Buffy

OOC: Hai ca acuma inecpem sa facem RPG-urile numai impreuna

Cele trei fete inaintara si mai mult prin Padure, nestiind ce cauta... Dintr-odata, Michaela spuse:
-Crystal, trebuie sa iti spun ceva foarte important...
-Shh... sopti Crystal
-Dar chiar este foarte important! Sa stii ca si eu patesc la fel ca si tine! Am vise deseori in care ma intalnesc in trupul unui leu... Leul meu! Este ca si cum...
-Stai putin! Deci abia acuma imi spui! Nu pot sa cred! Stii ceva, asta este de neiertat!
-Adevarul este ca... am citit in carti despre chestia asta... de-asta nu am vrut sa vii aici... intalnirea dintre cei doi poate fi fatala dupa ce s-a facut legatura intre ei...

Uneori avea impresia ca era singura care se putea intelege,avea vise care deveneau adevarate, asa zise Vise Verzi (cum citise in unele carti) sau vise care prevestesc viitorul.Era o situatie critica, iar fetele se trezisera sa faca glume?...'Oare chiar ma inteleg sau doar au impresia?' Nu stia, dar un lucru era cert...trebuia sa vorbeasca cu Kira, care probabil hoinarea pe undeva, intristata de faptul ca cineva ii va vizita corpul in fiecare noapte, chiar daca era vorba de persoana cea mai draga ei, Crystal.In privinta asta fata o intelegea deoarece nici ea nu s-ar fi simtit confortabil daca cineva i-ar fi "sabotat" corpul in fiecare noapte...'Dar poate asta este singura cale de a imparti acelasi trup, este singura cale de a fi impreuna, ca ying si yang...Inger si demon ia bucuria cu o mana si o da cu cealalta, iti frange inima apoi ti-o face sa vibreze,te bate, apoi te mangaie, asa e viata, o continua lupta cu monstrul din tine...'Acesta era mesajul care il primise Kira de la Crystal.Fetele inaintau impreuna cu ea, dar vedea ca cu cat mergeau inainte cu atat le era mai frica si cu atat erau cuprinse de mai multa nesiguranta, dar ea nu, ea se simtea vie si putea sa "danseze" printre copaci razand(cu usurinta).
"Fetelor cred ca ar trebui sa va zic adevarul...",se balbai Crystal, nesigura ca facea ceea ce trebuie.
"Vrei sa zici ca asta nu este adevarul?",intreba Michaela impacientata.
Luata prin surprindere, Katherine nici nu stia ce reprosuri sa faca, dar Crystal continua:
"Kira imi tot spune ca sunt un copil al padurii, cum mai fusesera si altii, in timpuri stravechi.Spune ca acesti "copii" au capacitatea de a intra in corpul animalului ce le completeaza sufletul...
Mi-a mai zis ca acolo sus"arata Crystal spre o culme aflata cu mult in spatele padurii ,"se afla un lup Alfa, stapanul haitei Sachiel, care inseamna ingerii apei."
"Dar, dar". continua....