Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Let me touch you.

Privat :3

• Isi trecu usor degetele peste rama prafuita a oglinzii, pufnind scurt. Nici nu stia de cand cineva nu mai trecuse pe acolo, se vedea ca locul era destul de plin de praf si neatins de ceva vreme. Privi peretii, dar erau usor galbui din cauza vremii iar in colturi erau panze de paianjeni, probabil si paianjeni destul de mari, negri si parosi. Se stramba usor, continuand sa analizeze incaperea, unde nu mai pasise de mult timp.
  Paralel cu oglinda, se afla un fel de fotoliu, vechi evident, iar langa el un altul. Nu prea avea sens faptul ca se aflau acolo, dar nu prea ma conta. Probabil fusesera puse pentru ca elevii sa-si piarda vremea pe acolo degeaba, ca de obicei. Simti brusc o prezenta stranie, care se apropia din ce in ce mai mult, iar satenul se incrunta destul de urat, privind spre usa.

• Ieși în fugă din Pivniță, răsuflând ușurată căci reușise să scape pentru un moment de Marc și urcă scările în grabă, gândindu-se pe fugă la un loc în care să meargă, și unde șatenul să nu o găsească așa de repede. Avea nevoie de liniște, fără a-i auzi glasul sau a-l vedea, căci simțea că înebunește dacă mai stă mult în preajma lui. Păși pe o treaptă, apoi se opri căci aceasta se mișcă și când ajunse în dreptul coridorului ce ducea spre oglinda lui Erised, făcu un salt, acoperind mica distanță dintre scări și podea, apoi o rupse la fugă, ridicând o rugăminte către ceruri, cerând niște clipe fără scandal. La naiba, nici că cerea prea multe. Se opri gâfâind în fața ușii, și o deschise, intrând rapid în încăpere. O închise cu grijă, apoi se roti, uitându-se spre oglindă. Chițăi speriată când îl văzu pe Ryan și îl privi urât.
  -Tu fantomă, altă dată spune ceva, zise bosumflată și se îndreptă spre el oftând. Îl îmbrățișă strâns, sărutându-l pe obraz, și-și lăsă capul pe umărul lui.
  -O să înebunesc foarte curând Ryan, ascultă bine la mine, murmură cu nasul ascuns în puloverul lui.

• Privi usa cum se deschise, apoi zari o silueta micuta, dandu-si seama ca era Kath. O privi ciudat, apoi o mangaie usor pa par, raspunzandu-i la imbratisare.
  - Marc? intreba dandu-si seama de motivul pentru care satena era nelinistita.
  Cum Kath racise, Mark trebuia sa aiba grija de ea, iar cei doi.. nu aveau tocmai o relatie perfecta. Zambi scurt, Ridicand-o pe sus si asezand-o pe fotoliul vechi, apoi se rezema de celalalt, la o distanta destul de mica.
  - Hai, spune tot. rosti satenul pe un ton care aducea spre ingrijorare, apoi chicoti.
  Era chiar amuzant sa ii vezi pe Kath si Mark cum se certau, erau ca soarecele si pisica. Ofta scurt, apoi o privi pe satena, care era cam palida la fata si era vizibil ca nu se simtea bine.

Îşi trecu limba peste buze, lovind cu pumnul în peretele din camera goală a lui Kath. Nu puta să creadă ce se întâmpla. Îşi subţie ochii, ieşind din cameră, lovindu-se de cinva. Mârâi numele şatenei, iar tânăra dădu din cap în semn că nu a văzut-o. Nu ştia exact ce să facă. Oftează, dându-şi jos pelerina, aruncând-o pe patul lui K, după care trânteşte uşa după el, pronind pe coridoare, fugind peste tot, oprind oameni să îi întrebe unde ar putea să fie.
Se opreşte de un perete, obosit, punându-şi mâinile pe geninchi, simţind cum îi tremură din cauza efortului. Se lasă să cadă pe jos, jurând că o va lua cu el peste tot, fie că vrea sau nu. Se lasă să cadă pentru două secunde, întindându-şi picioarele pe jos, oftând. Îşi ridică privirea către un grup de Ochi de Şoim care chicoteau într-un colţ, nu departe de el, şi de ridică, mergând către ei ameninţător. În următoarele secunde, grupul se sparse iar toată lumea a devenit serioasă.

• Se încruntă la el când îi pomeni numele șatenului, dar văzu că nu încerca să facă glume pe seama lor, ca alții, așa că se relaxă. Icni când o ridică în brațe pentru a o lăsa apoi pe fotoliu și oftă, lăsându-și capul pe spate. Simțea că-i bubuie capul, și încă simțea efectele răcelii, căci nu se simțea chiar atât de bine, pe cât ar trebui.
  -Devoratorii îmi distrug toată viața, asta e, spuse încruntată și se ridică, pentru că nu avea stare, pășind spre Oglindă. Își trecu degetele peste rama ei, tresărind când reflexiei ei, i se alătură încă două. Își privi mama, la fel de frumoasă precum și-o amintea ea și apoi îl privi pe Marc. Se încruntă, furioasă, acoperind partea unde era el. Nu avea nevoie de încă o belea. Nu se putea îndrăgosti de el, mai ales că avea să plece când se va termina școala. Plus că o ura.
  -Din cauza asta ne certăm mereu. Faptul că el e în Ordin, mă face pe mine scârbă, pentru că sunt în Devoratori, zise și trase în jos cearșaful, oftând când îl regăsi pe șaten alături de ea. Își scutură capul și se întoarse spre Ryan, privindu-l gânditoare. Se întrebă dacă până acum Marc descoperise că plecase.
  -Va fi așa un mare scandal când mă va găsi, șopti pe un ton gâtuit și blestemă încet, căci i se acrise.