Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ Let's take some risks

Rosalie incepuse sa rada alaturi de Odette. Cat de nebune puteau sa fie uneori aceste doua fete? Ei bine, era clar ca nu se mai vazusera de ceva timp, iar acum recuperau vremurile pierdute, dupa cum ar spune cineva. Se oprise din ras, insa chicotea in continuare. Nu putea sa fie trista, nu astazi. Se saturase de zilele in care mai mereu plangea, desi ea era o fire foarte vesela si mereu cauta sa rada din orice chestie hazlie. Se uita in jur. Stia ca undeva prin mijlocul cimitirului ar trebui sa se intrezareasca statuia aceea imensa pe care scria foarte clar numele real al lui Voldemort.
Ii era greu sa realizeze cum un copil necunoscut devenise cel mai intunecat vrajitor din toate timpurile. Multe surprize iti putea aduce viata.
"Gasim noi pana la urma mormantul,stai linistita." , chicotise Soimeanca.

Odette zambi uitandu-se foarte atent la fiecare piatra funerara in parte. Cand incepu sa isi piarda speranta o vazu. Statuia ciudata care reprezenta un fel de inger al mortii ce statea impunator langa piatra pe care era gravat "Tom Riddle 1905-1943".
Odette o privi cu respiratia taiata si intinse o mana tremuranda atingand piatra doar cu varfurile degetelor. Un fior rece ii trecu pe sira spinarii. Era ciudat. Ori devenise mult prea paranoica ori ceva rau intr-adevar avea sa se intample.
-Ce parere ai? intreba Odette uitandu-se la Rosalie.
I-ar fi placut sa o poata citi si in momentul ala dar ii era imposibil. Ofta usor si printr-o simpla miscare de bagheta facu o coronita alba de flori pe mormant. Chiar daca era o persoana foarte rece, nepasatoare si ignoranta, nu vizita niciun mormant fara a lasa o foare pe el. Incepu sa respire din ce in ce mai greu si se dadu cu cativa pasi inapoi.
-Rose, nu ma simt prea bine, hai sa plecam, spuse Odette pe un ton gatuit.
Nu mai avusese niciodata acest sentiment cumplit de frica. Ceva clar era in neregula.

Nu reusise sa faca nimic altceva decat sa ridice sprancenele in semn de uimire la gestul Viperinei. Hm, da .. o fi vorba de Voldemort, insa tocmai acest lucru probabil ca o indemnase pe fata sa reactioneze asa. Se intorsese intr-o parte deoarece simtise un aer rece izbindu-i direct chipul. Se temea. Din nou. Era atat de liniste in jur. Nu uitase unde se aflau, acest loc ingrozind-o de-a dreptul. Totusi .. tot ea era de vina pentru ca ea isi dorise sa viziteze acest loc de multe ori, iar acum avusese ocazia si bineinteles ca nu a pierdut-o. Se intorsese inapoi cu chipul catre Odette cand aceasta isi exprimase dorinta de a pleca. Era probabil prima data cand o vazuse si pe ea atat de speriata, ingrijorata .. iar acest lucru nu era deloc bine.
"Ce ne facem? Ma simt usor tematoare." , rostise Rosalie, desi nu era deloc .. usor. Pur si simplu putea sa o catalogheze cineva drept fricoasa in acel moment. Senzatia rece o cuprinse din nou, facandu-i-se pielea de gaina. Ciudat!

Odette incepu sa respire mai repede pentru ca incepea sa ramana fara aer. Facu doi pasi spre mormant si simti un junghi in piept dar incerca sa nu o arate. Se dadu repede inapoi si durerea disparu.
-Plecam, spuse Odette simplu.
O lua la fuga cu Rose pe urmele ei si se oprira numai cand ajunsera cu mult in afara cimitirului. Odette se tranti mai mult de cat se aseza pe iarba moala de langa trotuar si isi acoperi fata cu mainile.
-Esti bine? o intreba pe Rose. Poate nu a fost o idee asa de buna sa venim aici. Ma intreb daca vom pati la fel si la fosta casa a familiei Gaunt.
Incepu sa se gandeasca la ce ar fi putut sa fie acolo in cimitir. Vraji de protectie sigur nu erau iar Odette putea sa jure ca vazuse pe cineva in timp ce se indreptau spre cimitir. Ceva nu era in regula; cineva era pe urmele lor.
-Rose, am o vaga banuiala ca cineva ne urmareste, daca ai putea sa stai aici cat verific de sus... incepu Odette in soapta dar Rosalie o intrerupse ridicand din sprancene. Odette chicoti dandu-si imediat seama care era problema. Cat timp nu ne-am mai vazut am invatat mult si am exersat si sunt un animag, hmm... un vultur, deci ce zici? aduaga Odette chicotind in continuare.

Ramasese usor uimita. Adevarul era ca nu se astepta la asa ceva, era complet pe dinafara subiectului, insa daduse afirmativ din cap lasand-o pe Viperina sa plece nemaivrand sa piarda timpul in zadar. Trebuiau sa afle daca erau urmarite. Putea sa fie oricine, caci fetele aveau destui dusmani. Acest lucru era clar. Isi inchise ochii, iar cand ii deschise din nou vazuse un vultur zburand deasupra ei si dand din aripi in semn de salut. Chicotise. Acum Odette putea intr-adevar sa zboare. Oftase considerand ca ar vrea si ea asa ceva .. sau poate nu. Hm, acum stia ca una dintre cele mai bune prietene ale sale avea o noua putere care putea fi foarte folositoare deseori si se bucura pentru asta.
"Ei bine?!" , intrebase Soimeanca aflandu-se cu sufletul la gura de curiozitate. Astepta un raspuns cat mai rapid. Erau unele clipe in care Rosalie nu stia astepta.

Odette ateriza lin si iri relua forma umana.
-Nu am vazut pe nimeni dar nu pot fi sigura ca e totul atat de bine pe cum credem, sau ma rog, am vrea sa credem, spuse Odette strangandu-si genunchii la piept si lasandu-si capul pe ei.
Incepea sa se simta iar rau dar acum sigur nu era din cauza vrajilor. Era doar o nenorocita de durere de cap. Se ridica si incerca sa ascunda faptul ca se dezechilibrase.
-Mergem la Casa Gaunt? intreba zambind.
Rosalie se ridica privind-o ciudat. Odette era sigura ca soimeanca o cunostea prea bine ca sa nu vada dincolo de acel zambet asa ca se uita insistent la pamant in timp ce incepea sa merga incet.

Se strambase la Odette observand ca nu era tocmai in apele sale. Cine stie ce simtea fata. Cu siguranta stia ceva de care Rosalie nu avea habar sau cel putin banuia un lucru destul de rau. Voia sa o intrebe, dar probabil in acea secunda ar fi fost in zadar. Im acelasi timp voia si sa se foloseasca de Previziunile despre Viitor, poate avea ce sa vada, insa era pentru prima data cand chiar se temea cu adevarat sa faca asta. Isi inchise ochii si pielea i se facuse de gaina. Simtise o oarecare racoare strabatandu-i intreg corpul.
"Da,mergem, dar sa plecam odata pentru totdeauna de aici ! " , rostise Soimeanca terifiata. Se uitase catre Viperina si nici ea nu prea parea in apele sale, ceea ce era normal. Se indepartasera cat mai mult de acel cimitir infricosator dorind sa inainteze catre casa familiei Gaunt.

-Bun, spuse Odette luand-o pe Rose de mana.
Pentru Incuiati ar fi parut ciudat ca doua fete sa se tina de mana dar pentru vrajitorii cu examenul pentru Aparitie luat era perfect normal. Viperina se gandi intens la casa familiei Gaunt si pocni din degete. Senzatia neplacuta de greata si lipsa aerului treceau repede odata ce erai obisnuit sa faci asta iar acum erau amandoua in fata casei Gaunt.
-Deja ma simt mai bine, murmura Odette zambind.
Pasi in casa dar ceva mai precauta pentru ca nu vroia sa repede incidentul de la cimitir. Incepu sa tuseasca de la praful care era acolo avand in vedere ca era alergica.
-Lumos, sopti ridicand bagheta.

Rosalie statuse putin pe ganduri inainte sa intre in casa. Nu voia sa pateasca acelasi lucru ca mai devreme cand au fost sa viziteze cimitirul in care se presupune ca se afla Voldemort. Ma rog, corpul sau ..I se facuse pielea de gaina la acest gand deoarece isi amintise ca odata s-a aflat acolo alaturi de Luna printr-o iluzie si l-a avut chiar pe Cap-de-Mort in fata sa. Se infricosase brusc si revenise la realitate cat de repede putuse. Era necesar sa faca acest lucru. Facuse si ea un pas in casa. Deja simtea o atmosfera inchisa acolo. Avand in vedere ca se aflau in Lumea Magica nici nu ar fi fost de mirare sa fi ramas inchis in casa vreun spirit de-al cuiva din familie. Cine stia ..
"Bun .. si acum ce facem?" , o intrebase Soimeanca pe Odette care statuse si ea putin pe loc in timp ce rostise incantatia.

-Nu stiu ne uitam si noi pe aici, ridica Odette din umeri facand cativa pasi.
Casa era atat de veche, mica si prafuita incat ii dadea o senzatie de claustrofobie. Se apropie de ceea ce acum foarte multi ani era o canapea si o atinse cu varful degetelor. Era o patura pe ea. Trase aer in piept si o ridica repede. Imediat dupa ce o facu regreta cumplit. Scoase un tipat lung si se ascunse dupa Rosalie tremurand ca varga. Canapeaua era o casa pentru gandaci si paianjeni chiar si un sobolan iesi de acolo.
-Proasta idee am avut, spuse Odette inghitind in sec.
Odette nu se temea de criminali, de Magie Neagra, Azkaban sau moarte asa cum se temea de insecte si sobolani.