Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor / Let your pride aside

In aceasta dimineata m-am trezit mai devreme decat eram obisnuita. M-am imbracat fiindca stiam ca trebuie sa plec astazi si acum undeva pentru a duce la capat o 'misiune', cel putin asa stiam dupa previziunea ce am avut-o la miezul noptii. Simteam ca trebuie sa ma duc la Ministerul Magiei. O explicatie anume nu aveam. Asa mi se intampla de obicei cand aveam o previziune obscura.

Am Disparut in cateva momente din Hogwarts sperand sa nu ma vada nimeni si am Aparut in fata Ministerului. Cladirea imensa imi dadea un oarecare sentiment de frica desi am mai fost aici acum cateva zile. Pasii mei lasau urme negre in putina zapada care mai se asternea la sol,dar nu imi pasa nici macar de peisajul de cristal acum. Stiam doar ca am ceva de facut si ca in curand voi afla despre ce este vorba.

"Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor" a fost destinatia mea din prima clipa in care am intrat astazi in Minister. Stiam ca acolo trebuie sa ma duc, Si asta urgent inainte ca cineva sa pateasca ceva...

Kennya statea proptita de zidul construit din caramizile uzate de vreme. Avand in vedere evenimentele ce aveau sa se intample, zorii zilei pareau acum amenintatori, iar cerul cenusiu era rece si neprimitor. Simtea frigul adanc in oase, dar nu indraznea sa se miste. Asculta cu grija orice miscare, orice aproapiere a unei siluete. Isi concentra privirea pe alee ca un animal de prada, gata sa atace prima persoana suspecta. Isi inclesta si mai mult mana pe bagheta repetand in gand versurile unei poezii citite de curand. Auzi pasi in zapada si isi indrepta privirea, asteptand sa vada un Incuiat. Se uita atent la persoana care se indrepta spre ea si observa ca era seful departamentului unde lucra. Il salute din cap fara sa spuna nimic. Acesta ii intinse un biletel si ii ura o zi buna. Oare de ce ii parea de rau augur acest lucru? Ofta de doua ori si despaturi pergamentul de un galben bolnavicios. Citi scrisul mare, ca de copil unde scria ‘Catre Kennya Allen’.

Intoarse foaia pe verso si se uita direct la semnatura. Ministrul Magiei. Era chiar suspect ca el scrisese aceste randuri personal. De mult Kennya nu se mai aproapiase de el. Era suspecta principala in cazul Devoratorilor Mortii, iar acesta o evitase complet in ultimele luni. Trebuia sa fie ceva cu adevarat important daca ii cerea ajutorul. Kennya incepu sa citeasca si la sfarsit mototoli pergamentul. Se uita in drepta si in stanga pentru a nu fi vazuta si isi scoase bagheta din buzunar. Sopti “Incendio!” asteptand ca biletul sa se transforme in cenusa. Se uita la intrarea pentru vizitatori a Ministerului Magiei si intra in cabina telefonica cu gandul la Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor Magice.

Nu se obosi sa bata la usa, asa ca fosta viperina deschise usa cu putere. Incaperea era destul de spatioasa cu planse lungi, lipite de pereti, cu legile vrajitoresti. Era un singur birou cu o biblioteca in spate, plina de dosare. Kennya se intorsese cu spatele ca sa dea peste Rosalie Andrews Blackfire. Se uita cateva secunde lungi la ea fara sa dea nici un semn de bucurie sau chiar de politete. Zambetul ei era chiar ironic si se gandi la legaturile fetei cu Ordinul Phoenix. Asta da rasturnare de situatie.

Ultimele luni au fost mai mult decat un infern pentru mine. Ma aflam intr-o fuga continua dupa Porrin si Lestrange..Ma saturasem de aceasta situatie pana peste cap. Am si eu sentimente,obiceiuri..Nu mai pot sa nu dorm noaptea,nu mai pot sa nu mananc si sa nu beau nimic. Totul s-a intamplat mult prea rapid..De la evadarea lui Porrin parca am devenit o 'moarta vie'. Suna atat de stupid , dar asa si era. Iar acum o noua problema daduse peste mine. De fapt eu si previziunile mele 'ingenioase' am dat peste ea. Nu stiam inca despre ce este vorba , dar stiam ca trebuie sa fac ceva si asta urgent.
Cu pasi marunti incercand sa nu deranjez pe nimeni am intrat in Departamentul cautat de mine. Am deschis usa maronie care mai si scartai putin afecatandu-mi auzul , dar cand am intrat am avut parte de o surpriza si mai mare. O Devoratoare statea chiar in fata mea. Ce putea fi mai rau decat sa stiu ca am ceva de facut si sa intru in gura lupului? Nu aveam de gand sa imi caut probleme cu ea,pana la urma nici nu as avea de ce-nu il cunoaste pe Porrin,nu are nici macar o treaba cu el,de asta sunt sigura fiindca singurul complice al lui Porrin in toate marsaviile sale era Lestrange.
Devoratoarea nu se uita prea frumos la mine,asa ca aveam de gand sa imi calc peste mandrie si sa o salut eu prima sperand sa nu ma atace imediat:
"Buna!".
Suna putin cam ridicol sa o salut asa de parca ne-am cunoaste de atat de mult timp,dar in fond nu stiam nimic una despre cealalta. Venisem aici pentru altceva,fiindca stiam ca acea problema exista,mai ales acum ca o vad si pe ea aici. Brusc,mi-a trecut un gand prin minte. Daca va trebui sa lucram in echipa la toata chestia asta?

Kennya isi ridica sprancenele la auzul salutului, nevenindu-i sa creada in ce situatie se afla. Inca se uita fix la fata, gata sa o napadeasca rasul. Incerca sa-si controleze actiunile si pana la urma reusi sa se stapaneasca. Ii intoarse spatele fara sa-i raspunda si se arunca in scaunul de la birou jucandu-se cu bagheta din buzunarul ei. Nu putea sa-si lase garda jos. Pana la urma nu se afla in incapere cu un copil si nu avea de gand sa-si subestimeze dusmanul. Era o greseala fatala si prea des intalnita. Nici una nu se scapa din priviri. Dupa cinci minute, ce pareau sa fie ore, se auzeau pasi grabiti si voci disperate. Comotia de pe hol era din ce in ce mai mare cu cat personale respective se apropiau de usa biroului. Kennya se ridica brusc in picioare si se asezase langa geam incruntata cu radurile scrise pe pergament adanc fixate in minte. Inca era nedumerita de ce tocmai ea a fost aleasa pentru minisunea asta. In clipa urmatoare un grup de barbati bine facuti se chinuiau sa intre pe usa, parand sa traga ceva dupa ei. Persoana se zbatea considerabil in mainile lor pana cand acestia isi scosesera baghetele si il incarcerara pe barbat in mii de franghii. Gafaind, il aruncara in primul fotoliu din incapere. Ministrul Magiei intra ultimul.

“Rosalie. Ce cauti aici? Dar nu. E chiar mai bine. Kennya o sa aiba nevoie de ajutor.”

"POFTIM?” Kennya se repezi catre Ministru si il prinse de guler.
“Hai sa fim clari batrane. Nu am de gand sa lucrez cu nimeni, si cu atat mai putin cu ea. Nu stiu ce urmaresti tu aici, dar imi este greu de crezut ca nu poti sa te descurci singur in situatia asta. Criminal sau nu, acest om trebuie escortat de Dementori, nu de niste vrajitori. E mult prea periculos.”

Ministrul Magiei ofta si se aseza ca batut pe scaunul de la birou. Incepu sa tina un discurs plictisitor despre comunitatea vrajitoreasca si modul cum vrajitorii trebuie sa se inteleaga pentru a construi o comunitate mai buna. Fosta viperina se uita ca la un fenomen la omul batran din fata ei gata sa-l blesteme. Nu ii pasa de nici un tratat, de nici o comunitate, si cu atat mai putin de aceasta misiune. In bilet scria clar ca doar ea avea sa escorteze omul pana la Azkaban. Nu intelegea ce cauta Rosalie acolo si nici motivul pentru care ea ar trebui sa o ajute. Se descurca foarte bine si singura, cu toate ca imprevizibilul era la cote maxime.

Kennya se uita la asasinul din fata ei. Ochii lui plini de ura se mutau pe fiecare persoana din camera. Atitudinea lui bolnav de ignoranta si zambetul lui rautacios facea parul de pe ceafa oficialilor sa se ridice. Camera parea de zece ori mai rece si cu cat te uitai mai mult la condamnatul nenorocit din fata ta cu atat iti dadea impresia ca nu ii pasa de ceilalti oameni si urmarea numai bunul si castigul propriu.

“ Foarte bine. Care sunt detaliile?”

Am putut oberva cum l-a tratat Devoratoarea pe Ministru. Am ramas stupefiata,cum de a putut sa faca asa ceva? Nu mi-ar trece nici prin ruptul capului prin minte sa fac acest lucru. Ministru a incercat sa ii explice ca trebuie sa o ajut,dar se pare ca nu intelegea,de fapt ca nu voia sa inteleaga. Deci am avut dreptate: intr-adevar in Ministerul Magiei era ceva grav de rezolvat si nu am venit degeaba aici. Nu voiam sa o enervez pe Kennya-asa o cheama,parca- ea fiind o Devoratoare care doreste sa faca totul singura,dar acum va trebui sa isi calce pe mandrie si sa ma lase sa o ajut. Si pentru binele nostru,a amandurora,va trebui sa reactionam cat mai repede. Cand Devoratoarea Mortii intreba despre 'detalii' m-am mai linistit putin crezand ca vrea in sfarsit sa o ajut. Desi stiu ca nu este prea de acord,Ministrul nu i-a dat o alta alternativa.


Acesta incepu sa ne insire povestea criminalului,sau cel putin cateva detalii 'marunte' din ea:
"Dupa cum v-ati putut da si voi seama observand felul dizgratios in care se prezinta este vorba despre un criminal cam..nebun care trebuie dus la Azkaban cat mai urgent! Cum noi suntem ocupati...!"
Da,da..Restul povestii m-am facut ca nici nu o aud,iar intr-un sfarsit rostise cat mai clar posibil , dar pe o voce suparatoare:
"Iar tu,Rosalie..Daca tot ai venit o vei ajuta pe Kennya sa il duca in inchisoare.!"

Asa..In sfarsit ajunsese la partea care ma interesa si pe mine..: Aveam ceva de facut,ceva foarte important si in acest moment nu prea imi pasa prea mult daca fata este de acord sau nu,insa asteptam totusi un raspuns din partea ei. Accepta sau nu ajutorul meu.

Kennya scartaii din dinti si se indrepta spre scaunul liber din partea opusa a incaperii, insa nu se aseza. Statea cu fata indreptata spre perete gandindu-se la ce avea sa faca. Pur si simplu nu avea ce sa-i iasa bun din toata treaba asta. Nu vedea nici un rost, iar beneficiile erau mult mai mici decat pericolele ce se puteau intampla. Pana la urma nu era simplul criminal de rand. Acest om ucise cu sange rece doua familii de vrajitori. Dupa mai multe investigatii s-a aflat ca respectivele familii erau rudele lui, iar daca ei mureau, banii din asigurarile lor de viata ajungeau la el. Fosta viperina nu intelegea cum stateau treburile cu legea Incuiatilor si ce tineau de aceste asigurari de viata. Si cu atat mai putin ce ar fi facut el cu banii cand va avea sa ajunga cautat de lege peste tot in lume. Dar avand in vedere cele opt cadavre lasate in urma, nu era un subiect care trebuia luat in gluma. Mai ales ca acesta omorase prin metode magice. Politia incuiata inca nu gasea nici o explicatie pentru omor, iar comunitatea era uimita ca asa ceva s-a intamplat cu adevarat. Pana la urma cat de periculos era omul asta? Chiar daca infatisarea lui arata un om psihopat, fara bagheta si legat nu avea cum sa faca prea multe probleme. Kennya nu intelegea de ce oficialii se agitau atat de mult cand venea vorba de el. Si mai ciudat era faptul ca Dementorii nu erau folositi in acest caz.

Kennya se intoarse pe calcaie si se indrepta spre biroul unde Ministrul statea tacut. Se apropie cu pasi mici si cu un zambet ce nu prevestea nimic bun. Batranul se lasa pe spate in timp ce isi dadea scaunul cat mai aproape de perete sa se indeparteze de ea. Atinsese cu spatarul scaunului biblioteca plina de dosare si se uita speriat la mobila masiva din lemn care se misca amenintator. Ceilalti oficiali isi indreptara pozitia, asigurandu-se ca nici Kennya, nici criminalul nu aveau de gand sa faca nimic. Ea se apropie usor de fata lui si ii spoti ceva la ureche. Ministrul parea alb la fata, insa aproba tremurator din cap. Fericita, fosta viperina se indeparta de el catre mijlocul incaperii, invartindu-se in jurul criminalului. Acesta tresari pentru o secunda, urmarind-o cu privirea in timp ce ii dadea ocol. Kennya incerca sa-si aleaga cuvintele cu multa grija si in sfarsit i se adresa Ministrului cu voce tare, astfel in cat sa-l auda toti cei care se aflau in camera.

“Nu ti se pare ciudat domnule Ministru ca m-ai ales tocmai pe mine? Adica, in alte cuvinte… Cum ai putut sa ma bagi pe mine intr-o astfel de situatie. O suspecta a Ministerului cu privire la Devoratorii Mortii, suspecta de nelegiuiri, chiar daca nu au fost dovedite. Chiar crezi ca nu am observat ca sunt urmarita de oamenii tai? De ce ti-ai lua tu acest risc ca eu sa-l escortez pe acest barbat? De unde stii ca n-as putea sa ma impiedic din greseala si sa-i dau drumul?”

Ministrul se uita fix la ea si murmura ceva de genul ca isi asuma riscul. In plus, acum Kennya observa si rolul lui Rosalie in acest joc. Batranul vulpoi avea acum pe cineva care sa stea cu ochii pe cei doi suspecti. Desi fata stia ca nu avea sa faca niciodata nimic din ce ar putea sa o condamne la Azkaban. Stia ca cei din Minister ii pastrasera o celula frumusica acolo, special pentru ea. Se indrepta de spate si intinse mana dupa documente. Era nevoie ca si cel mai mic detaliu sa fie luat in considerare. Altfel, viata lor avea sa fie in pericol. Cu hartiile in mana se apropie de cealalta fata.

“Ce mai face draga mea colega? Esti pregatita sa facem o echipa?” rase in batjocura si ii arunca in brate copiile ei.

Intr-o fractiune de secunda, cand toti erau nepregatiti, detinutul se ridica brusc din scaun si se indrepta spre usa.

Am putut observa sarcasmul cu care mi se adresa acea Devoratoare a Mortii,dar am preferat sa nu o bag in seama gandindu-ma ca avem chestii mult mai importante de facut. Pana la urma nu ne cunosteam asa ca odata ce vom termina aceasta treaba fiecare isi va vedea de drumul ei. Acum trebuia sa ne axam pe problema zilei : criminalul care se afla la doar cativa metri de noi. Dupa atatea experiente prin care am trecut nici macar nu mai imi pasa ca ma aflu langa o persoana care ar fi in stare sa ma omoare in doi timpi si trei miscari. Si pana la urma ce ar conta? Si asa in ultimul timp singurul lucru care conta pentru mine era gasirea Horcruxurilor lui Porrin. Daca acest viitor prizionier al Azkabanului ma va ataca si ucide pe loc nici macar nu va mai fi important caci eu acum trebuie sa ma gandesc ca am de dus o lupta la bun sfarsit alaturi de Kennya. Am pufnit usor gandindu-ma ce intorsaturi poate lua viata. Eu care de ani buni sunt pe urmele unuia dintre cei mai periculosi Devoratori ai Mortii sa trebuiasca sa fac echipa cu o Devoratoare. Totul mi se parea ca rupt dintr-un film science-fiction. Mi-am indreptat spatele iar in urmatoarea secunda am observat ucigasul cum se indeparta de usa Departamentului. Am ramas socata uitandu-ma apoi imprejurul meu cautand-o din priviri pe Kennya si tipand:

"Haide..Ce mai stam asa? Sa mergem dupa el! Acum!".
Ceilalti nici macar nu se obosira sa ne spuna ca este prea periculos asa ca asteptam ca fata de langa mine sa reactioneze intr-un fel,oricum. Si asta sa o faca cat mai repede,inainte ca eu sa ma hotarasc sa plec de una singura in cautarea assasinului.

Dupa ce a indurat atmosfera inchisa si sordida a condamnatului pentru un timp atat de lung, Kennya a simtit, mai mult din cauza intuitiei decat din orice alt lucru tangibil, ca lucrurile au mers cam mult prea bine pentru prietenul lor criminal. Se uita cu coada ochiului, suspicioasa, la ceilalti oficiali care se aflau in incapere. Toti erau ingroziti si plini de spaima, cu exceptia unuia ce incerca sa para cat mai invizibil in imprejurarea de fata. Barbatul nici nu depuse prea mult efort in a scapa, ceea ce era mai mult decat indoielnic sa-si desfaca franghiile fara sa observe nici o persoana din camera intr-un timp atat de scurt. Un fapt era limpede, nimic altceva nu ar mai putea sa il salveze pe osandit, fie acolo, atunci cand a iesit pe usa stiind ca va avea parte de sarutul Demetorului, sau inainte de ancheta, in fata judecatorilor de la Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor Magice. Fiecare fragment de proba impotriva lui a fost scrisa in cazier inainte de orice proces: era evident ca cei din Minister au vrut sa fie siguri ca el nu va mai scapa cu viata, cu exceptia cazului in care intr-adevar, el ar putea dovedi ca nu a omorat nici unul din membrii acelor familii, ceea ce ar fi aparent o imposibilitate. In timp ce incerca sa gandeasca rapid, uitandu-se mecanic la usa de moda veche prin care evadatul fugise, Kennya se intreba cat de multe secrete curiose au fost ascunse despre acest barbat si, probabil,lasat liber chiar de unul dintre angajatii acestui minister maret ce pretuia dreptatea si legea. De ce parea totul atat de neasteptat?

Fata nu avea nici un fel de prietenie si nici o afectiune prea deosebita fata de el, asa ca pe moment era mai bine sa faca pe plac Ministerului. Tipa la cativa oficiali sa se duca sa anunte personalul de evadarea criminalului si sa aiba grija. Il sfatui pe Ministru sa stea inchis in acest birou si sa nu iasa orice ar fi si pe suspectul ei numarul unu, ii ordona sa vina dupa ele orice ar fi. Ca sa fie luata in serios, isi scoase bagheta si o indrepta amenintator spre el. Stia ca in felul asta nu avea sa incerce nimic dubios. In urmatoarea secunda se auzi tipatul unei femei. Il lua de haina pe cel de langa ea si il impinse in fata. Macar daca era vinovat de aceasta intamplare nefericita, avea sa fie folosit si pe post de scut. Kennya nu era tocmai cea mai ingaduitoare si generoasa persoana din lume. O trase si pe Rosalie dupa ea, indreptandu-se spre usa. Parea chiar sadic modul in care nu-i pasa ce se va intampla cu ea. Daca patea ceva putea spune ca a scapat chiar de o problema in plus. Iesite pe holul lung, Kennya acorda pentru prima oara atentie acelui loc. Era plin de usi inchise, iar culoarul principal era impartit in mai multe alei de-a drepta si de-a stanga lui. Vazu un angajat fugind disperat spre ei, iar Kennya deschise gura sa-l intrebe ceva, insa acesta disparu la fel de repede cum a si aparut.

“Banuiesc ca in partea aia a fugit nemernicul!” Ii striga in spate lui Rosalie.

Il zgudui de cateva ori pe scutul uman de care facura rost in birou si fosta viperina il intreba ce se afla in partea aceea a coridorului. Acesta cu bagheta in ceafa spuse tremurand ca acolo se afla depozitul de dosare ale cazurilor inchise. Kennya nu putea sa-si imagineze cat de mare era acel loc si era bine sa fie pregatita pentru orice. Pana la urma vinovatul era in stare de crima si fetele nu stiau daca a reusit sa faca rost de o bagheta, sau mai rau, sa ia pe cineva ca ostatic. Tipatul acelei femei nu prevestea nimic bun. Intr-un final cei trei incepura sa inainteze cu bagare de seama catre depozitul mentionat.

Am iesit din acea incapere alaturi de Kennya si inca o persoana care se pare ca l-a lasat pe criminal sa fuga,sau cel putin asa credea Devoratoarea. Dupa atitudinea sa mi-am dat seama ca nu il va lasa sa plece prea curand ceea ce mi se parea foarte bine. Orice suspect trebuie sa fie langa noi pentru a nu il ajuta mai mult decat a facut-o deja. Deci se pare ca in Minister existau tradatori: hm,de asta ma voi ocupa mai tarziu! Acum aveam ceva important de facut. Nu ma gandeam ca o sa se rastoarne lucrurile atat de mult: adica noi trebuia sa il ducem la Azkaban si atat si cand colo dam de o problema mult mai mare. Nici nu stiu de ce am venit aici. Eu si previziunile mele idioate. Nu aveam timp de asemenea de asemenea aventuri, timpul fiindu-mi foarte limitat. Prea multe probleme in ultimul timp care m-au facut sa ma simt mai obosita decat am fost vreodata. Si totusi,nu aveam sa las acest lucru sa se vada,mai ales printre un grup de angajati ai Ministerului. Pana la urma am ramas doar eu , fosta Viperina si acel tradator in cautarea assasinului. In momentul in care aveam sa il gasim o va incurca rau de tot. Ma face sa imi pierd timpul si ce era si mai important: rabdarea. Nu cred ca acel 'om periculos' vrea sa dea ochii cu mine cand imi este pusa la incercare rabdarea.

M-am gandit brusc la Porrin si am chicotit,acest ucigas semana izbitor cu el: la fel de obosit,la fel de imbatranit din cauza problemelor,la fel de repugnant prin nebunia lui. Ar fi foarte bine sa imparta celula Azkabanului cu el,asta in caz ca nemernicul acela va fi gasit. Am alungat acest gand inainte ca furia sa puna stapanire asupra mea si ne-am indreptat cu pasi grabiti spre presupusa incapere unde se afla criminalul. Daca nu era acolo tradatorul care se afla langa noi o va incurca si mai rau. Nu cred ca i-ar strica un blestem care sa il readuca la cruda realitate. Mi-am amintit ca mai este o persoana cu noi asa ca m-am intors catre Kennya si i-am facut semn cu bratul sa intram. Cu siguranta nu va fi usor sa il gasim in aceasta mare de acte,dosare si caziere interminabile. Angajatul Ministrului se uita la noi intrebator. M-am strambat la el ca un copil mic apoi mi-am spus ca este cazul sa terminam cu joaca si sa trecem la chestii serioase.

Decisa sa nu-si lase subconstientul sa-i tortureze rationamentul, Kennya isi mari pasul cu fiecare metru, lasand in spate starea adanca de neliniste si spaima. Lucrurile aratau bine la suprafata, ele aveau sa-l imobilizeze cu baghetele si il vor duce cat mai repede catre inchisoarea vrajitorilor unde acesta avea sa-si ispaseasca pedeapsa. Dar in cazul in care acesta va reactiona violent si va face alte victime, s-ar dovedi a fi varful aisbergului si acesta va fi condamnat la sarutul dementorului. Nu exista alt mod mai groaznic de a-ti petrece viata. Fara suflet, gol pe interior. Pana si sentinta cu moartea era preferabila. Cel putin de Kennya. Ea avea sa presupuna ca vor fi multe aratari cu degetul spre vinovatii acestei escapade dragute a ucigasului in serie. Deoarece cea mai mare parte a holului era intunecata si linistita, predomina un fals sentiment de relaxare si calm. Degeaba insa, din cauza andrenalinei care invada cu repeziciune corpul fostei viperine. Tensiunea parea sa creasca cu fiecare gura de aer. Usa grea de lemn de unde iesisera se inchise in spatele lor cu un sunet asurzitor si prelung. Se parea ca Ministrul ii luase sfatul Kennyei in serios, iar acesta se inchise in birou. Fata rase in gandul ei de lasitatea Ministerului si a Ministrului in sine. Pana la urma el era bun doar cand venea vorba de dat comenzi. Nu ar fi avut curajul niciodata sa-si puna in pericol pielea. Culoarul era umbrit si mai mult acum, iar singura lumina aprinsa se afla abia in capatul opus locatiei lor. Nimeni nu parea sa fie in jur. Vestea se raspandea destul de repede aici. Kennya spera ca ajutoarele sa se mobilizeze la fel de repede si sa vina in sustinerea lor.

Rosalie ii arata cu bratul Kennyei sa inainteze. Cea din urma se uita cu ochii mari la cealalta fata fara sa-si creada ochilor. Nu intelegea de ce trebuia sa se afle intr-o astfel de situatie cu o tradatoare ca ea. Trebuia sa-si pazeasca nu numai fata de cei doi barbati, dar si spatele de catre membra Ordinului Phoenix. Increderea in ea era egala cu zero si probabil ea avea aceleasi ganduri cu privinta la fosta viperina. Kennya isi scutura capul sa scape de soc. In ultimul timp parea ca isi arata sentimentele prea mult. Mintea ei se tot furisa la dusmanii de o viata, cei din Ordinul Phoenix. Stia ca isi incarca memoria prea mult, dar pur si simplu ii era greu sa uite de ei cand Rosalie era langa ea. O data ajunsi la capatul culoarului cei trei se oprira. Kennya se uita pe furis prin crapatura usii de unde venea lumina, ramanand impietrita in fata vastitatii acelei incaperi. Parea imposibil ca un altfel de depozit sa existe printre micile birouri. Magia era intr-adevar incredibila. Fata isi permise un moment de panica. Situatia era chiar disperata cand te gandeai mai bine la posibilitatile unui criminal in acest loc. Si asta nu ar incuraja cu nimic o persoana intreaga la cap sa se avante acolo si sa contribuie la prinderea asasinului. Fara tragere de inima, Kennya recunoscu pentru sine ca nu era tocmai o persoana care sa se descrie ca un om in deplinatatea facultatilor mintale. Kennya isi scutura gandurile negative din minte si se uita la barbatul ce statea intre ele si usa. Pana la urma hotari sa-si asume acest risc, pana la urma beneficiile crescusera vertiginos cand Ministrul accepta propunerea ei. In plus, adevarul ca ea sa moara in aceasta confruntare era minim. Il intimida inca putin pe barbat sa nu incerce nimic si apoi il indrumase sa deschida usa cu piciorul.