Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor / Let your pride aside

Mi-am dat seama ca Viperina nu era prea incantata sa colaboreze cu mine si stiam si de ce. Dar pana la urma ce imi pasa mie? Fiecare face parte din ce grup vrea,este de partea cui vrea iar noi o sa trebuiasca sa ne suportam astazi orice ar fi. Stiam ca desi era orgolioasa nu va rezista singura in cautarea criminalului si mai ales in 'depozitarea' lui la Azkabam. Si trebuie sa recunosc ca nici eu: era un act de inconstienta sa vreau singura sa lupte impotriva assasinului. Dar se pare ca ei nici nu ii prea pasa ca sunt aici,practic ma ignora dar era treaba ei. Daca astfel crede ca ma va face sa plec se inseala amarnic . Pana la urma nu este singura care asteapta cu nerabdare sa scape de aceasta situatie.

M-am si saturat de Previziunile astea. Oricum,daca nu as fi avut-o acum nu as fi pe urmele unui ucigas. Dar nu am cum sa scap de ele,din pacate. Da,recunosc uneori imi sunt de folos,dar acum la ce m-au ajutat? M-am bagat in gura lupului? Ar putea sa ma ucida si nu doar pe mine... Mi-am mutat privirea spre fosta Viperina si m-am hotarat sa ii vorbesc , poate,poate..am putea sa ne intelegem,sa faca o exceptie macar astazi:

"Kennya..Deci..Eu inteleg ca tu esti Devoratoare , dar asta nu inseamna ca ai sa ma ignori in timp ce suntem implicate in 'treaba' asta. Ar trebui sa colaborezi cu mine. Ce conteaza daca fac parte din Ordin? Fac parte si din Minister,la fel ca tine. Desi inteleg oarecum ura ta pentru noi dar sunt exceptii de la regula asa ca te-as ruga sa faci o exceptie astaz.!"

Nu stiu daca o sa ma bage in seama,dar pana la urma totul tine de ea. Eu nu pot sa ii comand nimic,dar ar trebui sa inteleaga ca asa ne va fi mult mai usor.

“’Kennya, eu inteleg ca tu esti devoratoare?’ Sa ma scuzi? De cand ai tu dovada ca sunt eu devoratoare? Pe ce argument mergi tu ca eu sunt o devoratoare? Acuzatiile tale nedovedite sunt nule in comparatie cu dosarul meu.”

Kennya isi intoarse bagheta de la ceafa barbatului si se apropie vertiginos de Rosalie. Uita ca erau in pragul usii, unde ucigasul avea ocazia sa atace fara ca ele sa observe, iar tradatorul din randul oficialilor putea sa fuga fara nici un efort. Fetele lor aproape se atingeau, iar ochii Kennyei pareau sa scapere scantei. Amandoua stiau foarte bine din ce grupuri faceau parte. De mult fosta viperina era, poate, in cap de lista cand era vorba de Devoratorii Mortii. Dar si asa, nu exista nici o proba sau marturie ca acest fapt era adevarat. Era singurul lucru care oferea o stare de agitatie continua in comunitatea vrajitoreasca, in special Ministerului Magiei. Kennya puse mana pe perete, chiar in dreptul capului lui Rosalie si continua.

“Uite papusa. Vad ca vorbesti mult despre exceptii. Dar stii cu adevarat ce inseamna o exceptie in cazul asta? De fapt, mai precis… Cu cine ai de gand sa faci aceasta exceptie? Eu n-am de gand sa-mi calc pe mandrie pentru un criminal de rand si cu atat mai putin pentru beneficiile acestui Minister de doi bani si a persoanelor ca tine. E adevarat ca nu o sa pot mobiliza taratura de acolo singura, avand in vedere ca sunt 100% sanse sa o aiba pe femeia aia ostatica si o bagheta bine tinuta in mana, dar asta nu inseamna ca nu pot sa-mi port singura de grija. Indiferent de ce aleg, pana la urma drumurile noastre se vor despartii fara ca nici una sa fie intr-un pericol de moarte… Momentan.”

Kennya nu stia daca asta era o alta amenintare pentru viitoarele confruntari din Ordin si Devoratori. Dar pana la urma viitorul era viitor, iar prezentul prezent. Avea destul timp sa se gandeasca la lucrurile ce se vor intampla maine, poimaine sau chiar peste un an. Dar in momentul de fata, singurul lucru cu adevarat important era sa termine cu bine aceasta misiune data de Ministru. Pana la urma acesta ii promisese ceva ce era departe de a fi refuzat. Kennya se indeparta de Rosalie si se intoarse spre oficialul care, spre mirarea amandorura, inclusiv a lui, nu fugise. Il impinse iar de la spate si ii ordona sa se uite inauntru in cazul in care erau atacati chiar la intrare.

Gata. M-am saturat sa fiu luata peste picior de o fata pe care nici macar nu o cunosteam. Auzi la ea "papusa" si mai si zice ca nu am dovezi ca e Devoratoare. Foarte bine,asta era banuiala mea. In orice caz eu nu aveam sa imi risc viata pentru ceva in care nici nu eram prea implicata. Am avut o previziune si m-am gandit sa vin sa ajut. Dar pana la urma ce imi pasa mie? Desi faceam parte din Ministerul Magiei acum pe mine nu m-a anuntat nimeni,asa ca nu eram obligata sa ajut la ceva. Nu mai vreau sa fiu eu mereu fata buna care ajuta la orice. Am avut tentatia sa imi scot bagheta la iveala, dar desi fata asta nu avea nici macar un drept sa ma ameninte iar eu bineinteles trebuia sa ma apar,nu am facut-o. Nu stiu de ce,dar oricum nu aveam de gand sa imi caut probleme cu o fosta Viperina. Nici macar nu o cunosteam,asa ca este treaba ei ce crede despre tot ajutorul pe care vreau sa i-l ofer. Se pare ca oricum nu il accepta iar eu am de gand sa plec de aici. Pana la urma obligatia mea nici macar nu se afla in acest Departament.

M-am uitat catre Kennya si i-am spus sincer:
"Stii ceva? "Paupsa"-Eu nu am de gand sa ma cert cu tine. Poate nu esti Devoratoare a Mortii,dar asa credeam eu. Pana la urma nici macar nu este problema mea. "

Pasii mi s-au indreptat catre usa Departamentului si am avut tendinta sa plec. De fapt asta si aveam de gand sa fac: eu nu sunt marioneta nimanui,mai ales a cuiva pe care nici nu cunosc.

“Pfff, ce slaba esti Rosalie. Daca fugi de un obstacol in loc sa treci peste el, nu ajungi nicaieri. Ai face bine sa ….”

Kennya incerca sa-si termine propozitia cand un jet de lumina rosie se indrepta catre ei. Il impinse cu cotul pe barbatul din fata ei pentru o vizibilitate mai buna a depozitului si se ascunse dupa tocul usii. O vazu pe Rosalie putin mai departe de ei si ii facu semn cu bagheta sa se puna la tocul opus. Era o metoda destul de buna sa nu fie atacate pe la spate, avand in vedere ca oficialul nu era prea dornic sa le ajute. Pentru prima oara Kennya isi dadea seama in ce situatie se afla. Si nu era vorba de asasinul ce statea la panda printre rafturile masive cu dosare si aruncand cu blesteme in ele, ci faptul ca o membra a Ordinului Phoenix ii pazea spatele.

Si ce era mai greu de crezut era ca si ea facea la fel pentru Rosalie. Incerca sa treaca peste acest fapt socant si se uita inauntru dupa criminal. Era frustrant ca acesta era atat de bine camuflat printre dosare, iar singurul mod prin care ii puteau afla locatia era sa mai arunce cu cateva vraji spre ele. Ii sopti si lui Rosalie planul, insa nici una din cele doua nu dorea sa fie momeala. Fosta viperina incerca sa gandeasca, se uita concentrata in jurul ei cautand o solutie, cand puse privirea pe oficialul speriat. Nici un ruptul capului acesta nu dorea sa se afle in mijlocul luptei. Se parea ca planul nu mergea tocmai bine pentru el.

Kennya zambi sadic si ii spuse fetei sa-l foloseasca pe el. Barbatul se facu alb la fata cand auzi ce aveau de gand sa faca cele doua si incerca sa fuga.

Voiam sa plec,dar in acel moment un jet de lumina se indrepta catre Kennya si m-am intors uimita. Stiam ca avusesem amandoua dreptate-ucigasul se afla in acel loc asa ca m-am intors exact la timp. Trebuia sa facem ceva pentru a opri atacul sau si a il duce odata pentru totdeauna la Azkaban,unde cu siguranta va avea sa isi gaseasca sfarsitul tragic. Angajatul Ministerului care se afla langa noi era momeala perfecta pentru criminal. Oricum stiam ca nu il va ucide aici,in Ministerul Magiei,fiind foarte aproape de Ministru. Nu stiam ce sa fac pentru a actiona cat mai rapid si sa scapam odata de toata nebunia asta , de jocul acesta in care am intrat. Acum trebuia sa jucam pana la capat-ori pana il vom prinde,ori pana unul dintre el si noi doua va muri. Pana la urma aceasta era misiunea noastra de astazi: sa prindem criminalul ori ce ar fi.

Mi-am indreptat din nou privirea catre fosta Viperina si i-am facut semn cu capul pentru a ii arata ca sunt de partea ei ..de aceasta data. Mi se parea ciudat ca lupt alaturi de o Devoratoare a Mortii,cel putin asa credeam eu,impotriva unui assasin periculos. Oricum se pare ca pe moment facem echipa buna. Ne-am calcat pe orgoliu pentru a duce la bun sfarsit o lupta destul de periculoasa,dar pana la urma unde nu exista pericole? Am asteptat acordul Kennyei dupa care l-am impins pe angajatul Ministrului in fata noastra. Voiam sa stiu cum va reactiona barbatul de dupa arhive.

Chiar daca angajatul era in usa, blestemele pareau sa se intensifice. Kennya il impinse si mai mult in fata si intra in incapere incercand sa se ascunda printre miile de rafturi. Auzi pasi in spatele ei si isi intoarse capul catre Rosalie.

“Cel mai bine e sa ne despartim si sa-l luam prin surprindere”.

O vazu pe Rosalie ocolind un alt raft, spre dreapta. Dupa ce o pierdu din priviri, fosta viperina se concentra in a gasi locatia criminalului. Era destul de ciudat ca o simpla escorta la Askaban sa se fi transformat intr-o adevarata situatie de urmarire. Isi dadu ochii peste cap si se concentra din nou oe sunetele din jur. Abia dupa cateva momente observa ca tot locul era cufundat in liniste. Pentru a nu se da de gol, Kennya se opri din alergat, incercand sa-si tina sub control respiratia scadata. Se intreba daca Rosalie gasise inaintea ei criminalul. Nu vroia sa se gandeasca la cel mai groaznic scenariu, asa ca merse mai departe injurand cu naduf pe cei de la minister. Trecuse o buna perioada de timp de cand cerusera ajutor, insa nimeni nu era acolo ca sa le ajute.

Deodata, Kennya o vazu pe Rosalie stand in spatele unui dulap de metal uitandu-se atenta la ceva in departare. Fosta viperina ii facu semn ca e acolo si Rosalie ii arata cu degetul catre directia unde se uita cateva secunde mai devreme. Se uita si Kennya, si observa roba murdara si fata plina de sudoare a criminalului stand la panda.

Trebuia sa recunosc, desi nu voiam ca acea fata pe care eu o suspectam a fi Devoratoare avea niste strategii care nu aveau cum sa dea gres. Da,imi placea cum gandeste. Cu siguranta este Devoratoare a Mortii. Nu isi ridica insa roba niciodata,cel putin de mai devreme de cand o cunosc eu nu am vazut-o niciodata cu bratul la vedere. Am preferat insa sa nu ne certam, ci mai bine sa ascult ceea ce avea de spus si anume planurile de a il prinde pe acel criminal. Adevarul este ca ne convine amandurora sa il gasim si sa scapam de asta odata pentru totdeauna.

Am luat-o la stanga injurand si blestemand din cauza faptului ca eram doar noi doua impotriva unui ucigas in serie. Desi Kennya trimisese dupa ajutor nu il primisem de atat de mult timp. Ma infuria chestia asta si mai tare ma infuria faptul ca eram angajata la Minister, in Vrajustitie si nu pot sa ma descurc de una singura , de fapt nici macar cu un alt ajutor. Dar totusi ... Suntem femei! Cum putem noi sa ne descurcam singure intr-o situatie extrema ca aceasta? Tot ce pot sa mai gandesc in acest moment este ca o sa am grija ca acel barbat sa isi primeasca pedeapsa bine-meritata.

Lasand gandurile la o parte am ramas incremenita observand o silueta fugara care totusi se afla in fata mea la cativa metri departare,doar ca statea cu spatele. Fata aceea ma observase asa ca i-am facut semn sa o ia prin partea cealalta pentru a il lua prin surprindere. Desi nu parea foarte incantata sa se ia dupa mine,totusi o facuse.
"Aha! " , am rostit eu catre acel assasin.
"Incarceros!", am murmurat legandu-l bine din cap pana in picioare. M-am uitat catre Kennya intreband-o din priviri: 'Si acum ce facem?'

Barbatul se prabusi cu putere pe jos, iar Kennya surase in sinea ei. 'Nu e chiar atat de rau, nu?'. Se uita la Rosalie incercand sa o felicite, dar isi inchise gura in momentul in care reveni cu picioarele pe pamant. Era destul de fericita, dar nu avea sa lase asta sa-i calce pe mandrie. Cel putin nu atat de mult. Ii observa privirea si se uita inca o data la criminal. Se indrepta de spate si se apropie de el cu pasi mici.

“Ce prostie! O sa te fac sa suferi pentru ca mi-ai stricat ziua.” suiera aceasta printre dinti frustrata

Ajunse in dreptul lui si il calca pe cap.

“Data viitoare cand mai ai de gand sa fugi, ai grija sa nu fiu prin preajma. Astazi ai avut noroc.”

Kennya se retrase exact cand ministrul aparu in fata lor, plin de sudoare. Kennya o batu pe Rosalie pe umar o data si apoi se intoarse cu privirea spre pasii ce se auzeau venind din afara incaperii. Observa cinci aurori inalti. Prima lor intalnire nu parea deloc prietenoasa. Fosta viperina se pregatea sa le tina o morala lunga pentru ajutorul neacordat, dar renunta repede gandindu-se deja la timpul pierdut. Isi indrepta roba si se indrepta spre iesire.

Ma uitam la acel criminal cu repulsie, pur si simplu nu imi placea sa vad astfel de persoane care nu aveau suflet. Brusc, mi-am indreptat privirea spre fosta Viperina intrebandu-ma cum se simte acum cand impreuna am reusit sa il prindem pe acel ucigas. Desi aveam initiativa de a intreba ce vrea sa spuna am preferat totusi sa tac din gura. Nu imi statea in fire sa cedez in fata cuiva si desi probabil ca acum as fi facut o mica exceptie stiu ca nu ar fi avut niciun rost: Kennya nu si-ar fi calcat peste mandrie!

Consideram ca ar trebui ca macar sa il intrebam pe ministru de ce ne-a lasat balta intr-o asemenea misiune,apoi brusc mi-a venit in minte ceva: Voia ca un Auror sa se inteleaga cu un Devorator. Da .. foarte inspirat, ce sa spun mai ? Ne aflam in Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor si totusi ma simt de parca nu as fi aici. Am vrut sa socializez cu fosta Viperina , insa am vazut-o indreptandu-se spre usa.

Am alergat usor pana la ea si i-am pus mana pe umar in timp ce am rostit:
"Hei, stai , nu pleca! Iti multumesc ..."