Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ Lie to me

• Julieta deja se plictisise sa tot mearga incolo si incoace de cateva ore bune, ii era sete, foame si voia doar sa ajunga acasa. Insa nu, ea trebuia sa fuga de Smith si plus ca il mai bagase si pe James in asta, esti grozava Julieta, nu? Se tot invinuia in sinea ei, mereu facuse asta insa nu putea sa schimbe situatia lucrurilor daca asa era ea dat. Insa ea nu putea intelege asta, sau pur si simplu nu voia. Brusc auzi cateva voci, se indrepta in directia din care se auzeau si vazu doi tipi cu spatele, unul era Smith si altul James, care se parea ca primea o mica amenintare. Julieta cu bagheta indreptata spre Smith, se apropie de cei doi si zise:
  -Si al tau la fel, Smith. Lasa-l pe James in pace, daca ii dau drumul..putem sta sa vorbim. Spuse ea, desi stia ca Smith nu voia sa vorbeasca ci dorea dosarul familiei Thibault, dar nu avea sa-l aibe niciodata.
  -Mai, mai sa fie..salvatoarea Thibault e aici? Ce induiosator. Insa..bine, ca sa vezi ce bun sunt am sa-i dau drumul insa tu vii cu mine. Ii dadu drumul lui James insa o lua pe Julieta, iar tanara ii facu semn baiatului sa plece, avea un plan in minte.

James vazu cum acel om care ii pusese bagheta la tampla, Smith se pare ca il chema, o lua acum pe Julieta. Observa ca fata ii facu un semn sa plece si intelese ca nu rezolva nimic daca statea acum acolo, mai ales ca vrajitorii pe care nu cu mult timp in urma ii pusese la pamant incepeau sa isi revina. 'Cel mai bine ma intorc in bucatarie, unde am ajuns prima oara", se gandi James repede. "Intrebarea e, cum ies de aici?" Observa ca nici Smith nu avea intentia sa apara pur si simplu in afara pesterii. Nu, el cu Julieta acum mergeau linistiti in afara pesterii si James isi dadu seama ca daca vrea sa iasa, trebuie sa il urmeze pe baiatul din fata lui, deoarece era singurul dintre ei probabil care stia pesteriile astea pe de rost. Norocul lui ca de mic stia sa se ascunda perfect, folosind orice obiect, in cazul de fata bolovan, pentru a se face nevazut. Cand ajunsesera din nou la pod isi dadu seama ca ar scartai prea tare daca ar merge in spatele lor, asa ca astepta ceva timp pana se facura nevazuti pentru a trece podul si pentru a fugi dupa ei. Dupa inca vreo jumatate de ora de urmarie, in sfarsit simti lumina cum ii ajunge pe chip. Cand se uita in jur observa ca gradina era pustie, probabil Julieta si Smith au intrat deja in casa. Trebuia sa gaseasca si el o metoda de-a intra neauzit si nevazut. Observa un geam de la etajul 2 larg deschis, insa daca se urca pana acolo putea fi usor vazut. "CE alte sansa am, trebuie sa risc", cu gandul asta James se apuca de catarat. Cand erra aproape de fereastra auzi o voce ridicata si una calma, care ii apartinea Julietei

• Se lasa din stramtoarea lui Smith si ii facu semn ca nu avea sa fuga niciunde, asa ca o luara din nou prin pestera pe unde fusesera, caci Smith nu era atat de inteligent incat sa gaseasca o noua iesire, sau poate nu exista una, insa prima varianta ii placea mai mult. Isi tinea bagheta strans in mana, astfel incat dupa ce trecura de pestera ajunsera dupa 10 minute in fata casei lui, conacul Brown, un conac vechi insa frumos structurat, probabil gusturile raposatei lui sotii, Kathleen.
  - Bun, si acuma unde mergem?
  - Rabdare, papusa, imi vei da exact ce doresc: dosarul familiei Thibault, altfel mori si tu..si baietelul acela care era cu tine, James.[/b] Julieta scrasni din dinti, insa spera ca baiatul sa aiba un plan si sa nu se bage direct in gura lupului, altfel ar fi iesit amandoi de acolo..morti. Ajunsera in biblioteca, o forta pe cercetasa sa se aseze pe unul dintre fotolii iar langa ea se afla unul dintre bodyguarzi, Smith ii facu semn ca pleaca pentru cateva secunde si in minutul in care barbatul iesi, cercetasa se intoarse si il lovi pe barbat puternic iesind in fuga din camera, insa Smith fusese prea iute si zise:
  -[i] Oh, nu nu..asa nu ne intelegem.
  - Poti sa ma omori, dosarul nu il vei primi..e ultimul lucru cu care ma aveai la mana si..l-am ars.

James o vazu pe Julieta pe geam cum il lovi pe acel bodyguard al lui Smith. Se parea insa ca norocul nu tinea cu ei si fata fu prinsa de Smith imediat ce iesi din camera. Stia ca acum trebuia sa actioneze, altfel putea fi prea tarziu. Observa ca Smith si Julieta se rotesc pentru a se privi mai bine, invata-se la lupte ca tactica asta intimideaza adversarul daca e executata cu o privire impunatoare in ochi. Cand auzi ca cercetasa ii spuse lui Smith ca dosarele pe care el le vroia asa mult erau arse, stia ca nu mai dureaza mult pana ce Smith se va dezlantui si atunci era momentul perfect sa atace, deoarece oamenii in general nu mai sunt atenti atunci cand sunt nervosi, ci se arunca cu capul inainte. Cand il auzi pe barbat cum striga cu corziile vocale intinse la maxim: "CE?", atunci James sari pervazul geamului si incet cu bagheta ridicata se indrepta catre Smith si ii spuse pe la spate pe un ton rece. "Fa o miscare si s-ar putea sa nu se termine bine pentru tine". Smith se intoarse catre JAmes incet, insa pe fata lui nu se citea frica deloc. 'Baiete, inainte sa ma ataci pe la spate, mai bine ti-ai pazi tie spatele. Daca te intorci vei vedea 2 oameni cum indreapta baghetele catre tine si te vor ucide numai printr-un simplu semn al meu. Chiar vrei sa ne jucam asa?" James se intoarse incet si fu ingrozit cand vazu doi oameni masivi cum indreapta baghetele catre el. "Asta e", se gandi James. "Am avut o sansa si m-am grabit, acum amandoi si eu si Julieta avem mari probleme"

• Smith se dezlantui aproape ca o fiara a padurii si probabil ar fi lovit-o daca James nu ar fi sarit pe fereastra, insa nu stia daca ar fi nimerit-o sau nu. Tatal ei o invatase cateva lucruri despre spionaj, despre cum sa se apare cand era lupta corp la corp, fara ajutorul baghetei insa stia ca era pregatita. Se intoarse spre James si ii facu semn sa stea unde e, caci daca ar fi facut un pas bodyguarzii lui Smith l-ar fi anihilat.
  -Haide Smith, te bazezi pe gorilele tale doar? Ah, am uitat. Asa ai facut si cu parintii mei, ai ordonat asa zisul "accident" pe acel pod si tu ai stat doar cu mainile in san, poate ai vazu vreo filmare ceva.
  -Probabil asa a fost, insa a fost cu mult timp in urma. Sunt dispus sa dam uitarii tot, Thibault..defapt eram dispus, acum ca actele sunt arse. Sau ai mintit doar ca sa scapi basma curata.
  - Eu nu ma joc cu amintirea parintilor mei si nici cu documentele legate de familia mea. DA! Le-am ars, sunt probabil cenusa..sau nu mai exista deloc, familia Thibault..in mod concret nu mai exista. Spuse ea si isi scoase bagheta de la spate murmurand o vraja astfel incat il imobiliza pe Smith si se intoarse cand gorilele lui vrura sa atace si facu la fel cu ele.
  - Haide, James. Nu or sa stea asa mult timp.

James isi reveni repede din soc si o urma pe Julieta, care avea deja un avans mare fata de el, se vedea ca cercetasa vrea sa paraseasca acest concac cat mai repede. N-o putea invinovati nici lui nu ii placu timpul petrecut in acest loc.

Observa ca conacul era mai urias decat parea de-afara, deoarece strabatusera deja 5 holuri si baiatul simtea ca se invart in cerc, pana ce ajunsesera in fata usii bucatariei. Recunoscu usa, deoarece o mai vazuse cand venise.
"Asta-i bucataria, aici am picat eu cand m-o teleportat sticluta aia", zise James. " Poate ar fi bine sa intram aici, sti sa cautam indicii. Poate sticluta aia o picat aici cu mine, fiind ultimul care am ajuns si toate cele." Cand se gandi mai bine era posibil ca acel teleporter sa fi ajuns cu el in bucatarie, insa cum se speriase atunci cand ii vazu pe acei oameni ca intrasera in bucatarie, nu se mai gandi sa cerceteze camera sau sa caute sticluta, ci o rupse la fuga.

James intra in bucatarie sa vada ca toate oalele care nu demult erau prinse pe niste suporturi, erau acum la pamant, iar toate sertarele erau deschise si se parea ca cineva cautase ceva, dar nu reusi sa gaseasca respectivul obiect.

• Isi intoarse privirea spre el, spunand:
  - Esti un geniu! Ne trebuie sticluta aia neaparat, poate fi portita noastra de scapare inapoi in tinutul nostru. Se uita pe unul din calendare, se aflau cu un an in urma...exact cu cateva zile dupa accidentul parintilor. Cerceta incaperea, oricum era toata distrusa, insa avea nevoie de sticluta.
  - Din cate stiu, avea un albastru transparent..ceea ce inseamna ca simbolifica, avem nevoie neaparat de ea. Cauta, sau..nu stii unde ai lasat-o? Sau e posibil sa fie la cine a fost pe aici.. Spuse ea usor nedumerita, insa observa ceva sclipind jos.
  - Uite-o! Murmura ea entuziasmata, insa sticla era facuta bucati iar ea nu avea bagheta la ea, trebuiau sa o lipeasca si cu ajutorul unei baghete sa formeze o vraja sa se duca de acolo.
  - Spune-mi ca ai bagheta.

James vazu si el sticluta care era facuta bucatele, insa nu credea ca o vraja i-ar mai da inapoi si farmecul de teleporter. Probabil urma sa fie o sticluta normala. Se cauta repede in buzunare de bagheta si o gasi imediat.
"Nu stiu cat te va ajuta", ii zise el Julietei. 'Daca o vei repara va fi doar o sticluta normala, nu va mai avea niciun farmec." Baiatul mai trase repede o privire de ansmablu asupra camerei si observa ceva ciudat pe pervazul de la un geam. Se apropie repede de acel obiect si isi dadu seama ca tinea acum in mana un frumos ceas din argint. Se intoarse repede catre Julieta.
"Um, Julieta sti cumva ce e cu ceasul asta? L-am gasit aici pe pervaz, vad ca e facut din argint, deci trebuie sa fie valoros", adauga James repede, fara sa isi ia ochii de pe contor. Observa ca avea ceva scris pe spate, insa limba scrisului ii era necunoscuta din pacate

• Ofta, James avea dreptate. Daca aveau sa ramana acolo pe vecie si nu aveau sa se mai intoarca? Nu putea gandi asa negativ.
  - Ai dreptate, entuziasmul de cinci minute a trecut. Spuse ea dezamagita, isi musca buza inferioara in incercarea de a gandi ceva care sa ii poata ajuta, se stramba imediat cand auzi de un ceas de argint.
  - Uhm, nu...nu-l vazusem inainte. Se apropie de baiat si dadu ceasul ca sa fie cu partea din spate inspre ea, cu scrisul exact atintit catre ochii ei. Era o limba straveche, pe care o invatase, norocul ei.
  - Scrie: "Tic tac, tic tac, o singura incercare si veti afla raspunsul., grozav, acum trebuia sa si ghiceasca.

"Perfect o ghicitoare, fix de asta aveau nevoie acum", se gandi James nervos. Spera ca Julieta sa se descurce cat de cat cu ghicitorile, fiindca el le ura si nici nu reusea sa le desluseasca vreodata. Totusi nici nu reusi sa se gandeasca la un raspuns catusi de putin, cand auzi mai multi pasi cum tropaie pe coridor si stia ca trebuiau sa se ascunda. O trase pe Julieta dupa dulap dupa care se ascunsese si el cand ajunse. Din fericire James lua ceasul si-l baga in buzunar, asa ca cei care veneau dupa ei nu-l puteau gasi.
"Nu sunt aici, totul e fix cum l-am lasat", zise unul dintre cei care intrasera in bucatarie.
"Ei bine probabil sunt in gradina incercand sa iasa din nou prin pesteri", zise cel pe care James il recunoscu ca fiind acel baiat Smith. Era bucuros cand auzi pasii cum se departeaza de camera. Macar acum aveau timp sa se gandeasca asupra ghicitorii..