Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / life is a goddamn horror show

**Isolde du Maurier** · 23 Dec 2011, 14:41

Se uita nedumerita la el. Viitorul ei? Cum isi imagina ea viitorul? Asta chiar nu putea sa stie, pentur ca , ei bine, nu se gandise vreodata serios.
"Ai putea sa ma lamuresti, te rog? Nu de alta, dar nu prea inteleg despre ce vorbesti. Ce viitor? "
Se aseza pe jos, pe gresia rece, rezemandu-se de perete. Intelese pana la urma ce se referise, si acum ii era rusine ca intrebase asta, si nu isi dadea seama de ce ii era ei rusine. Ea nu insinuase niciodata nimic, fata de nimeni, si acum tot ea era cea care se simtea ciudat. Un fior rece ii strabatu sira spinarii, si se intreba pentru a mia oara de ce nu fusese la viperini, unde ii era locul. Cu siguranta ca asta era pedeapsa pentru viata ei prea banala de acum 7 ani. Asta era Erisedul ei, insa deja trecuse peste tot, si nu mai putea sa mai dea timpul inapoi. Se uita el, incercand sa-si dea seama daca vorbea serios sau doar isi batea joc de mintea ei aiurita.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 23 Dec 2011, 14:59 by Kurt F. Malfoy.)

Nu ii venea sa creada ca nu se gandise niciodata la viitor. El unul avea insomnii din cauza asta. Isi dorea sa devina Ministru, sa aibe un loc asigurat in una dintre grupari,poate chiar sa predea la Durmstrang sau la Hogwarts. Isi dorea o familie,mai ales ca avusese o viziune despre cea care ar fi putut sa ii spuna ''tata''. Nu isi dorea nimic mai putin,dar spera sa realizeze cel putin aceste lucruri care ii ofereau nopti albe. '' Tu esti din Ordin si vei ramane o persoana pozitiva,din toate punctele de vedere. Eu ma aflu la polul opus. Nu imi doresc asta,dar asa am fost crescut. Fac totul pentru a ma ridica la nivelul asteptarilor,desi...uneori nu e ceea ce imi convine.'' Brusc,i se paru ca tensiunea dintre ei disparu si ca venise ora destainuirilor. Nu stia daca si ea simti acest lucru - sperand in sinea lui ca raspunsul sa fie nu - dar era sigur ca exagerasera amandoi,oarecum.

**Isolde du Maurier** · 23 Dec 2011, 15:30

Pufni usor, cand isi aduse aminte ca facea parte din Ordin.
"Tot ce stiu despre tatal meu, in afara faptului ca a fost un vrajitor, este ca a fost un Devorator al mortii. Simt ca l-am dezamagit profund, insa asta ar insemna sa nu mai fiu eu, si nu pot trai in minciuna. Si totusi, nu inteleg de ce spui ca stii totul despre mine, cand este clar ca nu stii. Am tot dreptul sa fiu aici, pentru ca tatal lui a fost neamt, iar el a invatat aici. "
Se opri, oftand, si isi duse genunchii la piept.
"Nu sunt o persoana buna, niciodata nu am fost. Toata lumea imi spune ca ar fi trebuit sa fiu o Viperina."
Facu o pauza, dupa care o lacrima mare ii curse pe obraz.
"Mi-e asa dor de tatal meu..."

**Kurt F. Malfoy** · 23 Dec 2011, 15:37

Se aseza langa ea,privind ceasul. Nu avea sa treaca nimeni pe hol,prea curand. O imbratisa strans,incercand sa uite de ceea ce simtise cu cateva clipe in urma. Avea o oarecare slabiciune pentru aceasta tanara,slabiciune pe care n-o putea ascunde. '' Gandeste-te ca e mai bine acolo unde e. Mult mai bine. Nu mai trebuie sa vada cum ne distrugem toti intre noi. '' Simtea ca un viitor razboi vrajitoresc era aproape. Niciodata nu aveau sa se opreasca. Intotdeauna se putea intampla ceva rau,avand in vedere divergentele dintre grupari,dintre profesori,dintre case. '' In plus,Jobenul alege cum e mai bine. Faptul ca plangi acum arata cat de mult meritai sa intri la Cercetasi. Fii mandra de ceea ce esti si nu iti dori niciodata sa fii altcineva,caci esti unica in felul tau.'' Nu crezuse niciodata ca ar fi putut oferi astfel de sfaturi sau ca ar fi putut rosti aceste cuvinte fata de cineva,inafara de una dintre diversele sale personalitati. '' Ce ai facut,India?''

**Isolde du Maurier** · 23 Dec 2011, 15:48

Se uita la el urat. Ce tot indruga acolo de Cercetasi? Cu siguranta ca Jobenul se insela, pentru ca puteau exista viperini care cu timpul se imblanzisera si devenira mai Astropufi decat cei care fusesera sortati initial.
"Nu conteaza, era cel mai tare om pe care l-am cunoscut vreodata. Il iubeam atat de mult...insa a fost omorat de un alt devorator. De aceea m-am inscris in Ordin, ca sa il razbun."
Se uita in stanga si dreapta, sa vada daca nu cumva venea cineva. Insa nu era nimeni, si rasufla usurata.
"Sunt nebuna, stiu." ii spuse, aratandu-i ranile de la incheietura pe care si le facuse cu un ciob. Chiar nu intentionase sa se omoare, ci doar dorise sa incerce, din moment ce nu simtise nici macar o umica usturime.

**Kurt F. Malfoy** · 23 Dec 2011, 15:56

Inghiti in sec cand o auzi. El nu simtise niciodata o astfel de iubire,fata de nimeni. Uneori i se parea ca mama sa merita respect,dar numai atat. Genul de iubire pe care o oferise fusese cea fizica,care avea ca nucleu o tensiune sexuala. Nu intelegea cum putea cineva sa tina la o alta persoana,atat de mult,fara a fi existat vreodata intre cei doi o idila sau o privire plina de subinteles. O auzea vorbind,dar nu putea sa ii impartaseasca gandurile dat fiind faptul ca nu traise vreun sentiment pe care ea il pretuia atat de mult.Privindu-i rana,se gandi daca nu cumva irosise toti acesti ani tot antrenandu-se si tot traind in viitor,fara a trai prezentul. '' Esti mai normala decat crezi.''

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 23 Dec 2011, 16:10 by Isolde du Maurier.)

Se uita nedumerita la el. Niciodata nu fusese tipul de fata normala, si nu i se spusese vreodata ca era normala. Si, intr-un fel, nici nu vroia. Nebunia ei o ajuta sa mearga mai departe, sa fie mai puternica, chiar daca in unele momente o dobora, sau o facea sa se simta ciudat. Mereu fusese mai speciala decat ceilalti din jurul ei, si asta o coplesea uneori, insa mai mereu gasea puterea sa continue. Se considerase mereu o fata care nu e intreaga la minte, din cauza personalitatii ei intortocheate.
"Ma rog, unele lucruri nu pot tine prea mult, chiar daca sunt cele mai bune. Am o personalitate ciudata. Sunt foarte nehotarata si dezordonata pe plan sentimental. Sunt cea mai rea cunostinta pe care o ai, sa tii minte asta. Cu mine nu merge nimic. Tot ce am, distrug, si tot ce nu am, nu pot avea. Pierd toate persoanele de care ma atasez, si toti ma evita, si ma ranesc."
Facu o pauza, pentru a se aduna.
"Cu ce te ocupi?"continua ea, pentru a schimba un subiect ce incepea sa devina prea enervant.

**Kurt F. Malfoy** · 23 Dec 2011, 16:18

Ii spusese deja cu ce se ocupa,dar ea probabil uitase. Normal,cine era el ca sa ramana in mintea cuiva? Ei bine... '' Sunt doar un tradator. Sunt un om care traieste cu ceea ce a fost gandva fratele geaman. El s-a transformat,cred,in cea de a doua personalitate a mea,dupa deces. Carsten a ramas un Intunecat,un rasist,un obsedat sexual pe cand Klaus lupta in numele Ordinului,a egalitatii si a sentimentelor pure. Ma seaca si nu vreau decat sa il vad ...'' Nu putea continua,ar fi spus totul,ar fi spus prea multe si ar fi riscat propria viata. Nu se putea increde in nimeni,mai ales acum,mai ales cand era absolut nevoie sa ramana singur,sa ramana inchis in sine pentru a duce diverse secrete in mormant. Secrete care ii umbreau uneori,ratiunea. '' ...mort. Asa cum l-am lasat acum 10 luni,in aceeasi zapada care acopera acum strazile.'' Nu suportase niciodata ca Susanne facuse acea alegere si ca fugise. Nu suportase nici ca ramase singur asa ca singura optiune fusese sa innebuneasca,sa se divida in doua parti. Nu stia cine era sau ce era el defapt,dar se ura pe sine mai mult decat orice altceva.

**Isolde du Maurier** · 23 Dec 2011, 16:27

Il privi ingrozita, neputand sa-l inteleaga. Cum sa-ti omori propriul frate? Asta era ceva ce intrecea limitele ei de intelegere. Isi aminti ca era vinovata de moartea cuiva, cuiva care ii fusese atat de drag, insa...Fata ei capata o privire nedumerita, si nu stiu ce sa spuna.
"De ce vorbesti despre tine la persoana a treia?"intreba ea, constientizand ca incepea sa revina la cea care fusese la inceput, adica fiinta aceea prostuta si adorabila. Sau ma rog, fiinta prostuta si adorabila pe care vroia sa o intruchipeze.
Incerca sa nu ii arate lui Carsten ca incepea sa se teama de el, pentru ca nu era chiar asa, insa totusi, nu stia de ce simtea o vaga presimtire ca trebuia sa plece de acolo, cat mai repede.

**Kurt F. Malfoy** · 23 Dec 2011, 16:39

Cuvintele ei il trezira la realitate. O privi mai nedumerit decat era ea defapt,apoi isi duse mana la cap. Inconstient,fata prevenise o criza foarte neplacuta. Nu crezuse pana acum,dar poate ca,intr-adevar,ajunsese la un nivel cam riscant. Nu isi daduse seama pana acum dar uneori vorbea la persoana a treia, sau purta adevarate conversatii filosofice cu reflectia sa in oglinda. Se speria de propria umbra si ii era frica sa doarma singur,de aceea uneori pierdea nopti intregi. Isi aminti chiar ca in urma cu doua-trei zile avusese o scurta perioada de catatonie,care cu siguranta reprezenta inceputul. '' Sunt bolnav. Schizofrenic.''