Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Like a shining star!

Asculta cu atentie ce zise baiatul si zambii larg. Se pare ca gandeau lafel sau macar asta parea. Astazi se pare ca era cea mai relaxanta zi pentru Cassie si asta ii placea la nebunie. Dupa ce baiatul termina din vorbit, aceasta dadu de cateva ori din cap in sens afirmativ, chicotind incet. Cand o intreba de timpul liber aceasta isi duse mana prin par si incepu sa se joace usor cu el, gandindu-se la ceea ce facea ea in timpul liber. Dorea sa le puna pe rand, dupa importanta fiecaruia. Se mai gandii pentru cateva minute iar dupa zambii larg catre baiat.
- Pai imi place foarte mult sa ascult muzica si sa cant in aceelasi timp, incerc sa imi depasesc limitele. Mai dansez din cand in cand. Imi place sa stau cu prietenii si sa rad cu ei, sa ma plimb prin scoala, sa cunosc multa lumea si sa imi petrec timpul cu catelusul meu. Aaa da,sa stau undeva unde e liniste pentru a ma calma si sa ma duc la bibloteca spuse aceasta zambind dulce catre baiat.
Se uita inspre lac iar dupa la baiat, privindu-l cu niste ochi blanzi ca de pisicuta.
- Dar tie?, intreba aceasta incepand sa chicoteasca usor.
Privirea i se muta asupra lacului, stand si gandindu-se la ce va zice baiatul. Isi dorea intr-un fel sa fie ceva asemanator cu ea pentru ca asta insemna ca se vor intelege foarte bine si ar fi facut lucruri impreuna dupa.

• Jason isi ridica privirea spre cer in timp ce astepta un raspuns. Isi aminti ca o fata ii zisese mai demult ca trupul ii era cer, iar in sulfet ii zburau ingeri. Nu intelesese cum de ajunsese la o astfel de concluzie. Crezuse ca fata coborase pana in adancul sufletului ei, afland si acceptand cele mai naturale elemente. Dar apoi, nimeni nu ar spune ca in suflet ii zboara ingeri.
  Acum intelegea. Intr-un fel. Era aceeasi senzatie care il cuprindea cand se uita el la cer. Doar ca era diferita. El se simtea de parca atunci cand privea albastrul cerului - sau orice albastru- inceta sa mai apartina acestei lumi. Meditase mult asupra acestui aspect.
  Reveni la realitate, adus din visare de vocea Cassandrei. Jason isi musca interiorul obrazului inainte de a-i da un raspuns.
  " Hmm... Mie imi place orice gen de arta. Muzica, pictura, dans, literatura. Orice de genul acesta. Desi la literatura prefer romanele politiste. Iti pun mintea la incercare si imi place sa incerc eu sa-i dau de cap cazului prezentat. Si imi place sa aflu despre tot felul de culturi din lume. De exemplu, ultima oara am citit despre cultura din India. Au niste povesti incredibile."
  

Nici bine nu puse intrebarea si se uita la baiat. Astepta ce astepta si observa ca baiatul era putin cam visator in acel moment. Ce ii placeau momente ca acelea. Sa vada un baiat care este indragostit cu adevarat de o fata si care ar vrea sa fie mereu alaturi de el. Dupa isi dadu seama ca poate gresise lucrul asta. Nu se stie daca baiatul se gandea la fata. Poate se insela ea dar oricum ii parea rau decat pentru o singura chestie. Mereu i-a parut rau ca nu poate citii gandurile oamenilor, sa vada ce este in capul sau. Ar fi fost dragut dar intr-un fel avea si dezavantaje. Unele ganduri poate ca trebuiau sa ramana doar pentru unele persoane si nu si pentru ea. Cateodata unele puteai fi scarboase si chiar rusinoase asa ca avea si dezavantaje. Cand incepu sa vorbeasca, incepu si ea sa dea in sens afirmativ din cap. II placeau lucrurile pe care le faceau dar numai unele. Logic ca nu puteau fii asemanatori.
- Mie imi plac si literatura SF, romance, poate si putin de groaza. Da si mie imi plac foarte mult culturile mai ales egipteana, koreeana, japoneza, chineza si multe altele, spuse aceasta zambind dulce
Se pare ca niciodata nu puteau sa ramana fara subiecte de discutie si asta era super. Niciodata nu se vor plictisii cand stau impreuna.

• Jason o privi, gandindu-se la cele pe care le aflase.
  " De culturile Koreei si a Japoniei inca nu am avut ocazia sa ma documentez. La inceput, m-am axat foarte mult pe ce este mai apropiat Hogwarts-ului: Anglia, Irlanda, Tara Galilor. Eu sunt irlandez, iar colegul meu de camera are tatal din Belfast. Asa ca e destul de interesant sa stam noaptea, inainte de culcare, si sa vorbim despre asta. Plus ca stie sa cante la bodhran, un instrument muzical specific irlandez. Si la chitara. Eu unul nu stiu nici la una, nici la alta. Asa ca ma chinui sa invat de la el, macar la bodhran. E ca un fel de toba" explica Jason, rusinandu-se putin pentru ca vorbise atata.
  Era inutil. Insa asta era uneori problema lui. Se dovedea prea pasional in privinta unor aspecte artistice. Nu se putea plange -pana la urma, lui ii facea placere- insa si-ar fi dorit sa nu-i plictiseasca pe ceilalti cu palavragia lui.
  " Am auzit ca sunt foarte multi artisti pe la noi in Casa. Instrumentisti in principal. La pian, vioara, chitara... Tu stii sa canti la vreun instrument?"
  

Il asculta cu atentie pe baiat. Se pare ca stia foarte multe despre culturi nu gluma si chiar iubea acest lucru pentru ca vorbea foatre mult despre ele ce este clar. Il privii pe baiat iar cand termina dadu usor din cap si incepu sa rada cand il vazu pe Jason rusinat. Se pare ca ii era putin rusine pentru ca vorbise prea mult, dar nu conta asta pentru ca si Cassie era cateodata dusa de val si vorbea ca o nebuna fara sa se mai opreasca. Il asculta si la ultima intrebare si se uita dragut la baiat, chiar foarte pentru ca baiatul venise pe taramul sau.
- Pai eu nu cant la niciun instrument. Ma rog, daca vocea mea este instrumetul meu, atunci se pare ca sunt buna la unul. Stii cum se spune ca esti propriul tau instument. Mi se potriveste mie cel mai mult pentru ca asa sunt eu. Dar tu?intreba aceasta zambind dragut
Se uita la baiat si se gandii mai bine la modul in care gandea. Nu era prea mare fana dar totusi face asta pentru ca multor persoane le placeau vocea ei si asta o facea fericita.

• Asculta si se trezi curand aproband-o muteste. Da, exista o vorba conform careia fiecare era propriul instrument. Si nu numai in domeniul muzical. Daca statea sa se gandeasca mai bine, erau cu atat mai multe scopuri pentru creatia aia perfecta numita trup. Inca se vedea fascinat de cum poate ceva atat de simplu sa fie atat de eficient. Si cum pornea totul de la o celula cu informatie genetica din doi parinti. Cromozomi si tot tacamul.
  Isi indrepta iar atentia spre Cassandra si isi scoase buza inferioara la inaintare.
  " Nu, nu stiu sa cant la vreun instrument. Si nici cu vocea nu ma omor, desi dusul meu e mandru de mine"
  Termina razand. Nu ii era rusine sa recunoasca faptul ca nu avea talent muzical. Dar asta nu insemna ca nu stia sa aprecieze arta auzului. El era pasionat de arta la fel cum era pasionat de culturi. I-ar fi placut sa existe un concurs sau ceva legat de astfel de notiuni. Era destul de convins ca ar ocupa un loc decent in clasament. Si distractia! Oh, distractia de a participa la asa ceva!
  

II placea foarte mult sa cante chiar daca o facea doar in unele momente, adica cand era singura si sigura ca nimeni si nimic nu o poate auzi. Desigur zicea nimic doar in momentele in care nimic nu este un corp solid, si poate un animal. Ma rog bine trebuia sa reformuleze si asta. Canta doar in momentul in care nimeni nu o asculta. Incepu sa chicoteasca cand il auzii pe baiat, da asta auzise de la multe persoane pana acum.
-Doamne am auzit cuvintele astea pana acum de mii de ori. Deja la stiu pe derost desigur. Oricum nu se stie cat de mult talent ai doar daca dusul te-a auzit. Ma rog, poate nu ar trebui sa vorbesc tocmai eu care nu prea cant in fata oamenilor pentru ca mi-e rusine si pe langa asta, adevaratul meu fan este dusul si catelul meu, chiar si bufnita. Doamne, sunt nebuna stiu. Dar mi-e rusine sa cant, spuse aceasta chicotind usor
Doamne ce bine ca nu trebuia sa mai cante pana acum la nimeni si pe langa asta era foarte vesela pentru ca existau oameni ca si ea si Irine desigur care ii era rusine sa cante. Chiar erau ca si surorile si era mandra de asta dar totusi dorea sa nu mai fie atat de emotiva precum este si speriata, emotionata si multe alte chestii pe care ea le vedea defecte asupra persoanei sale.

• Rase, slabind pentru cateva clipe stransoarea din jurul genunchilor. Insa isi schimba pozitia in curand, ducandu-si mainile in spate si rezemandu-se in ele. Avea acum postura perfecta pentru a se simti relaxat si pentru a-si putea muta cu lejeritate privirea de la Cassie la lac si inapoi.
  " Nu e vorba de rusine aici" spuse el, inca zambind. " Pur si simplu nu ma pricep. Mi-au spus-o oameni care se descurca excelent la treaba asta. "
  Ridica din umeri, gandindu-se la discutii vechi. Insa nu era acum cel mai potrivit moment. Acum trebuia sa se concentreze pe prezent. Si exact asta isi propunea sa faca.
  " Dar tie de ce sa-ti fie rusine? Dupa cate pot sa-mi dau seama, te-ai descurca cu muzica."
  Era publicul problema? Faptul ca ti se punea un nod in gat, iar mintea se golea brusc atunci cand vedeai atatia ochi atintiti asupra tata, urechile posesorilor ciulite pentru a te asculta? Asta era filozofia?
  " Imagineaza-ti ca esti singura. Sau ai putea sa incepi prin a canta in fata unor grupuri restranse. De ce nu aduni cativa Ochi-de-Soim in camera de zi ca sa le canti, mm? Sigur ai gasi pe cineva care sa te ajute cu un sfat sau sa te corecteze daca e nevoie"
  

Se uita la baiat in timp ce il asculta cu atentie. Doamne ce zicea el acolo? Cred ca glumea. La ascultat pana la final chiar daca inima si creierul i se oprise cand zise de toata lumea in turn si acolo eu sa cant. Nu, nu puteam sa fac asta nici daca imi dadea cineva cu ceva in cap si ma obliga sa cant. Sau mai rau decat asta, sa tipe, sau sa am tortureze. Nu aveam nevoie de asta decat daca doream sa mor acolo sau sa lesin.
- Am o mare probleme cu asta. Prima problema este urmatoarea nu pot sa fac asta pur si simplu. Ma blochez de-a binelea. Mi se opreste creierul si nu mai pot sa mai fac nimic. Ma gandesc doar la modul in care ar putea sa inceapa sa rada de mine. Sa zica ca sunt afoana sau ca nu pot sa cant. O am pe creier aceasta chestie si nu pot sa fac nimic decat sa stau iar inima imi bate de zici ca imi iese din piept. E prea urat, mor de rusine si de frica, este total aiurea. Deabia pot in fata unei persoane, spuse aceasta oftand destul de tare
Era ciudat dar pana la urma asta simtea si nu putea sa faca nimic in aceasta cauza. Privirea i se duse catre baiat, oftand usor cand se gandea la ceea ce putea sa faca. Era ciudat!

• Casca ochii, luat pe nepregatite de asa un monolog. Isi aminti de scurtele piese de teatru din seriile "Nu am nimic de marturisit". Eh, si asta era un pas, nu?
  Jason se vazu prins intr-o dilema. Nu era in stilul lui de a merge si a strange Ochii-de-Soim in Turn, desi nu se vedea refuzand sa vorbeasca cu Seful Casei in privinta acestui aspect. Nu, nu era genul sau sa se ocupe cu o astfel de organizarea, deoarece nu avea fizic si spiritual energia disponibila. Insa cunostea persoane care ar putea face asta.
  Abia cand planul se contura, in linii mari, in mintea sa, Jason isi dadu seama ca totul ar fi degeaba. Cel putin la stadiul asta.
  " Atunci de ce nu canti acum? Nu e nimeni in jur. Doar noi doi si atat. E ca si cum ai fii singura. Daca te ajuta, pot sa ma indepartez o suta de metri."
  Se ridica usor, schimbandu-si pozitia pentru a sta acum pe vine. O privi cu seriozitate pe Cassie, afisand un zambet politicos.
  " Ideea e doar sa canti. De fapt, lasa aia o suta de metri. Tu doar canta, iar eu o sa revin"
  Se ridica cu totul, indreptandu-si umerii si pasind cu nonsalanta de-a lungul malului.