Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Linistea dinaintea furtunii

Kennya se ridica subit din scaunul ei. Era trecut mult de ora de culcare, insa aceasta nu se obosea sa faca prea multa liniste. Mergea cu pasii ei grabiti spre pivnita, pe coridoarele parasite. In spatele ei o fereastra se deschise din cauza unei rafale puternice de vant, dar viperina nu baga de seama. Avea un scop bine definit si se indrepta acum spre executarea primei faze. Cobora scarile de marmura cu mai multa grija si intra pe usa din drepta ce ducea spre pivnite. Fata clipii de cateva ori incercand sa se obisnuiasca cu intunericul. Singura sursa de lumina erau putinele torte fixate de perete. Isi continua drumul pana la biroul profesoarei de potiuni. Se opri brusc si se aseza intr-un colt intunecat pentru a nu fi vazuta de profesori sau de strigoiul ala blestemat care isi baga nasul unde nu trebuie.

Stia ca asta era este cea mai buna solutie. Isi plimba ochii de-a lungul coridorului, asteptand pe cealalta fata. Intarzierea ei o nelinistea si mai mult pe viperina, dar cand isi verifica ceasul observa ca ea ajunsese prea devreme. Scruta din nou cu privirea coridorul. Usa biroului parea sa nu le dea de cap, dar dupa cum invatase viperina de atatea ori, nu era bine sa subestimezi un professor. Kennya incepu sa tremure si se gandi din ce in ce mai mult la partenera ei, complice in acest plan. Ceasul parea sa stea in loc iar fata injura cu voce tare cand auzi usa care ducea spre pivnite, scartaind.

"Era si timpul!" spuse aceasta nerabdatoare.

Pareau sa fi trecut ore intregi din momentul in care parasise Lorzii mieri,intrucat fiecare pas pe care il facea pe culoarul secret era ingreunat de ezitari si presentimentul unei decizii nefaste.
Prin minte ii treceau nenumarate scenarii infatisand tot atea posibilitati,insa in ciuda nelinistii ce i-o provocau,Ruthie se cutremura la gandul ca nici unul dintre ele nu ar fi ibzutit sa ii schimbe hotararea.
Avea impresia ca se priveste pe sine dintr-un unghi detasat,iar ceea ce vedea era o entitate complet separata de ea insasi:un trup neajutorat,stapanit de instinct si dorinta,capabil de a ignora consecintele pe care actiunile sale ar fi putut sa le aiba asupra celorlalti doar pentru a isi implini propriile sperante.
Ar fi vrut sa se opreasca insa ii era imposibil.Mainile ii tremurara pe usa ce ducea inspre pivnite,impingand-o.
Siguranta de pe fata celeilalte fete si nerabdarea contrastau intr-atat de mult cu sentimentele lui Ruthie,incat daca nu ar fi fost prietene,probabil ca nu ar fi reusit nici sa o priveasca in ochi.
Ajutandu-se de miscari stangace,scoase de sub pelerina-i neagra un pergament,oferindu-i imediat explicatii Kennyei.

„Am facut cateva cercetari pe Aleea Nocturn...Se pare ca o astfel de potiune nu a mai fost preparata pana acum...Am reusit,totusi,sa primesc cateva sfaturi...destul de avizate...cu privire la unele ingrediente...”

Revenirea brusca a imaginii persoanelor de pe Aleea Nocturn o facu sa se cutremure;zambetul lor incantat,chipurile lor atat de voluntare,atat de dornice sa o ajute.
Din acel moment isi repeta in minte incontinuu intrebarea,fara a indrazni sa gaseasca un raspuns,daca motivele acelor persoane sunt intr-adevat cu ceva mai ingrozitoare decat ale ei.

Kennya insfaca lacoma pergamentul si il privi cateva momente in timp ce o asculta pe Ruthie. Se uita la ingredientele scrise si ofta. Nu aveau cum sa gaseasca tot ce era pe lista in stocul privat al profesoarei de potiuni. Isi scutura capul si isi fagadui ca nici o dificultate si nici un obstacol nu le vor putea impiedica sa mearga inainte. Nu dupa atatia ani de asteptare a acestei victorii, cand totul in jur era haos. Se saturase de toti sustinatorii lui Potter, care de multe ori se uitau cu dispret la ea, ceva de inteles, avand in vedere ca ea le raspundea cu aceasi moneda. Era silita sa le raspunda, sa nu renunte la mandria ei. Stia ca intr-o zi va avea numai de castigat. Viperina nu era cu gandul la deceptii, ci speranta crestea cu fiecare pas pe care il facea pe coridorul pustiu. Castelul parea sa nu aiba nici un secret fata de ea, asa ca isi scoase bagheta din buzunarul robei si o sficui. Tortele se stingeau una cate usa, iar fetele erau invaluite in bezna. Totul era ca o masura de precautie si chiar daca nu vedea nimic in fata ei, gasi bratul lui Ruthie si o indrepta spre usa biroului.

Viperina incepu sa pipaie usa in cautarea manerului. Nu se gandise niciodata cum vor deschide usa si acum parea sa regrete totul. Inainte sa te arunci cu capul inainte intr-o astfel de situatie, mai ales in mijlocul noptii intrand cu forta in biroul unui profesor, e bine sa chibzuiesti fiecare detaliu cu atentie si fara graba. Gasi intr-un final manerul si trase cu putere. Usa nu se clinti nici un centimetru, iar Kennya simti in intuneric o privire dezaprobatoare din partea lui Ruthie. Nedescoperind nici o alta posibilitate, iar cheia era probabil bine ascunsa de profesoara, decise sa faca putina lumina pentru a se sfatui cu fata de langa ea. I se parea o prostie ca o usa sa stea in calea planului lor maret. O monstruozitate si o nedreptate nemaintalnita. Dar trebuia sa continue. "Lumos!" . Un fascicul slab de lumina se aprinse din capatul baghetei si acum se uita direct in ochii lui Ruthie. Se straduiau amandoua sa gaseasca o solutie favorabila, gandindu-se in aceasi timp cat de previzibil era acest mic obstacol.

„Dar evitabil.” sopti viperina si isi ridica din nou bagheta.

„Alohomora!” usa se deschise lin iar ochii Kennyei luceau de fericire.

Pasind inauntru,gandurile negative aproape ca i se dizolvara complet in entuziasmul de a fi atat de aproape de ceea ce cauta.
Tremurul acum nu se mai datora eventualelor consecinte,ci o cuprinse o cumplita teama de esec.
Intreaga lor incercare era atat de nesigura,atat de lipsita de certitudinea unui precedent,cu o directie atat de vag definita,incat actiunile lor nu erau nimic mai mult decat presupuneri.
Incerca sa amane cat mai mult momentul cautarii ingredientelor din frica de a nu le gasi,aruncand cateva vraji de protectie in jurul camerei,ce aveau sa le fie mai mult sau mai putin utile.
Intr-un final,se indrepta cu pasi mici spre inevitabil si peste cateva momente,se gasi bajbaind cu mainile printre ingredientele din dulap,simtindu-se asemeni unui copil,confuza si necunoscatoare.
Mai repede decat ar fi crezut,insa,degetele-i subtiri se inclestara in jurul unui trup marunt,neinsufletit,pe care il ridica,astfel incat sa il poata privi si Kennya.

„Cadavrul unui scorpion...Vom obtine un fel de praf din el...Pentru transformare si regenerare.”

Incantarea lui Ruthie nu dura,insa,prea mult,fiind,in curand,inghitita de minute intregi in care nu reusi sa gaseasca nici un alt ingredient.
Simtind ca timpul se scurge prea repede si temandu-se ca nu vor reusi sa termine la momentul potrivit,se rezuma la a isi framanta mainile nelinistita,privind-o pe cealalta fata incercand.

Kennya se opri subit din cautare, cand un zgomot de pasi se auzi pe coridorul din afara incaperii. Incepuse de la niste sunete foarte scazute, crescand in intensitate din ce in ce mai mult, pana cand inima viperinei parea sa bata la fel de tare. Isi puse un deget pe buze, in semn de avertisment catre Ruthie, si isi fixa privirea catre usa, asteptand. O simti pe Ruthie ascunzandu-se dupa birou si ii urma exemplul.
Se verifica in buzunare dupa bagheta si observa cu stupoare ca aceasta lipsea. O prinse strans de brat pe Ruthie si mima din buze ca isi pierduse bagheta, dar ea nu vazu nimic. Ii sopti apoi la ureche si se uitara una la alta. Pentru un lung moment erau inghetate in ochii celeilalte. In urmatoarele clipe, cele doua auzira persoana in fata usii, cautand cu infrigurare cheia de la birou.

Usa se deschise cu o lovitura puternica de perete dezvaluind un birou fara geamuri. Lumina puternica venita de la lampa omului, ii rani ochii viperinei si se simtea ca si cum inima ei se oprise din functionare si nu isi va mai reveni niciodata. Se intreba daca si Ruthie era in panica.
Dupa un timp, ce parea ca dureaza ani de zile, usa se inchise la loc. Viperina incerca sa se ridice, dar constata ca groaza o apasa in jos ca o greutate. Dupa ce presiunea disparuse,Kennya isi stersese ochii de lacrimi, zapacita si cu respiratia grea. Se ridica cu greu de sub birou, cautandu-si bagheta. Ruthie statea inca nemiscata pe podeaua de piatra, alaturandu-se cautarii abia dupa ce se linisti. Isi gasi bagheta dupa cinci minute in dulapul cu ingrediente si rasufla usurata.

"Lumos! Uite, Dusca mortului viu. O sa avem nevoie de asta. Potiune puternica ce il adoarme pe cel care o bea. Sunt sigura ca se gasesc ingredientele aici. Asfodel intr-o infuzie de pelin, radacini de valeriana si boabe de fasole sopoforoasã ."

Zgomotul pasilor lovind podeaua din marmura rasuna intr-atat de strident,incat zdruncina iluzia oricarei forme de ordine sau de succesiune in ceea ce faceau,dezvaluind caracterul infantil al actiunii lor.
Copii ce inaintau cu pasi mici,haotici,instrainati de notiunea de reper,in necunoscut,lasandu-se atat de usor prada unui moment nefondat de siguranta de sine.
Simti infiorator de lucid indulgenta in care se cufundasera pana atunci si nu indrazni a isi mai inchipui vreo scapare.
Se ghemui dupa birou,intr-o disperata incercare de a isi ascunde,intr-un fel,vulnerabilitatea si incremeni in acel loc,asteptand sa izbucneasca ceva,de undeva,in orice moment.
Soaptele Kennyei reuseau a ii penetra auzul intr-o masura prea mica pentru a le percepe,sterse,indepartate,confundandu-se cu sunetul ritmat al pasilor ce ii acapara toate simturile.
Ii arunca,insa,o privire fugara,goala si inexpresiva,fiind cu totul cufundata in absurda asteptare a vreunui sfarsit,ce din clipa in clipa,ar fi avut sa intre,deschizand usa si pasind in pantofi negri.
Simti un fel de strafulgerare,o izbucnire violenta de zgomote si senzatii aproape intru totul suprapuse.
Clinchetul metalic,rece si dur al cheilor,lemnul subred gemand sub brutalitatea loviturii,excesul de lumina ce parca ii ardea intregul trup,toate pareau rupte din pur haos,trecand prin ea intr-o fractiune de secunda.
Odata cu inchiderea usii,caldura unui soi de siguranta si comfort ii calma tremurul,insa avu nevoie de cateva momente pentru a reusi sa savarseasca vreo miscare.
Incerca sa distinga prezenta celeilalte fete,reusind cu mare greutate,intr-un final,sa ii zareasca silueta in intuneric.
Descoperirea unor noi ingrediente trezi in ea o euforie imposibil de controlat,ce o determina sa scotoceasca prin dulap,cu miscari total lipsite de precautie.
Reactie oarecum induiosatoare fata de recapatarea unei franturi de speranta in acel haos,ce ii era intr-atat de familiar,incat ar fi jurat,pana nu de demult,ca nu o va mai infiora vreodata.

„Un amestec de venin provenit din coltii a sapte serpi...Pentru apropiere fata de moarte...Inima de dragon pentru putere si protectie...”

„Un amestec de venin provenit din coltii a sapte serpi...Pentru apropiere fata de moarte...Inima de dragon pentru putere si protectie...”

O asculta pe Ruthie in timp ce verifica lista cu ingrediente. Era atat de concentrata la fasiuta de pergament parca astepta ca in orice moment sa mai apara si alte ingrediente scrise de o mana invizibila. Nu stia cum vor prepara aceasta potiune fara sa fie deranjate de bagaciosi, insa dupa discutiile cu Ruthie aveau totul pus la cale si numai ghinionul ar putea sa le strice planurile. Fosta viperina incerca sa desluseasca ceva la lumina baghetei. Ar fi fost mult mai usor daca nu se uita o data la cinci secunde spre usa si nu se chinuia atat sa asculte orice frantura de zgomot din afara biroului. Pentru o secunda, fosta viperina rase in sinea ei. Nu vroia sa isi imagineze ce parere aveau sa-si faca ceilalti daca descopereau doua femei scotocind in provizia privata de ingrediente in biroul altcuiva, una dintre ele fiind profesoara in scoala. Kennya se gandea exaltata la ziua in care lumea vrajitoreasca avea sa isi infrunte din nou cele mai mari temeri. Iar ca sa se intample asta, fosta viperina, nu avea de gand sa stea cu mainile in san si sa priveasca nepasatoare. Vroia sa ia parte la acest lucru maret, sa fie in mijlocul actiunii.

Aveau sa treaca granitele acestei lumi si apoi vor primi laudele meritate. Nu multi aveau puterea si curajul sa se avante intr-o asemenea misiune. Kennya facu un rezumat in minte al ingredientelor gasite pana in momentul de fata. Cadavrul unui scorpion, praful din el ne va ajuta in regenerare si transformare. Asfodel intr-o infuzie de pelin, radacini de valeriana si boabe de fasole sopoforoasã pentru a prepara Dusca mortului viu. Cea care va bea potiunea va adormi pe loc. Un amestec de venin provenit din coltii a sapte serpi pentru apropiere fata de moarte si inima de dragon pentru putere si protectie. O cita pe Ruthie in gand. Kennya tremura si se gandi pentru prima data ce vor face. Facu abstractie de aceste ganduri si se uita din nou pe lista cu ingrediente din mana ei. Gasisera mai multe ingrediente decat se asteptase, chiar daca trebuia sa faca o excursie si in Alea Nocturn pentru ultimele detalii.

“Uite! Cinci grame de cenusa de la o pasare Phoenix. Phoenix-urile renasc din propria cenusa. Cred ca este unul dintre cele mai importante ingrediente.” Ii zise soptit lui Ruthie.

Dupa cateva minute cele doua mai gasira si praful din cornul unui unicorn, cei sapte scarabei pisati si sangele de salamandra.

Privirea ii aluneca asupra unui paianjen,ce-si tara,cu mare greutate,trupul pe jumatate frant,in mers contorsionat,spre sfarsit.
Pierdut printre firele de praf,zvacni de durere in vulnerabila-i maruntime,izbucnind in compulsii haotice ce parca compuneau un dans de-un tragic si ridicol in acelasi timp.
Suferinta ii fu curmata dupa cateva clipe ce,pesemne,inghesuiau o vesnicie a lui,cand picioarele-i subtiri se chircira in jurul unui corp lipsit de orice suflare.
Gramajoara aceea lipsita de greutate,de vreun ecou in ceea ce va urma,un biet punct inert,murdarind o podea atat de vasta prin comparatie,ii aminti de miile de trupuri frante de magia neagra,risipindu-se intr-un fragment al timpului ingrozitor de restrans.
Tremura la presimtirea unor alte zeci de trupuri,inghitite de moarte si ingropate sub trecerea timpului,lasand in urma siluete a caror plansete vor rasuna,probabil,atat de sters in cadrul intregului.
Cu o singura miscare a ei,ar fi putut,poate,sa le mai amane putin pieirea,dar era,insa,prea captiva in propria sa dorinta,ce o devora atat de coplesitor.
Alunga aceea priveliste funebra si isi fixa privirea asupra dulapului indesat cu ingrediente,inhaland mirosul lor intepator,ce aducea a iz de moarte,de sfarsit.
Se indrepta spre el,incercand sa isi nege vreo urma de ezitare,si cu mainile-i subtiri si palide,tremurande,prinse cu degetele un saculet micut.

„Petale de trandafir negru...creeaza un soi de dragoste fata de moarte,pentru a anula teama...insa exista riscul ca cel ce le foloseste sa se indragosteasca pe veci de ea si sa nu o mai paraseasca...”

Cuvintele,ce incercau a prinde,inauntrul lor,o nota,oricat de slaba,de siguranta,trezira in Ruthie o neliniste mai apriga si mai greu de suportat ca oricand.
Intregul trup parea a ii fi cuprins de-un tremur frenetic,ce abia si-l putea stapani,cuprinzandu-se in stransoarea bratelor,parca pentru a nu isi revarsa zbuciumul interior.
Gandurile-i se risipeau haotic,lipsite de directie si impotrivindu-se unul celuilalt,nedorind in nici un chip a se alipi unul de celalalt,spre a capata vreun sens.
Scenarii se construiau in mintea-i,acaparand-o cu totul si rupand-o de realul in care se afla,caruia abia ca mai reusea a ii acorda vreo frantura de atentie.
Incerca a se linisti pentru a nu isi lasa fiinta sa cada prada unor deznadejdi lipsite de temei,insa ii era greu a se controla in necunoscutul si nesiguranta pe care le confruntau.
Repetandu-si in minte argumentul dat de fosta viperina si analizand incontinuu fiecare aspect al planului lor,in incercarea disperata de a atinge vreun soi de calm,continua sa scotoceasca prin dulap.
Scurgerea catorva minute impregnate de constantul situatiei o suspendara pe Ruthie in valtoarea framantarilor ei,ce se accentuau cu fiecare clipa ce trecea.
Starea ei de nervozitate aproape ca ajunse in pragul unei izbucniri de furie,cand degetele ii ratacira asupra unei sticlute,din inauntrul careia sclipeau cateva picaturi rosii.

"Un fel de elixir pentru euforie...Trecerea granitei unor stari atat de diferinte de existenta poate scadea ingrozitor rezistenta individului si astfel,ajuta la mentinerea acestuia..."

Nici una din ele doua, Ruthie sau Kennya, nu banuiau cum vor gasi celelalte ingrediente. Se simteau vinovate sa-si comunice temerile. Erau cateva elemente lipsa. Dar foarte importante. Si aceste considerari, gandi fosta viperina, erau niste ganduri foarte copilaresti. Si asta numai pentru faptul ca stia locul exact unde aveau sa gaseasca ultimele detalii si ingrediente. Dar intradevar, frica si neincrederea puteau sa absoarba cele mai sumbre ganduri, dand viata celor mai ingrozitoare scene pentru persoana respectiva. Si chiar daca avea asta in minte, ii era imposibil sa nu fie intr-o continua stare de anxietate.

'Absurditati.' isi zise Kennya in gand.

Iar era in punctul unde de invinovatea de propriile ganduri. Nu avea de ce sa-i fie teama. Planul il vor indeplini fara nici o indoiala. Era clar. Avea sa le faca de petrecanie tuturor si o sa le arate cat de mult au gresit. Avea sa le spuna in sfarsit, 'v-am spus eu'. Si toti vor cadea in genunchi in fata puterii. A adevaratei puteri, nu prostiile alea pe care le indruga Potter si lichelele de asa zisi prieteni ai lui. Nu vroia sa o deranjeze pe Ruthie din cautat, asa ca mai verifica pergamentul inca o data. Citi printre randuri, cand ceva ii atrasese atentia. O parte din corpul unui dusman. Ochii Kennyei sclipira si rase cu voce tare, intr-un mod rautacios. Stia exact ce avea sa faca in privinta asta. Se intoarse cu fata spre Ruthie care se uita intrigata datorita zgomotului facut, si agita pergamntul cu ingrediente in fata ei.

"Nu ai vorbit cu nimeni altcineva despre asta, nu?"