Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ little things

**Evan F. Lovel** · 13 Nov 2012, 21:48

Evan zâmbi când îi auzise răspunsul lui Ivy. Se aştepta la aşa ceva. Încă mai avea câteva metode, şi niciuna nu implica tortură, aşa că era hotărât să le folosească. Îşi încruncişă braţele, prefăcându-se că de gândeşte la ceva nou, ca şi cum ar fii fost pus în încurcătură de răspunsul dânsei.
- Nici dacă te rog frumos ? întrebă el, retoric.
Oftă, renunţând la glume şi chestii. Nimeni nu râdea aşa că nu maia vea niciun rost să încerce să desrindă atmosfera. Se gândea că poate Nina avea vreun strop de simţ al umorului, însă se părea că fata râdea numai la ceea ce voia. Şi nu renunţa prea uşor.
Deci, ce vrei în schimb pentru micul săculeţ pe care l-ai ascuns la coapsă ? întrebă Evan cu un mic zâmbet.

**Ivy Thibault** · 19 Nov 2012, 22:45

Nina râse zgomotos. Mda, sigur ...
- Nimic, spuse fata, aşezându-şi cuminte mâinile în poală. Am tot ce am nevoie. Acum, dacă ai terminat cu interogatoriul foarte sever, chiar am lucruri mai bune de făcut.
Se ridică de pe scaun, însă nu făcu nicio mişcare. Fu întreruptă de o bătaie puternică la geam. Pe fereastră, erao bufniţă arămie. Nina o privi dezorientată.
- Loki ? întrebă ea prosteşte.
Traversă camera până la geam şi îl îmbrânci pe bătrânul care încercă să o oprească să-l deschidă. Aleluia, s-a prins şi el despre ce e vorba.
Lăsă bufniţa înăuntru şi închise geamul. Profită de momentul lui Evan de neatenţie şi îşi lăsă discret inelul între geam şi pervaz, lăsându-l puţin deschis ca o cale de scăpare.
Se întoarse spre bufniţa arămie şi îi luă plicul legat de picioruş. Îl privi încruntată.
- E de la tatăl tău, îi spuse ea lui Evan. Pentru mine.
Ridică din umeri zâmbind aproape triumfător şi se aşeză pe scaunul ce-i servea drept închisoare, deschizând încet plicul.

**Evan F. Lovel** · 22 Nov 2012, 09:29

EVan o privi pe Nina deschizând uşor geamul şi lăsând bufniţa impunătoare să intre în încăpere. Nu se prea bucura de acele circumstanţe, mai ales că nu era prost să creadă că viperina nu avea să încerce să scape cu fiecare ocazie. Evan avea cuţitul pe care Nina îl aruncase spre el mai devreme, însă nu avea nicio intenţie să îl folosească. Îl ţinea la el doar pentru că îi era prea frică de Nina cu un obiect ascuţit în mână. Nu voia să ajungă fără ochi sau nas.
Îi întoarse zâmbetul femeii atunci când observă expresia ei de 'ţâc ţâc', care devenea din ce în ce mai enervantă. nu putea să creadă că taăl lui încă mai avea legături cu familia Thibault, după toată istoria dintre cele două ramuri sânge-pur. Totuşi, pe moment nu îl deranja neapărat asta cât faptul că îi trimisese o scrisoare Ninei în acest loc.
Asta însemna că tatăl lui ştiuse că Nina avea să fie aici. Sau chiar el o trimisese.
- Ei bine, haide, citeşte-o, spuse Evan, cu o expresie brusc obosită.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 01 Dec 2012, 20:53 by Ivy Thibault.)

Nina îi aruncă priviri suspicioase pentru câteva secunde lui Evan, deranjând-o puţin că el nu părea deloc evervat de faptul că Derek încă îi trimitea ei scrisori. Îşi drese glasul puţin dramatic şi se îndreptă în scaun.
- "Nina, începu ea cu un ton inexpresiv, Opreşte operaţiunea în acest moment. E o capcană. E o bombă. Derek."
Fata se încruntă şi aruncă bileţelul cât colo.
- Mare scrisoare, ce să spun, bombăni ea şi îşi strecură mâna cu atenţia la punguţa legată de coapsă. Aruncă o privire suspicioasă spre Evan, desfăcând materialul fin în acelaşi timp.
Exact cum se aştepta, înăuntru era o mică sferă lucioasă, de culoarea purpurei, strălucitoare în obscuritatea camerei cu un singur geam. Însă ceva ce nu trebuia să fie acolo era micul ecran de pe micuţa minge.
Un ecran pe care se derula o numărătoare inversă cu cifre argintii.
O bombă.
Nina lăsă să-i scape un mic suspin de surpriză şi privi mirată lucrul pentru care se luptase atât de mult în ultimele trei zile.
Douăzeci de secunde, inspiră ea încet, privindu-l şocată pe Evan. Scăpă bila din mână în acelaşi moment în care se ridică în picioare.
Gata să fugă.

**Evan F. Lovel** · 01 Dec 2012, 22:18

Evan ridică din sprâncene la auzul cuvintelor Ninei. Vorbea serios sau doar se juca cu capul lui ? Ştia că tatăl său nu ar fii trimis astfel de mesaje dacă nu erau adevărate. Nu avea pic de simţ al umorului.
Viperinul îşi încrucişă braţele la piept, privindu-i mişcările femeii.
Tresări când văzu globul movuliu, cu materie ceţoaşă în interior, apoi observă cum expresia Ninei se schimba încet încet.
Deci era adevărat. În momentul în care fata se ridică de pe scaunul de lemn, Evan îi smulse globul din mână şi îl aruncă afară pe geam, prinzând-o pe fată de o mână şi trăgând-o după el afară pe uşă.
Auzi marea bufnitură chiar când ajunseră afară şi impactul îi împinse pe cei doi, aruncându-i pe pietrişul rece.
Ups
Nu se putea gândi la altceva decât la ups.
Unde era bătrânul ? De ce nu ieşise după ei ? Rămase nemişcat când îşi dădu seama ce tocmai se întâmplase.
Nu reuşi să scoată altceva decât un mârâit scurt şi îndurerat.

**Ivy Thibault** · 08 Dec 2012, 21:51

Nina simţi căldura exploziei pe spate, prin materalul subţire al bluzei ei. Fu propulsată în faţă şi simţi cum degetele ei şi a lui Evan se despart brusc. Asta o făcu să se panicheze oarecum.
Auzi bubuitura, însă tot ce urmă era linişte mormântală. Ştia că surzimea asta avea să dureze doar câteva secunde, însă o înspăimântă atât de tare, încât dorinţa infantilă de a se ridica şi de a fugi de linişte o cuprinse brusc, sufocând-o.

Vru să se ridice în genunchi, însă aceştia îi tremurau mult prea tare. Se uită în jos şi văzu cimentul stropit de lichidul vâscos şi roşu. Pielea genunchilor era sfâşiată, însă Nina nu băgă de seamă durerea. Tot ce simţea era acel sunet ascuţit şi continuu care i se înfiltra în corp până în vârful degetelor. Se simţea ameţită şi imaginea pe care ochii o transmiteau la creier era pătată de întuneric.

Bipăitul asurzitor dispăru şi fu înlocuit de alte zgomote.
Ţipete. Fâşâitul unui foc în apropiere. Un geamăt ciudat din partea dreaptă.
Nina îşi îndreptă încet capul spre sursa geamătului, încercând să-şi cureţe vederea prin mişcări încete şi atente.

Evan privea trist barul explodat. Trist? De ce? Doar toţi erau în-
Hopa!
Bătrânul rămăsese acolo. Ca victimă colaterală. Nu era corect.
Nina îşi duse o mână la frunte şi îşi masă uşor tâmplele. Exploziile astea o s-o omoare şi pe ea într-o zi...

**Evan F. Lovel** · 12 Dec 2012, 20:24

Evan nu reuşea să se gândească la nimic. Simţea o ciudată amorţire, subliniată de momentul infinit în care urechile nu îi funcţionau. Nu simţea nicio durere, niciun factor incomfortabil, fiind mult prea concentrat pe gândul că cineva tocmai fusese omorât. De el ?
Nu prea ştia răspunsul. Nu îl omorâse cu mâna lui, prin voinţă. Însă se simţea vinovat. Simţea sângele bătrânului pe mâinile sale. Nu ştia ce să facă. Poate că omul avusese familie. O familie care nu va putea să aibă parte de o înmormântare cum se cuvine.
Îşi imagină, în creierul său stopat, un om, apăsând butonul unei bombe. Ce se întâmpla dacă încetinea imaginea ? Putea să observe cum bomba explodează şi cum puterea lui spulberă corpul uman. Era atât de firav, şi de uşor de străpuns ! Îl rupe în bucăţele, până când acelea sunt prea mici pentru a putea fi observate. Ce mai rămâne din tine ? Particule. Mici particule de carne şi sânge. Şi sufletul.
Simţi răsuflarea grea a unei persoane din stânga lui. Nina
Îşi reveni brusc. Trebuiau să plece. Vor veni angajaţi ai Ministerului şi îi vor considera vinovaţi.
- Haide, îngăimă el, ridicând-o cu grijă pe fată.
Când se ridică, simţi o durere sfâşietoare în braţul drept, iar auzul îi era redat în scurt timp.
Dispăru, fără alte cuvinte, Apărând într-o cameră strâmtă, dar primitoare şi caldă.

**Ivy Thibault** · 28 Dec 2012, 14:28

Nina se lăsă propulsată de Evan în picioare, însă nu depuse nici un pic de efort ea însăşi. Se sprijini de el ca de gard şi fu luată prin surprindere atunci când senzaţia trecerii printr-un tub îngust de cauciuc, specifică Dispariţiei, o cuprinse. Când ajunseră la destinaţie o mică cameră caldă pe care Nina nu o mai văzuse niciodată, se împinse de Evan cu un "ugh" şi se împiedică câţiva paşi mai în colo.

Se sprijini cu mâna dreaptă de o bibliotecă pe care Ninei îi venea să o arunce cât colo, punându-şi palma stângă peste frunte. Clipi de câteva ori pentru a da la o parte micile musculiţe ce formau o perdea în faţa ochilor ei din cauza mişcărilor pre bruşte. Îşi masă tâmplele scurt, apoi îşi îndreptă privirea spre Evan.

"Ce naiba e cu tine?" se trezi ea că ţipă. "Ai o bombă în nenorocitul tău de bar şi tu habar nu ai? Daca n-ar fii fost tatăl tău, am fii murit acolo cu toţii! Oricum, probabil acum vom fii căutaţi pentru uciderea bătrânului. De parcă nu am destui vânători de la Minister pe cap, mulţumesc frumos!"

**Evan F. Lovel** · 28 Dec 2012, 15:03

Evan se îndepărtă de Nina, simţindu-i ura care se răsfrângea asupra lui. Se trânti pe una dintre pernele de pe jos, încercând să ignore juliturile de pe coate şi genunchi. Erau destul de usturătoare, iar materialul pufos al pernei se lipea neplăcut de sânge.
Cu toate astea, mintea lui Evan nu era acolo. Nu reuşea să se gândească decât la bomba aceea care tocmai era să îi omoare. Cine o pusese? Putea fi oricine. Nu putea să spună că nu avea destui duşmani. Şi nici Nina nu părea genul care să se înţeleagă cu toată lumea.
Se întrebă pentru o clipă pentru cine fusese pusă acolo bomba. Pentru el sau pentru Nina? Sau pentru bătrân?
Poate că cineva ştia că bunicul lui îl puse pe el să păzească profeţia nepotului său. Cu toate astea, Evan încă nici nu înţelegea de ce era atât de importantă profeţia lui încât să alerge atât de mulţi oameni după ea. Cu siguranţă era ceva legat de tatăl lui. Oftă. Oricum nu mai conta acum. Profeţia era distrusp odată cu singurul lucru pe care îl avea de la bunicul lui şi anume barul.
Tresări când auzi acuzaţiile Ninei.
'În primul rând, acum e prima dată când am fost în barul acela de când a murit bunicul meu. Nu aveam de unde să ştiu că e ascunsă o bombă pe undeva pe acolo,' spuse el, frecându-şi ochii cu palmele. Regretă asta imediat pentru că palmele îi erau pline de sânge amestecat cu praf. 'Şi în al doilea rând, relaxează-te. Nu va veni nimeni după noi. Nu au nicio dovadă că am fost acolo şi singurul lor martor este mort.'

**Ivy Thibault** · 29 Dec 2012, 12:45

Nina îşi încleştă maxilarul încăpăţânată. Logica lui era prea bună ca să o contrarieze şi Nina se putea gândi şi la alte întrebări, mult mai bune de pus.
"Bine atunci," spuse ea exasperată, aruncându-şi mâinile în aer. "Unde e adevărata profeţie?"
Îl privi expectativ, cu sprâncenele ridicate, deşi era absolut sigură că Evan nu avea idee el însuşi. Şi, dacă ar fii ştiut cu adevărat, nu i-ar fii zis nici dacă i-ar turna sare topită în ochi.

Îşi trecu mâna prin păr, deznădăjduită. Avea nevoie de profeţia aia, dacă voia să mai pună capăt o dată aceste continue alergături. Era transpirată, lovită, obosită şi simţea cum încep deja să i se formeze peste tot vânătăi albastre. În plus, era la nu ştiu câţi kilometri depărtare de casă şi nu avea cum să Dispară pentru că tocmai îi fusese interzis de Minister pentru o lună din cauză că săptămâna trecută o văzuse un Încuiat.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / little things

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ little things