Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / living on my own, I stopped making sense a long time ago

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 01 Mar 2012, 00:59 by Isolde du Maurier.)

#Living on my own, I stopped making sense a long time ago#
[Image: tumblr_lqoroxVV581qbteqxo2_r1_500.gif]

The Ministry of Magic, everybody has the permission to post, as long as the order is kept

Se holba pret de cateva minute la cabina telefonica, realizand ca ochii o usturau de la culoarea tipatoare. Intra inauntru, asigurandu-se ca nici un Incuiat nu o vede, si lua telefonul, fiind imediat teleportata in holul Ministerului de Magie. Roba neagra ii acoperea in intregime corpul, doar fata fiind foarte putin vizibila de sub gluga. Ochii sai verzi, de culoarea jadului, sclipeau triumfatori in lumina slaba din cabina ingusta, care continua sa urce. Intr-un final, ajunse in holul Ministerului, usa se deschise, si India intra inauntru, fara sa fie bagata in seama de cineva. Tocurile nu foarte inalte ale cizmelor ei ar fi facut un zgomot rasunator pe podeaua de gresie, daca incaperea ar fi fost goala. Insa asa, se auzea foarte slab, acoperite de murmurul si soaptele vrajitorilor care se grabeau incolo si incoace.

Intr-un final, toti cei de acolo incepura sa-si puna intrebari in privinta ei, din cauza pelerinei si robei negre cu care era imbracata, si mai ales din cauza glugii care ii acoperea parul negru, matasos. Un zambet rautacios i se imprima pe fata, si vrajitoarea continua sa inainteze, mergand sfidatoare printre ei. Nu isi facea probleme din cauza lor, caci stia ca, atata timp cat preda la Hogwarts, nu i se putea intampla nimic.
"Este timpul", sopti ea, gandindu-se la misiunea pe care o avea, si de care trebuia sa se asigure ca va fi dusa la indeplinire.

**Victor A. Olivier** · 03 Mar 2012, 19:57

Se holba pret de cateva minute la scrisoarea din fata lui, nestiind ce era cu ea. De ce il chemau cei de la Minister? Facuse cumva ceva gresit? Nu isi aducea aminte sa fii avut o problema cu cele doua grupari, Devoratorii si Ordinul, si nici nu mai facuse vreo tampenie in ultimul timp. Totul parea mai mult decat ciudat, insa se decise ca era mai bine sa mearga si sa vada care era treaba, decat sa se trezeasca cu alte probleme. Isi lua pe el paltonul vechi si ponosit si, abandonand cartile imprastiate prin toata camera, parasi incaperea. Cu un pocnet scurt, Disparu si Aparu chiar in fata cunoscutei cabine rosii, care facea legatura intre exterior si Ministerul Magiei. Intra inauntru si dupa ce verifica ca nu il vedea nimeni, se teleporta in Minister.

Ajunse imediat inauntru, si se uita cu uimire la cat de multi oameni erau adunati acolo. Privind inca o data foaia de pergament pe care era scrisa adresa si Departamentul unde trebuia sa meaga, porni la drum, incercand sa-si faca loc printre oameni. Pana sa-si dea seama cum, lovi din plin o vrajitoare, care se rostogoli la pamant, aproape lovind o statuie.

”Imi pare rau, nu am vrut”, se scuza el, privind-o ingrijorat. ”Te-ai ranit?”, continua, dandu-i mana si ridicand-o.

Putea spune ca avu un soc cand vazu ca tanara nu era nimeni alta decat vechea lui prietena, India Thibault. Ii zambi incurcat.

**Isolde du Maurier** · 03 Mar 2012, 19:57

Zambetul viclean pe care il avea pe buze persista cat timp isi croia drum printre angajati, care misunau ca furnicile in toate directiile. Chiar nu avea ce face si acesti oameni toata ziua, decat sa se invarta prin toate partile? Nu aveau si eu de lucru, sau orice altceva de facut? Tatai enervata, uitandu-se urat la ei. Cum avea ea sa-si duca planul la indeplinire daca se tot ciocnea de ei, si nu putea sa treaca? Chiar cand gandea asta, cineva o lovi, facand-o sa cada pe spate, fiind chiar in pericol sa se loveasca de o statuie ciudata, in forma unui grifon.

”Nu te uiti si tu pe unde mergi?” ii arunca ea persoanei in cauza pe un ton grosolan.

Ridica privirea si fu surprinsa sa-l vada pe Victor, geniul nebun, stand in fata ei, cu o figura stupefiata pe chipul sau palid. Nu stia ce naiba facea la Minister, cand el nu prea obisnuia sa iasa din lumea pe care si-o crease cu atata timp in urma.

”Ce naiba faci aici?” intreba ea, vocea sa exprimand uimirea pe care o simtea.

Se ridica de pe jos, scuturandu-si pelerina de praf, si zambindu-i.

**Victor A. Olivier** · 03 Mar 2012, 19:58

Vrajitorul aproape ca scoase un chicot amuzat. Daca India era nedumerita in privinta prezentei lui acolo, atunci ce mai putea spune el? Nu stia daca fetei ii placuse vreodata Ministerul, insa nu prea o vedea pe India lucrand la un birou, inecata in hartii si dosare. Nu o cunostea prea bine pe India, insa avea impresia ca era o persoana mult mai energica si plina de viata decat credea. Era ca o mica pasare, care nu suporta sa stea inchisa, si sa i se atarne un lant de maini, sau o slujba plictisitoare pe care sa o faca. Sau, cel putin, asta credea el.

”Ar trebui sa te intreb eu asta. De cand iti pierzi tu vremea prin Minister?”

Rase scurt, simtindu-se putin incurcat in pozitia in care se afla. Nu mai comunicase de mult timp cu cineva, si acum totul i se parea atat de greu. Ofta, scotand din buzunar pergamentul si aratandu-i-l fetei.

”Hai sa ne rezolvam treburile impreuna”, ii propuse el, cu o vaga urma de speranta in glas.

**Isolde du Maurier** · (This post was last modified: 03 Mar 2012, 19:58 by Isolde du Maurier.)

Ii evita privirea, nedorind sa-i dezvaluie adevaratul motiv pentur care venise. Ceea ce stia ea si ce vroia sa faca era mult prea important pentru a-l lasa pe Victor sa afle. De fapt, ar fi trebuit sa evite sa se intalneasca cu oricine, caci acum, cum il mai putea refuza pe tanarul vrajitor? Ochii sai negri, atat de intunecati te faceau sa-ti pierzi orice urma de ratiune. Iar fata lui, atat de inocenta, era pur si simplu irezistibila. Pentru prima oara dupa mult timp, se gandi la Victor ca la un iubit. Si-ar fi dorit tare mult sa-l aiba pentru ea, sa-l simta langa ea, sa-l aiba mereu aproape. Stia ca tanarul era mai mult decat o companie placuta, in ciuda a ceea ce se spunea despre el.

”Pai...eu ...bine”, ii raspunse ea, oftand stanjenita.

Nu se putuse controla, si nu-l putea ignora. Nu putea, pur si simplu.

**Victor A. Olivier** · 03 Mar 2012, 19:59

Isi dadu seama imediat ca vrajitoarea ascundea ceva, altfel nu l-ar fi evitat. Contactul vizual era cel mai important intr-o conversatie, si daca cineva isi ferea privirea, era clar ca nu vroia ca interlocutorul sa-i afle secretul, taina. Insa nu vroia s-o faca pe India sa creada ca o presa, sau ceva, asa ca nu ii puse nici o intrebare. Pana la urma, fiecare are dreptul la intimitate, indiferent de situatie. In plus, ei nu se cunosteau atat de bine incat sa se considere buni prieteni, astfel incat sa-si dezvaluie unul altuia secretele. Dadu din umeri, si se intoarse pe calcaie, incepand din nou sa-si faca loc prin multime.

”Si...ce ai mai facut?” o intreba, putin absent, incercand sa gaseasca drumul spre Departamentul unde avea treaba.

**Isolde du Maurier** · 03 Mar 2012, 19:59

Auzi ca prin vis intrebarea lui Victor, caci, in acel moment, India se apropie de el, luandu-i bratul. Simti un tremur usor in tot corpul, si o furnicatura emotionata pe sira spinarii. Stomacul incepu sa se revolte, si capul ei parca era printre nori. Mergea la acelasi nivel cu Victor, cu o figura mandra, de parca ar fi fost o regina. De fapt, se putea spune ca era si o regina. O regina a teatrului, a baletului, a propriei sale lumi, in care guverna ea singura. In care totul era perfect.

”Nimic deosebit. Profesoara la Hogwarts. Predau Cursurile de Vajthat. Ei, uite ca am ajuns unde ai nevoie”, exclama ea, simtind cum timpul trecuse prea repede.

Il trase pe Victor pana la usa care ducea spre Departament si ii dadu drumul, uitandu-se la el.

**Victor A. Olivier** · (This post was last modified: 03 Mar 2012, 20:25 by Victor A. Olivier.)

O privi putin mirat cand auzi cu ce se ocupase in ultimul timp. Toti stiau care era parerea lui despre Hogwarts, si presupuse ca si India stia, asa ca o lasa in pace, fara sa inceapa sa o mai tortureze cu parerile sale. Mereu considera ca nu invatai mare lucru la Hogwarts, si pana la urma tot tu trebuia sa te chinui ca sa ajungi acolo unde iti doreai. Dar, oricum, pana la urma, asta era problema ei, si nu avea de ce sa se bage. Aproape ca se lovi de usa, atat de ingandurat era, in incercarea lui de a-si aminti de ce parasise scoala.

”Ahh, am si ajuns!” mormai el, facandu-i semn Indiei sa-l astepte.

Deschise usa incet si intra, continuand sa mearga.

**Isolde du Maurier** · 03 Mar 2012, 20:37

Ii zambi incurajator lui Victor, si apoi, vazandu-l cum dispare, farmecul care se asternuse pana atunci peste ea disparu, lasand-o singura, cu nimeni care sa-i mai alimenteze visele si dorintele. Se imbratisa singura, simtind parca cum un frig greu se lasa, fancand-o sa dardaie, inconstienta de locul unde se afla. Isi aduse brusc aminte de motivul pentru care se afla la Minister, si se alarma. Trecuse prea mult timp, si pierduse cu totul notiunea timpului. Misiunea ei cu siguranta avea sa se duca de rapa daca nu facea ceea ce trebuia mai repede. Se indeparta, cautand biroul Ministrului, si sperand ca Victor nu era atat de curios incat sa vina dupa ea. Nu ar fi vrut ca el sa ii afle secretul, caci nu stia cum ar fi privit-o, dupa asta. Ofta, si incepu sa urce scarile, multumita ca nu mai avea mult, pana cand va fi rasplatita.

Deschise usa, privind-o pe femeie viclean, intrebandu-se de ce nu putuse si ea sa ia o pauza, sau ceva. Ministrul chiar avea nevoie de o secretara, precum Incuiatii? Pufni scurt, apropiindu-se de birou, si privind femeia in ochi.

”Imperio!” striga ea, mai mult in soapta.

**Victor A. Olivier** · 07 Mar 2012, 19:08

Iesi din biroul ministrului, usurat ca nu se intamplase nimic rau. Un aer degajat, plin de usurare se asternu peste el, multumit ca scapase doar cu atat. Se pare ca totul fusese mai ciudat decat se asteptase, si nimeni nu-l acuzase de furtul acelor cadavre de la Sf. Mungo. Totusi, pentru putin timp, se ingrijora, pentru ca trebuia cat mai repede sa isi gaseasca ceva de lucru. Nu mai putea sa traiasca din averea parintilor, oricat i-ar fi placut lui asta. Tatal sau avea sa se intoarca intr-o zi de la Azkaban, si nu-i va placea sa stie ca fiul lui ii cheltuise toti banii. Asta daca avea sa mai revina. Victor se intreba cum de nu inebunise pana atunci.

”India?” intreba el, uimit sa vada ca fata disparuse.

Verifica in toate partile, insa se parea ca tanara vrajitoare disparuse, ceea ce era destul de ciudat avand in vedere ca trebuia sa-l astepte acolo. Suprins de ciudatul comportament al fetei, dori totusi sa o gaseasca. India se purtase foarte ciudat in acea zi, ca si cum nu ar fi vrut sa-i destainuie unde se ducea, sau ce facea, si chiar daca Victor nu lasase impresia ca insista asupra acestui fapt, era foarte curios in legatura cu ea. Se decise sa verifice Departamentul Misterelor, si deschise usa, inaintand grabit pe holul rece si intunecat. Se parea ca decizia lui fusese una buna, caci auzi vocea feminina a fetei dintr-un cabinet , si deschise usa incet, vazand trupul ei gratios aplecat peste biroul secretarei.

”India?” intreba el din nou, de data asta in soapta, incercand sa atraga atentia.