Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging

« Previous 1 2

/ lose yourself

OOC : Privat
BIC:

Isi incorda bratele,simtind presiunea cartilor pe suprafata pielii sale. Ii era frig iar tigara ii aluneca dintre buze. Asa ca o lasa sa cada,inlocuind-o cu un mic dictionar. Detesta Ministerul si pe cunoscutii ei care lucrau acolo. In orice caz,avea mult de lucru. Isi scoase bagheta si rosti un 'Accio' scurt. In clipa urmatoare o gentuta de umar aparu si puse toate lucrurile in ea,avand acum ca grija doar greutatea care-i apasa pe umar si care avea sa ii distruga oasele. Dar nu conta.

Nu stia ce cauta acolo,defapt,cu adevarat. Era vorba de ea sau de intreaga lumea vrajitoreasca? Aparent,se plimba. In realitate,analiza. Trebuia sa fie pregatita daca ei aveau sa o ia la intrebari. Un alibi bun era meritul propriu.

• Aparu cu un mic pocnet pe aleea scufundata intr-o lumina blanda de iarna; razele coborau in matasuri lungi din inaltul nemarginit al cerului, invaluind intreaga alee pustie intr-o atmosfera fragila. Era constienta ca nu trebuia sa fie acolo si totusi, acceptase ideea ca isi parasise dormitorul cald din Turn pentru a petrece o dimineata in Little Whinging.
  
  Incepu sa mearga, masurandu-si lung pasii; un zambet bland ii staruia pe chip, iar de data asta nu parea sa vrea sa fie alungat. Pur si simplu se simtea bine - asta dupa saptamani intregi de chin daca ar fi putut adauga. Avea sentimentul acela ciudat de liniste interioara si tot ce spera era sa dureze cat mai mult.
  
  Vazu insa o silueta mergand la cativa metri in fata sa si se opri brusc; macar nu era singura care se trezise cu noaptea in cap sa vina sa se plimbe intr-un sat mic, aproape uitat de lume. Grabi usor pasul, ajungand curand in dreptul respectivei; nu indrazni totusi sa spuna ceva sau sa o faca atenta. Pana la urma, era o straina - iar ea nu era tocmai cea mai sociabila fiinta de pe pamant. Asa ca prefera sa ramana din nou in urma, afundata in propriile ganduri. Totusi, realiza ca tanara din fata ei se oprise, iar cand ii intalni privirea un alt zambet ii lumina chipul.
  
  "-Buna" spuse ea, cu o voce mica; i se parea cel mai logic si normal lucru pe care ar fi putut sa-l spuna.
  

• O observa pe tanara din fata ei si zambi scurt. O straina,o alta nebuna evadata din inchisoarea alcatuita din peretii camerei ei,refugiata in natura,in patura de intuneric. Cine se aseamana se aduna,zicea o vorba. Tocmai de aceea continua sa se gandeasca la faptul ca,pana la urma,prezenta tinerei nu era decat un avantaj si ca acum putea sa se planga linistita. Nu se gandea la destin sau alte lucruri iesite din comun,erau doar doua straine la o distanta de 1,5 metrii.
  
  Nu pareti a fi de pe aici. Ii fusese reprosat adesea modul direct,chiar brutal de a raspunde unor saluturi sau unor intrebari. Se parea ca tanara din fata ei nu avea sa scape de 'buna dispozitie' a Dariei. Cuvintele ei o lasara rece. Era obisnuita sa i se spuna ceva direct,clar,important sau sa nu auda nimic. Tocmai de aceea nu reusise sa stabileasca relatii sociale cu alti oameni sau chiar varcolaci. Pare-se ca luna nu are efecte neplacute doar asupra mea. De ce sa se ascunda pana la urma? Considera necesar sa spuna ce si cine este,pentru a evita intamplarile neprevazute.
  
  In cele din urma schimba pozitia gentutei pe care o avea,mutand-o pe celalalt umar. In ciuda faptului ca era varcolac,masa musculara parea a fi aceeasi cu cea umana,considerand ca limita de forta era egala. Totusi,acest lucru nu facea decat sa o alarmeze. Insa in acele clipe nu avea de ce sa se teama. Cu siguranta,fata nu reprezenta vreun pericol pentru ea.
  

• O masura din priviri, ridicand usor o spranceana; intr-adevar, nu era de acolo. Nu avea nici cea mai mica legatura cu acel sat, daca statea sa se gandeasca mai bine. Si totusi, Aparuse acolo in acea dimineata fara sa se gandeasca la alte lucruri; simtise nevoia unei evadari, iar perspectiva unei plimbari printre nametii de zapada i se paru brusc perfecta.
  
  "-Sunt de la Hogwarts" raspunse ea, dupa cateva clipe de tacere; de fapt, era din Pestera lui Godric, pentru ca acolo se nascuse. Dar casa ei se mutase aproape definitiv la castel in ultimii 4 ani.
  
  O serie de amintiri o lovira iar, facandu-i intreaga fiinta sa se cutremure; nu putea scapa de nimic din ceea ce reprezenta trecutul ei - era constienta doar vag uneori de ceea ce se intampla in jur. Voia doar sa ramana singura - iar daca o lua mai direct, reusise asta. Era poate una din cele mai mari dorinte, sa fie in dormitorul sau din Turn sau poate la Biblioteca, fara nimeni in jur. Prefera tacerea in locul oricarei alte distractii - era singurul lucru care o linistea si ii aducea sentimentul acela de liniste interioara. Se detasa practic de ce era in jurul ei daca avea o carte buna sau o ceasca fierbinte de ciocolata calda; iar zambetul bland nu intarzia sa-i apara pe chip - fusese dintotdeauna o persoana simpla, cu un caracter greu de citit. Iar lucrurile astea nu aveau sa se schimbe probabil niciodata.
  
  "-Nu ne-am prezentat; eu sunt Bell Evans, Vindecatoare in Aripa Spitalului, la Hogwarts" remarca tanara, afisand o expresie prietenoasa. Nu o mai vazuse niciodata pe fata care statea acum dinaintea ei.